4,260 matches
-
și intuiție managerială. Un talent și o intuiție care te împiedică să simplifici o gândire dincolo de expresia ei originară (pentru că altminteri ar deveni banală), dar și să o amplifici peste limita ei de permeabilitate (în acest caz gândirea devenind deopotrivă difuză și confuză). Am discutat îndelung cu Claudy Malherbe despre originalitate în componistica muzicală, despre primatul ideilor insolite ori despre prioritatea de a face să intre în vibrație coarda care ești. Am fost de acord ca vibrația propriului eu, cu cât
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
decorațiuni interioare la modelul unei cești, fără însă a se restabili vreo legătură între ele și fluxul narativ. O să mă fac ecoul unui critic de la "The Guardian" pentru că pune punctul pe "I". Și Nora, și Ismael, sînt purtătorii unei intelectualități difuze și rafinate, cum arareori găsești în filme. Le vine natural. Însă doar personajul principal masculin face rolul tonomatului de citate, dar e și împănat cu multe alte franțuzisme, gen dragul de psihanaliză. În rest, discursul lui e ceva mai vioi
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
Prestația și conștiința mireanului în Biserica noastră rămâne problematică, iar relația dintre Ortodoxie și spațiul public din România arată prost. Trei motive, cauze și pricini pot fi invocate aici și acum pentru a înțelege de ce statutul mireanului este astăzi nedefinit, difuz, contestat. Pe de-o parte, „dictatura“ liberei cugetări, dominantă în spațiul public, care vituperează - de cele mai multe ori liberă de orice cugetare - la apariția vreunei voci „reacționare“. A doua pricină este lipsa de coerență și de consistență a „turmei credincioase“, care
Despre cine suntem noi astăzi, cum (mai) suntem noi astăzi ortodocşi şi în ce (mai) credem noi, românii de astăzi – din perspectiva şi în viziunea sociologului român Dan Dungaciu… [Corola-blog/BlogPost/94287_a_95579]
-
în ultimii ani au dus la aprofundarea cunoașterii pe care o avem despre organul cu ajutorul căruia percepem și judecăm realitatea. Aceste cercetări au scos la iveală și câteva descoperiri interesante despre modul în care creierul ne joacă uneori feste. Imaginile difuze, șterse din mintea noastră Creierul mediază între ceea ce recepționează ochii noștri și ceea ce conștientizăm efectiv că am văzut. Practic, realitatea vizuală pe care o trăim în fiecare clipă este un film pus în scenă de creier, care recreează realitatea, trecând
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
engleză) și a fost descoperit în 1898. De ce are loc acest fenomen? Sacadele constituie cea mai rapidă mișcare produsă de corpul uman, iar imaginile înregistrate pe retină în timpul acestora ar fi neclare și încețoșate. Astfel, creierul elimină atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de percepție, cât și senzația că lipsește ceva. Râsul schimbă ceea ce vedem Un cercetător australian a demonstrat recent că vedem lumea altfel atunci când râdem. Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a explicat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
retezate, au culoarea alb-gri. Nu este acel gri-șobolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe care destui proprietari comozi de automobile îl preferă, ci gri-rinocer - avertisment straniu, insă nedescifrat și neluat în seamă de cei ce ocupă vremelnic scenă vieții. Cu o voce când difuz caldă sau neutră, cănd oraculara, ori sinilie și rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) da cep șuvoiului de replici din piesă. Limbajul celorlalți interpreți este, aproape exclusiv, gestual și corporal. Nesfârșitul fuior de vorbe ține locul scrisului din filmele mute
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Craiova, o operă de artă totală (Gesamtkunst), asociind în Rinocerii toate expresiile artistice valorificate din perspectiva armonizării corespondentelor dintre culori, sunete, linii și volume. Spectacolul titanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparență, conjugate cu un fel de chemare spre difuz, vag și mister, cu izvoare în arta cinetica. Mesajul piesei lui Eugen Ionescu și al spectacolului lui Robert Wilson este acesta - rinocerizarea poate fi preîntâmpinata/ evitată numai și numai prin cultivarea caracterului integru, prin autocontrol riguros, prin respectarea strictă a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
cu care era învățată. Îi recitau din Păunescu? Îi cîntau muzică bizantină? Era evident că și capsomana se gîndea, aburită, la cele ce vor urma. Ceea ce ministrul nu știa în ruptul capului era că la vestala parașutică, gîndirea era ceva difuz. Reprezentările ei curgeau disjuncte ca picăturile pe pereții unei cabine de duș. Se vedea cînd purtată pe brațe de un toreador, cînd violată de o gorilă, cînd singură și somnoroasă pe un maldăr de zdrențe, cum dormise în copilărie pe
