564 matches
-
vom bea pe săturate”; un Abțibild, reține, cu un surâs acid, un moment cotidian banal - „în seara asta minunată / citesc un roman de gară / îngân melodii ebraice / arunc toate pixurile pe fereastră / scriu un poem / cu negru de purcari”; „noapte diformă / precum un corp de femeie bătrână // în seara asta vom visa / melci despuiați și câini nenăscuți”; admirat de șoferul feminin al unui camion în care invitat să urce, tânărul ajuns în fața oglinzii de acasă, constată autoironic că „tanti mințise”... Pe
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
lui, problema teoriilor eugenice și a discriminării rasiale apare atunci cînd pornim de la premisa că o figură neconformă cu standardele de frumusețe acceptate la un moment dat într-o comunitate e semnul unei slăbiciuni sau inferiorități interioare. Capitolele dedicate nasului diform, ca trăsătură distinctivă a evreilor, ilustrează această chestiune. Cartea nu are un capitol-concluzie separat, din păcate, iar Gilman își propune cam multe pentru un singur studiu: un studiu de istorie a psihiatriei, unul de istorie a chirurgiei, unul de istorie
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
lumea e atît de frumoasă încît simt că nu o mai pot suporta!" Băiatul din film nu are nici un defect fizic, nu e prin nimic respingător celorlați, dar revelația lui este aceeași cu a eroului lui Mishima. Mizoguchi nu e diform (ca alt personaj din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
un păcat suprem. Protagonistul nu e însingurat în handicapul său, cum am crede conform unui mod de gîndire occidentală, ci aparent dimpotrivă, copleșit de prea multa atenție a celorlalți, pe care știe că nu o va putea niciodată satisface. Oamenii diformi, ca și femeile prea frumoase, remarcă la un moment dat în roman un personaj, sînt priviți prea mult, captivi ai curiozității mereu reînnoite, pironiți de o nouă pereche de ochi mirați. Sub această veghe permanentă se petrece ceva pur și
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
festival național Cîntarea României. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
tocmai încurajatoare. În fond, ce a făcut Matei? Un lucru foarte simplu: a încercat să demonstreze, printr-o înscenare simbolică, faptul elementar că incompatibilitățile sînt în noi, în mintea noastră, în sensibilitatea și în educația noastră, în lumea deformată (și diformă!) a construcțiilor noastre abstracte și că, în esență și în realitatea vie orice întîlnire este posibilă și orice formă comunicare, fie ea și la nivelul însemnelor majore, firescă și legitimă. Ce a făcut, în fapt, Matei? Păi în fapt, el
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
avea Victor Hugo de a folosi o retorică romantică pentru a-i înduioșa pe cititori. O altă dificultate derivă din faptul că personajul joacă și rolul de narator, că romanul este scris, deci, la persoana întâi, din perspectiva unui pitic diform, marginalizat de oamenii normali. Îți trebuie multă imaginație ca să te substitui unui asemenea personaj. Și totuși, Stelian Țurlea câștigă pariul. Mai mult decât atât, el participă dezinvolt la această cursă (narativă) cu obstacole, creând impresia că nimic nu e mai
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
cu obstacole, creând impresia că nimic nu e mai simplu decât să le depășești unul după altul și să treci surâzător linia de sosire. Personajul-narator ni se prezintă singur, de la început, într-un stil direct și șocant: " Sunt mic, urât, diform, ghebos. Și rău. Mi s-a spus întotdeauna, aproape de când reușesc să-mi amintesc despre mine, că sunt urât și rău. Am început să cred că este așa. Mai ales că niciodată n-am fost în stare să răspund, nici
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se din somn. * Roiala ca de fluturi a femeilor la țară, mai ales, în jurul mortului, la priveghi, atracția lor mai puternică decît a bărbaților. Două fete urîte, dizgrațioase, cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se de mînă, vin țopăind spre mine, ca într-un coșmar, se opresc, mînă în mînă, și amîndouă, într-un glas, uitîndu-se la mine fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
