64 matches
-
de un bun artist. G. CĂLINESCU Scrisorile lui Ion Ghica, de o încântătoare varietate, trecând în revistă un secol de viață românească, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni până în pragul istoriei contemporane, reușesc să afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv și al euforiei anecdotice. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Convorbiri economice, broșura 1-3, 5-6, București, 1865-1875; Omul fizic și intelectual, București, 1866; Ion Câmpineanu, București, 1880; Pământul și omul, București, 1884; Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, București, 1884; Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din interior, solidar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deține în ambele ipostaze cârja viitorului papă, înduhovnicit de aceeași energie, a predestinatului de a fi, în cele din urmă, Thomas Mann. "Calea de acces" spre adevăratul Tolstoi este, în viziunea lui Lucian Raicu, jurnalul geniului rus. Criticul-eseist glosează uneori digresiv și iterativ (diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului romancier, nu neapărat o capodoperă a genului, ci mai degrabă un compendiu de suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de ținut în frâu, de unde și ironia amară, incisivă (syllogismes de l'amertume?) sarcasmul și pamfletul, dar care nu izbutesc să eclipseze oarece resentimente sau frustrări personale, o oarecare ostentație de tip enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități tip confesionez, anulatoriu, ființala mea recunoștință, șoc palpitativ, unicatul meu coleg, serviciile urbanității (mai corect ar fi urbanismului, n.n.). George Mirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
conduce firul epic într-o manieră cât se poate de originală. În locul unor capitole scurte, în care acțiunea să se desfășoare gradual, culminând cu ceea ce s-ar numi un cliffhanger, Tom Egeland, preferă o descriere împânzită de flashback-uri, paranteze digresive și notații ale protagositului, tânărul arheolog albinos Bjørn Beltø. De fapt, povestea nici nu captivează prin dezvăluiri sau speculații neașteptate, ci capătă greutate prin drama personală a eroului central care își pierde tatăl la o vârstă fragedă, vede cum mama
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
și s-a dezvoltat sub semnul agresiunii: Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu al puternicului asupra slabului, al urâtului asupra frumosului, al haosului asupra armoniei.� Dar nu refuză cadrul... Ludic, amar, cu largi răsfățuri discreționar digresive, tot atâtea capcane ale unei acțiuni rămuroase, condusă, pe alocuri, în clară manieră urmuziană, romanul nu-și divulgă cu ușurință cheile. Aluzivă la stări contemporane, dacă nu din imediata actualitate, narațiunea se refugiază cu voluptate în volutele irealității, ale magicului
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
devină scriitori și ca "judecător cu ochi de gheață" al propriei creații, pe care n-a scăpat-o de sub control decât atunci când a încercat să facă propagandă comunistă). Prefața semnată de Eugen Simion nu se ridică la nivelul ediției, fiind digresivă și grandilocventă: "descoperim un suflet însetat de adevăruri mari"; "un spirit care cercetează, în desfășurarea vertiginoasă a lucrurilor, legea și ordinea unei existențe universale"; "privirea este arcuită spre ceva ce trece dincolo de cuvânt" etc. Există, în schimb, la sfârșitul volumului
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
înainte să susțin asta. Revenind la anglofilie, primele simptome s-au manifestat de cum am ajuns, tîrîndu-mă la proiecția filmului lui Michael Winterbottom, Tristram Shandy: A Cock and Bull Story. Romanul era bibliografie obligatorie la facultate, citit și plăcut. Atît de digresiv și anarhic, că autorul a fost listat la precursorii postmodernismului (în special din cauza hibridității pe care o practică la scară largă). Cartea lasă să se întrevadă breșa unei ecranizări care trebuie să se supună unui singur imperativ: auto-referențialitatea (proza povestește
TIFF-ul dulce și te duce by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10501_a_11826]
-
Apusul vagabonzilor (The Twilight of the Bums, 2008), Federman configurează harta a ceea ce numește laughterature, râsoteratura, un termen inventat pentru a denumi un joc al limbajului unde opera își epuizează semnificațiile transcedentale prin râs, iar autorii își pot expune îndemânările digresive și virtuozitățile lingvistice. Supraficțiunea, critificțiunea și râsoteratura lui Federman dau domeniului intratextual o dinamică proprie. Pentru a-l descrie adecvat voi folosi perspectiva oferită de fizica cuantică. În Imaginația ca plagiat (Imagination as Plagiarism, 1976), Federman însuși consideră că "...fizica