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează câte ceva obrajii mi-ar sta mai bine pe-o nebunariță decât în oglinda care ți-a băut din palmă - de aici se pleacă numai în pijama fără buletin privirile ca mercurul intră-n sânge țipătul roșu de
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
toate zidurile să nu se prăbușească orașul cu mine la braț: "dă-o-ncolo - ciupercă otrăvitoare" claci cu toată talpa - uite-așa mi se mărunțesc diminețile n tęte-ŕ-tęte distanța e o realitate precisă de câtva timp se măsoară în sentimente difuze le pastrez astfel să nu mă împingă la suprafață mai desfigurată decât mă presimt și dacă perfecțiunea nu poate avea copii cum se spune inima mea îți poartă chipul dorian întinerind la fiecare treaptă ți-ar plăcea să locuiești într-
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
relația dintre televiziune și evenimentele planetare) A doua zi Înainte de Înviere. Cuscrul diabolic îi ia pe tineri la mare; “vă urez la amîndoi un Christos a-nviat anticipat”, le spune bătrînilor rămași acasă. După ce și-a înmormîntat un fiu, Niki realizează, difuz, că își pierde și fiica. A treia zi Ca o presimțire stilistică, un preludiu figurativ al viitoarei crime: Niki și Flo, față în față: colonelul cu un ciocan în mînă, în fața dictatorului de apartament, care orchestrează evacuarea mobilelor. Dublu preludiu
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
bloc care amenință să se prăbușească la cea mai mică vijelie, și când pătrunzi într-un apartament cu plafonul jos, ale cărui uși par făcute din carton, pentru a descoperi un fel de capelă, te lași surprins: lămpi vechi, lumini difuze, covoare pe podea și pe pereți, icoane de colecție și picturi contemporane pe sticlă. Ești cuprins de o emoție puternică care se naște din acest contrast între înăuntru și afară; absența de repere tulbură și încântă. Pentru că acest loc de
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
O confirmă Cărticică pentru pisică, unde cititorul va regăsi - topite printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea concretului cu vagul imaginii familiare, jocul iconic cu textul, melancolia ștearsă, ghicită din frînturi de cuvinte. Poate doar ludicul e mai ludic și mai gratuit decît în poemele de dinainte. Dar prima poezie, o încercare de definire a pisicii
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
transforme singurătatea în singularitate. De altfel, accentele atît de personale din pictura sa nici nu puteau fi preluate, iar elementele exterioare, cele care alimentează, de cele mai multe ori, uceniciile, nici nu prea există. Rafinamentul cromatic și extrema delicatețe a compozițiilor, lirismul difuz și vibrațiile imponderabile însoțesc fiecare imagine, indiferent dacă ea este portret, peisaj ori natură statică. Însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit artistului
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
de terifiant, sau chiar de macabru (să ne gîndim la unele scene și tablouri binecunoscute din Frumoasa din Pădurea adormită, din Scufița Roșie, din Barbă-Albastră, din Degețel), găsim la nivelul corpusului, al ansamblului, al sintaxei generale a simbolurilor o șăgălnicie difuză și insidioasă. Ea înseamnă o familiaritate cu gravul și seriosul, o ireverență benignă față de autoritate și norme stabilite, o practică dezinvoltă a narativului, într-un cuvînt, o joacă și un joc cu poveștile moștenite de la Mama Gîsca. Dar joaca și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
pură a limbajului și la potențialul infinit al culorii virgine, spre a reveni, apoi, la inocența edenică a obiectelor mici și însingurate. Fără nici o povestire explicită și în afara oricărui discurs periferic, există în viziunile artistului proximitatea continuă a unei maternități difuze, presentimentul securizant al unui vast freamăt placentar. Un amestec de teamă și de bucurie, de explozie și de prăbușire, de instinct al recluziunii și de vocație a dezmărginirii străbate prin toate compozițiile sale, indiferent de identitatea lor imediată. Temperamentul său
Constantin Cerăceanu și "Premiile Margareta Sterian" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12167_a_13492]
-
aeroport așteaptă să fie transportați pe acoperișul lumii. Mă așez mai bine pe scaun. în fața porții zborului meu, las să coboare somnul peste mine, încetișor. Scriitorul Dinu Flămând continuă să-mi vorbească nu aici la București, tot mai lent, mai difuz. O fi fiind viață înainte de moarte? Nu-mi mai simt picioarele, brațele. Nu mai am corp. E bine să dormi. Visăo, 4.11.2004 1) în românește în text.
