64 matches
-
opera mateină. Trecând în revistă ipotezele critice anterioare, cântărind justețea sau erorile acestora și propunând puncte de vedere noi și pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
proverburi” și vitalitate comică a povestirilor-ilustrări, de un aer naiv pe care li-l subliniază forma versificată, Povestea vorbii reprezintă momentul unui b. literar definit ca întâlnire a spiritului popular autohton cu cel balcanic și oriental în plăcerea povestirii, dispoziție digresivă, pitoresc și umor, bogăție paremiologică, ironie, realism, morală echilibrată, măsură omenească, a bunului-simț. Complementar rolului jucat de Anton Pann, b. literar românesc își descoperea prin Nicolae Filimon și Ion Ghica fața polemică, dezvăluitoare a unui rău moral-social cu explicații, cel
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
b. literar din Ciocoii vechi și noi. La rându-i, Ion Ghica a dat în unele pagini din Convorbiri economice și mai cu seamă în Scrisori către Vasile Alecsandri (din 1879 și până spre sfârșitul vieții), cu mobilitatea asociativă și digresivă permisă de forma literară a „scrisorii”, o caleidoscopică rotire de imagini, portrete, scene „de gen”, descrieri, istorie trăită, destine. Peste toate domnește un duh al evocării, dar memoria autorului nu e nostalgică și sentimentală, ci poezia ei, reală, vine din
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de un bun artist. G. CĂLINESCU Scrisorile lui Ion Ghica, de o încântătoare varietate, trecând în revistă un secol de viață românească, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni până în pragul istoriei contemporane, reușesc să afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv și al euforiei anecdotice. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Convorbiri economice, broșura 1-3, 5-6, București, 1865-1875; Omul fizic și intelectual, București, 1866; Ion Câmpineanu, București, 1880; Pământul și omul, București, 1884; Scrisori ale lui Ion Ghica către V. Alecsandri, București, 1884; Scrisori
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
duse de-a lungul a aproape doi ani în revista „Tomis”, rolul jucat de R. își găsește replicile definitorii. Fără a se reduce la stilistica ei, particulară cu adevărat, critica lui e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
o lume a adeverințelor, a schematizării și birocratizării se ajunge la „un grad atât de înalt de perfecțiune” a sistemului, încât nu se mai poate face deosebirea între oamenii adevărați și roboți. S. deformează și recompune imaginile, îmbină stilurile, e digresiv și concis, satirizează ori cedează jocului, gratuității umoristice. SCRIERI: La poarta nr. 3, București, 1961; Pastile contra prostiei, București, 1968; Entuziastul de cursă lungă (în colaborare cu Ștefan Haralamb), București, 1970; Vărul șarpelui cu clopoței, București, 1978; Dragoste la a
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
1991; Premiul Uniunii Scriitorilor) deschid o nouă etapă în lirica lui S.: pe de o parte, miturile abundente din scrierile deceniului precedent sunt concurate de o componentă etică atestând implicarea poetului în actualitate; pe de altă parte, discursului sincopat și digresiv i se preferă acum o frază tăioasă, care reduce vizibil ambiguitatea spre folosul denotației. Arborescenței retorice i se substituie parabola morală, care spulberă simulacrele printr-o privire „dezvrăjită”, ce intuiește inautenticitatea vieții sociale: „în fața porții grădinii, împodobiți în chip/ fantastic
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
după aplicarea Dictatului de la Viena, încearcă să pună într-o ecuație inteligibilă relațiile individ-colectivitate-istorie în momente de cotitură a destinelor. Arta prozatorului se vede mai ales în intuiția fină cu care ține cumpăna între relatarea pură a evenimentelor și comentariul digresiv făcut de personaje. Tandemul de intelectuali ai cărții, Avram și medicul german Sedler, se angajează în colocvii memorabile, care scot narațiunea din tiparele prozei ardelenești rurale, dându-i o notă modernă, lipsită de orice stridență. Și aici este evidentă preocuparea
VLAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se produce o așezare în matcă a lirismului. Edenul (1980) și
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