Se cunoaște că ediția este gândită și alcătuită de către un specialist de calibru în materie de Caragiale, deoarece volumul 1) deși nu cuprinde toate mărturiile de epocă, nu a lăsat pe dinafară nimic esențial, și 2) nu este o adunare diformă de mărturii indiferente, ci o antologie menită, de fapt, să alimenteze o nouă perspectivă biografică asupra scriitorului. Chiar și textele unor autori uitați, ca Archibald, N. Petraș cu sau mult-hulitul A. Toma, conțin tușe de portret capabile să completeze și
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
demon, Horațiu Mălăele i se strecoară în ungherele cele mai ascunse ale sufletului: privirea sa lucidă scoate la suprafață slăbiciuni de caracter, ura, sila de sine și prostia, dar pe măsură ce ele se conturează în fața noastră, brusc demonul devine om, iar diformul se îndulcește: are loc transfigurarea. Artistul știe să dreseze slăbiciunile umane, dar știe să mângâie și să alinte. L-am întâlnit înainte de premiera spectacolului O scrisoare pierdută, în foaier-ul Teatrului Național din Iași, unde actorul avea un vernisaj de
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
nr. 1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Scâncet de ploaie, Mireasma de mai, Din ceruri coboară Cu tristu-i alai. Păsări pitite De dor ciripesc Prin crengi înverzite Amoru-și șoptesc. Clipele curg Sacadat, uniform, Un palid amurg Se naște diform. Doar iarbă dansează Sub ropot de ape, Se-ndoaie, vibrează, Ținând rându-aproape. Noaptea suspina În colțuri de cer. Doar luna divină I-ar fi giuvaier. După o vreme Pe-albastrul regal Se-așterne-n poeme Surâsul stelar. 3 mai 2016 Referință Bibliografica
PLOAIE DE MAI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381729_a_383058]
-
Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului IMAGINI GROTEȘTI E iarăși dimineață... mamă viață! Doamne,ploaia nopții a trecut demult... Prin haine ponosite ...suflet și cuvânt Privesc păsări fără aripi ,zboară! Ceru-i diform nu-i pentru-ntâia oară... Și-acoperișul zdrențuit a zilei mă omoară Dar ce știi tu mamă viață, n-o să-nțelegi? Că sufletu-mi zdrențuit și-i zălog ramas Pe-aici pe pământ cu lut roșu frământat Crengile-s scheletice
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
mut și posac Stelele-s altundeva.....pe cer-îs lujere de flori... Privește și imaginea mea de bătrână-n parc Curcubeul n-are culori-n noaptea cu lumânări Stâlpii de fier ruginiți au frunze verzi de smarald Covorul pământului are ochi diformi semănați.... Cuvintele au capete de balauri ce urlă Ascunzișul lugubru are colț de fildeș în gură Tăcerea are ochi de ciclop și-i plină de ură Răsăritu-i negru și-apare mereu spre-apus Ploaia-i prefăcută în bucăți roșii de stânci
IMAGINI GROTEȘTI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383651_a_384980]
-
să-i mîncăm coliva: ar fi așezat în cripta autorilor nefrecventabili pe motiv de ciumă ideologică, după obiceiul curent al stigmatizărilor publice. Să dau cîteva exemple. Pentru Eliade, democrația înseamnă flatarea plebei și supremația spiritului feminin. Tot ce înseamnă masă diformă, supusă și irațională suferă de feminitate. În schimb, traiul aristocratic, destinat exclusiv masculinității de elită, presupune disciplină, asceză și luptă în numele unui ideal. Ultimul lucru pe care trebuie să și-l dorească un bărbat e confortul moleșitor la adăpostul regulilor
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
percepții distorsionate a realului. Dar, la urma urmei, această obiecție poate să nu fie altceva decît un reflex optzecist... Altfel, un poem cum e Cu simțurile jumătate în somn rămîne o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
lenta epuizare a resurselor. Mentalitatea colectivistă, sentimentul de siguranță lașă pe care ți-l dă adăpostul la umbra mulțimii, statutul existențial vag și starea morală ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