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
înainte de a-și da duhul, ceva ce "interpretul" reda în latino-italiană (latino-română, în frumoasa traducere a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner. Mai tarziu, si mai difuz, autorul manuscrisului și discipolul spionului-detectiv Atto Mélani, care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
aș putea să aștept? Tot ceea ce ar putea urma mă sperie�. (pp. 297-298) După acest ultim citat, succesul de public al cărților lui Octavian Paler devine ușor de explicat. Rețeta sa este simplă, dar imbatabilă: sinceritate nudă, simplitate stilistică, sentimentalism difuz și foarte mult bun-simț. În limbaj politic, un astfel de scriitor s-ar adapta perfect formulei one of us.
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
specială, din fața căruia este mai bine să fugi. Modul imperial în care este executată (fără drept de recurs) cartea Alexandrei Laignel-Lavastine este pe deplin edificator în acest sens. Metoda de lucru a cercetătoarei franceze este deconspirată cu seninătate și umor difuz de criticul român: "Ea (Alexandra Laignel-Lavastine - n.m.) compilează alert, compilează chiar într-o manieră susceptibilă de plagiat, dar indică sursele originare de parcă le-ar fi consultat ea însăși, nu prin intermediul cercetărilor altora, iar pentru a-și camufla nu tocmai științificul
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
unghiuri noi de abordare a realității, trece prin scanner-ul proprie-i inteligențe orice informație sau expresie lingvistică ale căror sensuri par a fi de multă vreme împămîntenite. Încîntător prin naturalețea stilistică, deloc ostentativ în demonstrații, posesor al unui umor difuz și al unei ironii discrete, dar foarte eficiente, Alexandru Călinescu este unul dintre acei autori fascinanți care nu își dezamăgesc niciodată cititorul. Indiferent de subiectul abordat, el este oricînd capabil să facă, în modul cel mai natural cu putință, o
Savoarea faptului divers by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12300_a_13625]
-
care le numește și deoarece i se datorează în exclusivitate, anume în zone ce se află în zilele noastre în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
Harms), S. e mai întâi o cagulă neagră. După care apar, la fel ca în celebrul film cu omul invizibil, nervii, arterele, mușchii și pielea. Bineînțeles, textuale. Corporalitatea, cu tot cu cele 10 kilograme în plus ale ei (ale lui S.), e difuză, împrăștiată printre caracterele negre, tipografice, ține de livresc. Senzația de viață, de lume vorbită, pipăită și simțită, iluzia de frescă socială văzută de la geamul autobuzului suburban induc în eroare. Sorin pretinde, cu nonșalanță, că face reportaj. Că înregistrează sec, (oarecum
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
melancolie adîncă și tandră, ea a reactualizat momentul irepetabil în care infinitele variante ale vieții s-au întîlnit și au coabitat edenic, fără nici o urmă de vană dorință a supremației. Umanul în ipostaza lui mitică, așezat în spațiul unei etnografii difuze, zoologicul și insemnele unor civilizații atemporale au trăit permanent în același unic registru al unei lumi nediferențiate. Derivate, aparent, din eposul folcloric și din suculența narativă a imaginarului rural, ca un simplu exercițiu ludic sau doar ca un imens spectacol
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice, aceste forme sînt inciziile magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica atemporală se insinuează agenții relativismului. Ci doar că totul capătă suflu vital și prezență nemijlocită. Georgeta Năpăruș a știut să
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]