și livresc al congenerilor săi și prin producerea unei proze referențiale, umpluta cu „substanță existențiala”. Drept martori, P. îi convoacă acum în ajutorul sau pe Gabriel Marcel, Georges Bataille și Emmanuel Levinas, din această întâlnire rezultând un discurs speculativ și digresiv, cu numeroase observații pertinente, dar și cu destule momente de suprainterpretare. SCRIERI: Între extreme. Eseu despre poezia lui Aurel Pântea, Cluj-Napoca, 2002; Anatomia frigului. O analiză monstruoasa, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ion Pop, Aurel Pântea în monografie, „Piața literară”, 2002
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
epice din literatura noastră - e un haos care tinde neîncetat a deveni cosmos și în care colecționarul de cuvinte românești Dinu Nicodin și-a putut satisface patima” (I. Negoițescu). De altfel, scrierea poartă dedicația „Ție, Limbă românească - limbă dumnezeiască!”. Compoziția, digresivă și mereu deschisă (ca și Lupii, O călătorie pe Olt), prinde în tentaculele ei o erudiție încă mai fastuoasă, ostentativă chiar, capitonând uneori până la înăbușire firul evenimentelor care precedă, însoțesc sau succedă Revoluția. Cronologia întreruptă, cu deplasări bruște înapoi sau
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives) lăsate de John Aubrey (1626-1697), savuroase miniaturi fragmentare și digresive ale contemporanilor săi, între care Shakespeare, Sir Walter Raleigh, Hobbes, William Petty, Mary Herbert, contesa Pembroke (sora supraviețuitoare și legatara literară a lui Sir Philip Sidney). Mi-e greu să citesc romanul lui Bellow cu gândul la toate aceste exemple
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dosar al receptării putând fi simptomatic pentru limbajul dublu al criticii literare în comunism, apt să pluseze, prin terminologia pusă în joc, valori neconvingătoare estetic, dar convenabile ideologic. S-a vorbit astfel despre „o arhitectură secretă disimulată printr-un barochism digresiv” (Mircea Iorgulescu) sau despre capacitatea „de a profila simboluri existențiale” în cadrul „unor motive structuratoare care susțin ansamblul” (Gabriel Dimisianu). După 1989, autorul va ilustra și tipul de literatură senzațională, precum în Dracula, adolescentul blestemat (1999). Ca eseist, B. nu evită
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
Noi nici filozofia sărăciei n-o avem!...“ am exclamat. „Exact asta e tema discuției.“ Când am auzit că moderator va fi Cătălin Ștefănescu, având dumnealui în stânga și dreapta doi Mihăilești - unul hâtru doctoral comprehensiv (Vintilă), celălalt (Dan C.) bufon patetic digresiv -, am acceptat numaide cât. Mi-am amintit ce captivante au fost, prin inso litul lor interactiv și calitatea spectaculoasă a publi cului, întâlnirile organizate de Editura Humanitas la sediul bucureștean al firmei Avon, la Unicredit, ori cu medi cii selectați
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives) lăsate de John Aubrey (1626-1697), savuroase miniaturi fragmentare și digresive ale contemporanilor săi, Între care Shakespeare, Sir Walter Raleigh, Hobbes, William Petty, Mary Herbert, contesă Pembroke (sora supraviețuitoare și legatara literară a lui Sir Philip Sidney). Mi-e greu să citesc romanul lui Bellow cu gândul la toate aceste exemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dacă izbutea să vorbească timp de două-trei ceasuri, ei credeau ușor că dominicanul acela otrăvit nu-și apără propria viață, ci pe cea a altcuiva, a unui nevinovat. Existau momente în care, pradă propriei vanități de om cult și plăcerii digresive, ajungea la urzeala deasă de referiri istorice, filosofice, ce-i țineau ca în clește pe judecători și pe cei de față. Acel bărbat cu temperament înfocat își stăpânea impulsurile și-și alegea frazele, calibrându-le, dozându-le; îi măgulea pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
imprecizii de exprimare și stângăcii stilistice, a doua categorie așază o armură de falsitate Între viață și literatură. Oricum ar sta lucrurile, data rămâne, În egală măsură cu eul, substanța jurnalului. Ea asigură scrisului continuitate și progresie, opunându-se lecturii, digresivă și discontinuă. Ritmicitatea Nu e lipsit de sens faptul că unii autori notează nu numai ziua, dar și ora Începerii scrierii jurnalului. Însă foarte rar, aproape niciodată, și pe aceea a Încheierii: importantă e plecarea, nu destinația. Jurnalul intim nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