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
vis un mijloc de abolire a timpului și a spațiului, fapt dovedit de cronovoiajul călugărului Dan, pasionat de tradiția ezoterică a misticii iudaice - cabala - și de metempsihoză. Stilul poetului, dar mai ales al prozatorului, încă în căutare de sine, adesea digresiv și obscur, se iluminează într-o primă, fundamentală, revoluție a limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei erotice românești (începând cu Venere și Madonă) și nu numai. O temă înrudită va fi cea a meditației filosofice și a ironiei romantice
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
noi totul este atât de curat. Și eu crezându-l, neputând să nu-l cred când îmi mărturisea ce-aș fi vrut eu să-i mărturisesc, dacă nu mă suspectam atât." în afară de momentele de adresare directă există însă numeroase pasaje digresive care constituie, este adevărat, și ele o formă de mărturisire, prin febrilitatea cu care sunt concepute, dar care rămân totuși elemente eseistice și epice în ansamblul romanului. Autoarea face cu naturalețe referiri la lumea de azi, la Mircea Ivănescu și
Câtă cultură, atâta sinceritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16607_a_17932]
-
incidența jocului textual - (poli)semantic. "Nimic nu se pierde, totul se transhicgurează" în virtutea valențelor multiple și ascunse ale limbajului, precum celebrul precept talmudic. Dar despre toate acestea au vorbit deja criticii primei ediții. Deși aria acestui tip de experiment lingvistic digresiv e aproape nelimitată, textul în sine poate ucide lectorul, însă nu-și părăsește o anumită coerență a demonstrației. S-a vorbit de Finnegan's Wake, dar e totuși altceva. Refuzul sintaxei băiețelului Eli (știm ce-nseamnă numele în ebraică), care
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Un editor bun poate face însă mult pentru o carte, deși la noi scriitorul ar fi scandalizat "să i se umble în text". Și-l poate închipui cineva pe Nicolae Breban acceptînd ca un editor să-i taie din burțle digresive ale romanelor pentru a cîștiga în coerență epică? Sau un tînăr primind manuscrisul la refăcut după sugestiile unui redactor meseriaș? Sau vreun literat trudind răbdător prin arhive și biblioteci pentru a scrie "la comandă" biografia unei personalități a culturii noastre
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13808_a_15133]
-
o scurtă conversație efectuată trei luni mai tîrziu, dedicată analizei rezultatelor de la alegerile locale din primăvara acestui an. Principalul scop al discuției pare a fi analiza mutațiilor care au avut loc în politica românească a ultimilor patru ani, dar spiritul digresiv al lui Vladimir Tismăneanu face ca, spre beneficiul cititorului, în final să se ajungă la o analiză foarte complexă a vieții politice actuale, în context global. Vladimir Tismăneanu pune în permanență subiectele aflate în discuție pe relație orizontală, cu evenimente
Cartea gurvernarii Năstase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12275_a_13600]
-
medievală. De altfel, demersul se dorește a fi unul interdisciplinar. Metodă aleasă nu este una de strictă specialitate (poetica), ci un dialog al literaturii, istoriei și filosofiei, care însă nu salvează cartea de la o oarecare senzație de prolixitate. Nonșalanta spiritului digresiv, care se pierde în subtilități teologice și filosofice chiar în cuvîntul introductiv, permitîndu-si luxul plictisitor de a trece în revistă răspunsurile filosofiei indiene și a celei hegeliene la întrebarea referitoare la sensul istoriei, sau alunecarea de la obiectul inițial statuat prin
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
la partea întâi, cu știrile multe și variate ce cuprind asupra istoriei, moravurilor, culturii orientale din timpul sau, formau un repertoriu prețios de informații, cu atat mai mult pentru partea din urmă, în care asemenea notițe nu se întâlnesc numai digresiv și sporadic, ci formează rațiunea de a fi a notelor, le ocupă în întregime. Fără folosirea și a acestor note, istoria turcească în secolul al XVII-lea nu se poate scrie"8. Așa stând lucrurile, nimic nu justifică nici pe
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