mintea. Răsfoind această minunată carte nu se poate să nu te întrebi oripilat ce se întâmplă astăzi cu Bucureștiul? Cum este permis ca în preajma unor edificii construite cu dragoste, sacrificii materiale și infinită grijă pentru detalii să se înalțe mastodonți diformi, al căror loc, se poate constata și de pe lună, nu este acolo. Dacă nu se va întâmpla nimic și diversele comisii de urbanism și de protejare a monumetelor istorice vor continua să activeze la standardul din ultimii ani, identitatea arhitectonică
Radiografia unui miracol by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8424_a_9749]
-
înseamnă viață”, deseori semnalizate prin italice) și volutele metaforice, care bemolizează, cum spuneam, „frica” („Mai alerg doar ca să scap de lucrurile pe care leam aflat despre mine. Încă un an din care am păstrat doar câteva urme de mascara, alungite, diforme”). Sunt, așadar, puține note acute în carte, iar una dintre ele este reprezentată chiar de final. Aleargă înseamnă, în ultimă instanță, gestul de supraviețuire prin scris (scrisul ca alergare), atunci când toate celelalte văluri - care marchează adaptarea/ integrarea socială - se reduc
Scrisul ca disciplină de supraviețuire by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2872_a_4197]
-
bun. Oricâtă bunăvoință am fi avut. Dar nu era ceva pe care noi să-l putem înțelege. În afara lui Andre, mai era Bobby care cânta la chitară, diapozitive proiectate pe fundal și alți trei dansatori, niște tipi normali însă, chiar diformi, trupuri lipsite de frumusețe. Nu dansau, dacă nu cumva mișcarea aceea după niște reguli și un plan precis nu însemna dans. Din când în când, basul lui Bobby se amesteca cu alte sunete, înregistrate. Strigăte la un moment dat și
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
bătrân ! E prea târziu!" Poetul se simte asemenea cu "O Idee, o Formă, o Ființă, plecată din azur și căzută/ Într-un Styx mlăștinos / În care nici un ochi al Cerului nu pătrunde; Un înger imprudent călător/ Care a râvnit iubirea diformului, zbătându-se ca un înotător în adâncul unui coșmar enorm aceasta este conștiința Răului" (L'irrémédiable). În poezia Un voyage à Cythère poetul nu vede în celebra insulă a amorurilor libere decât un stârv spânzurat, vizitat de muște și viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu știe să rimeze, nu est un bun poet"; dar există mari poezii, fără rimă, dezvoltând în schimb o metrică deosebit de rafinată, precum cea a vechilor greci sau a lui Hölderlin). Armonia este condiția ontologică a formelor în lumea umană. Diformul, dizarmonicul se dizolvă, se dezagregă, moare. Ca atare, simțul armoniei, "al ordinei sublime", cum spunea Hölderlin, este înnăscut omului. O proza informă tăiată în fragmente revărsate pe verticală pentru a simula versificația nu este armonie, nu este poezie, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
desperecheați, ci că pur și simplu nu puteam să înțeleg cum o femeie care se pregătește să schimbe umori cu tine într-un pat decorat îndoielnic îți poate cere să-ți scoți pan tofii la intrare și îți oferă niște diformi papuci, moșteniți de la un amant anterior. Traumatism, sau tară românească... puține lucruri urăsc mai mult pe lume decât papucii... să ajungi acasă la un om care te găzduiește și, după ce te descalți, înainte să-i bei vinul și să-i
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum plete negre, castanii sau blonde Trec în argint, și într-o clipă trec, Cum pier surâsuri vii de Gioconde Și tremură
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
pământul este un cub, ba nu, că universul este un cub și că universul infinit este finit și se află în organul tău sexual. Acum, ce ar precumpăni mai mult: faptul că în interiorul fizicului tău s-ar afla o celulă diformă, deranjantă, colțuroasă sau faptul că în interiorul interiorului acestei celule ar exista, pur și simplu, iadul?" (Florin }upu); "Doi crescători de cuvinte într-o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]