creat, la Teatrul Giulești, cu o inventivitate și o originalitate surprinzătoare. Ambianța e absolut inedită. Se vede încă o dată arta cu care Alexa Visarion știe să compună stări exacerbate, cu relații insolite între personaje și cadențe ferme, utilizând, fără spirit digresiv, mijloace variate care merg de la reproducerea naturalistă a mizeriei până la simbolizarea rafinată a fricii. Atitudinea sa creatoare duce la un realism de sinteză. Spectacolul, socotit "eveniment al stagiunii", incită la gândire, la reflecție. (Valentin Silvestru) Florin Zamfirescu Rică Venturiano și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Despre patru personalități de geniu scrie Lucian Raicu (Iași,1934 - 2006, Paris) în cartea sa Calea de acces (Editura Polirom, 2004, 284 pagini, colecția Collegium). Este vorba de Bacovia, Eugen Lovinescu, Thomas Mann și Tolstoi. Informat infinitezimal, spirit disociativ și digresiv, criticul-eseist reușește să discrediteze unele clișee de lectură ale cărților acestor autori, iluminând din varii angulații zonele mai puțin frecventate, omenești și artistice, estetice și morale. Lucian Raicu se apleacă psihocritic și empatic asupra textelor, descifrându-le din interior, solidar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
deține în ambele ipostaze cârja viitorului papă, înduhovnicit de aceeași energie, a predestinatului de a fi, în cele din urmă, Thomas Mann. "Calea de acces" spre adevăratul Tolstoi este, în viziunea lui Lucian Raicu, jurnalul geniului rus. Criticul-eseist glosează uneori digresiv și iterativ (diluându-și propriul text) pe ample citate din caietele ilustrului romancier, nu neapărat o capodoperă a genului, ci mai degrabă un compendiu de suferințe fizice, traume mnemonice, mărturisiri insipide, istericale, porniri în contra luxului și bunăstării, iluminări, obsesii, revanșe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de ținut în frâu, de unde și ironia amară, incisivă (syllogismes de l'amertume?) sarcasmul și pamfletul, dar care nu izbutesc să eclipseze oarece resentimente sau frustrări personale, o oarecare ostentație de tip enciclopedic, de unde și eclectismul punerii în pagină, derivele digresive (întâlnite și la case mai mari), oarece patetic românism à la Alecu Russo sau Nicolae Bălcescu, truisme sau prețiozități tip confesionez, anulatoriu, ființala mea recunoștință, șoc palpitativ, unicatul meu coleg, serviciile urbanității (mai corect ar fi urbanismului, n.n.). George Mirea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
-și recunoaște soția și copiii, nu știe în ce relații se află cu tânăra și fermecătoarea lui secretară Sibilla. Are însă, pe potriva numelui (omonim al ilustrului tipograf Bodoni), pe măsura culturii și profesiei lui de librar anticar, o prodigioasă memorie, digresivă și aleatorie, a tot ceea ce a citit. Un infinit inventar de citate se poate însoți cu un monolog interior autoscopic, alimentat cu amintiri fictive, semn clar că Yambo se refugiase cu arme și bagaje în universul livresc, "din teamă sau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Reconstituirea detaliilor (figuranți, gesturi, intenții, obiecte circumvicine) după ce fatalitatea și-a lăsat amprenta, capătă încărcătură simbolică. Protagonistul nu se oprește doar la acel teatru delictual de cameră (ultimele minute de viață ale Martei), ci face apel la imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea variante ale realului. De al cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
suntem în plină intrigă polițistă. Protagonist al anchetei ce-i va ocupa viața este comisarul, excelent în tactica "cunctației". Niciodată tahigramele sau rapoartele unui polițist n-au avut atâta farmec literar ca în variantele comentate, adăugite și interpretate critic și digresiv de către comisarul Petrache (o reîntrupare a pescarului de oameni, Petru), una din vocile-cheie ale scrisului lui Petru Cimpoeșu. O lecțiune parodic-amabilă de psiholog al detaliului, de supunere la obiect, nu lipsită de scrupul filologic. Conviețuirea tipologică alături de grefier și de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al doilea rând explicația scriitorului abordează și chestiunea estetică în sine, pentru a confirma, o dată în plus, ideea că romanul e un text mozaicat, construit pe bucăți, cu alternarea atent cumpănită de secvențe reflexiv-diaristice, mai monotone prin însăși natura lor digresivă, și episoade melodramatice, prinse ca-n basorelief, cu un marcat potențial simbolico-sugestiv. Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]