asemenea benzilor de energie din fizica atomică, fie pe acelea ale unui sistem contiguu având în centru, axial, generalitatea și, radial, specialitatea. Sintetic exprimat, poate prea sintetic, acesta e traseul logic pe care îl propune Despre idei & blocaje. Pentru că eseistica digresivă, rafinată și ancorată istoric din jurul noțiunii de cultură generală sau problematizarea pe filieră maioresciană a câtorva metehne locale nu se pot rezuma nici măcar sub pretextul plezirist al parantezelor. Imposibil de subminat sau de chestionat dinăuntrul său, eseul lui Patapievici nu
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
dat fuguța în politică, să prindă un oscior cât mai gras!) Salariul profesorului universitar ar trebui să echivaleze cu salariul unui general. Iar cel al conferențiarului cu al unui colonel. Punct. Probabil că d-na ministru ar replica, în stilu-i digresiv, că nu se poate, că e greu, că nu s-a consultat cu premierul, că în România sunt prea mulți profesori universitari. Dar generali nu sunt? Nu trece anotimp în care președintele țării (cum se va fi chemând el, Iliescu
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
figura lui Isus crucificat țipătul fetei din timpul violului. Mai mult, și Truffaut, și Resnais, și Scorsese folosesc flashul foarte scurt: o imagine încărcată cu semnificații care-ți trece foarte repede prin fața ochilor. Dar în filmul lui Resnais scopul e digresiv, de a distrage atenția spectatorului de la acțiunea principală, pe când la Scorsese, efectul e de a implica spectatorul și mai mult, sângele de pe buzele lui J.R. condensând simbolic toată violența psihologică experimentată de personaje. Toate aceste detalii nu sunt doar tehnice
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
până la caricatură. Ei se poartă ca și cum ar avea mereu în față un microfon, simptom clar al unei psihopatologii de amplitudine națională. Fraza are marca autenticității, epica are ritm, tablourile sunt vivante, pline de miez și noimă. Sigur, există și gratuități digresive, exagerări fără acoperire, căderi în scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
crapă Cronicarul n-o să mai citească recenziile scrise de Bianca Burța-Cernat în OBSERVATOR CULTURAL. Se cuvin, așadar, cîteva vorbe la despărțire. Întîmplător, ultima cronică, din numărul 69 (22-28 iunie), despre agresiuni și digresiuni e, ca toate celelalte, și agresivă, și digresivă. Rău. Și... confesivă: Rețeta o folosesc de altfel mai mulți: faci zgomot ca să atragi atenția, dar contești cu metodă, la momentul oportun, și nu pe oricine. Iar odată intrat într-un sistem, în sistemul universitar, de exemplu, te potolești definitiv
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
fiecare cu micul său univers insignifiant, însă, reunite, toate aceste infinitezimale, o gumă de mestecat, o cutie ruginită, o mașină, o lesă, o fisură în asfalt etc., generează un story care camuflează astfel invizibilul traseu destinal. Construită de o manieră digresivă, părând că se îndepărtează de subiect cu fiecare nou punct adăugat listei de nimicuri, de fapt, narațiunea filmică se încheagă, iar sensul apare din nimic sub aparența unui spectacol gratuit și grațios. Diane Wellington (2010) al lui Arnaud des Palliéres
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta eseistic, juridic, filosofic sau sociologic, dar nu a avut răgazul unei elaborări adecvate. Alunecă adesea într-o memorialistică justițiară și pamfletară. Digresiv și nesistematic, Petre Pandrea e savuros în anecdotica din jurul personajelor sale celebre, din protipendada politică, mai veche sau mai nouă. E un anti-brătienist violent, cu argumentul reprimării sângeroase a răscoalei din 1907. Dar nu numai atât: "În 1915, Ionel Brătianu
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui drept o ,indispoziție" de tinerețe, vreo problemă teoretică. De viață, moarte și morală. Nicidecum. Preferă să ,toarne" povestea așa, ascultată
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
de dicționar. Informațiile despre situația politică și culturală din acei ani sunt corecte dar în afara oricărei revelații. Comentariile sunt la nivelul simțului comun pentru cei care cunosc cât de cât epoca, insuportabil de redundante (multe lucruri sunt repetate obsesiv) și digresive, iar, stilistic, fără farmecul paginilor de eseistică din propriile romane, încercând tot soiul de explicații deterministe facile pentru "specificul național", cu surprinzătoare neglijențe (cacofonii, cenaclul lovinescian apare scris Zburătorul etc.), cuvinte mari și găunoase în fraze patetice, greoaie, încărcate până la
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]