2,632 matches
-
realitate interzisă. Pentru că, evident, "solidaritate" devenise în România un cuvînt greu că o consecință a mișcărilor de protest din Polonia, despre care oficial se tăcea; și, de fapt, mai degrabă acestei tăceri impuse i s-au datorat prestigiul și extraordinară dilatare a sensurilor. Desigur, abia cînd (și dacă!) se vor cerceta textele și contextele în care, din vara anului 1980 și pînă în decembrie 1989, a fost întrebuințat în România cuvîntul solidaritate, se va putea confirmă sau infirmă ipoteza că nu
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
Ștrul, sub zonele de presiune cromatice (albul zăpezii, soarele, ziua / urmele de pași "ca niște pete negre", cerul "mohorît", noaptea - Rebreanu, 1965, 221-22) și termice (frigul exterior, răceală /senzația de căldură, sudorile fierbinți). Rezultat al forțelor opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici, sub forma prejudecății etnice - încurajate de superiori și resimțite opresiv de Itic Ștrul - a
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
binevenită a unui preaplin ce se cerea revărsat în lume. Poate că Mircea are nevoie să se regăsească în alții, va presupune Noica - și nu va greși. Vulcănescu are nevoie într-adevăr de o amplă risipire în jurul său, de o dilatare în multiplu, si cu cat va reuși această mai bine, cu atât el își va împlini mai stăruitor și mai senin unicitatea, desăvârșirea, liniștea sufletească în fine întrezărita. Căci se va ghici adeseori, prin rămurișul tot mai des al copacului
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
poate cel mai relevabil roman din ciclul romanesc al lui Galaction, e tezist, lungit locvace peste măsură, aglomerat cu fragmente din jurnale intime, lungi epistolare. G. Călinescu are dreptate în Istoria literaturii (1941), cînd observă: "vina capitală a cărții este dilatarea verbală în slujba tezei. Logosul îmbracă toate varietățile: monologul, dizertația, conferințele, discursurile, predica, omilia, caterisirea". Bun cunoscător al operei părintelui Galaction și experimentat editor al operei acestuia, dl. Teodor Vârgolici ne-a dăruit o bună ediție a acestui roman, avînd
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul și ambiția își pun pecetea asupra unei neurastenii progresive, prin forma filosofică abisală și vag mistică pe care o iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
un activ și foarte personal înțeles conferit inadaptării la urît, la tot ce se asociază îngustimii provinciale, nefericirii, singurătății sterile, filistinismului. Prin excelență redusă la un fel de delir verbal, modernitatea nu înseamnă, evident, doar suprarealism vîscos și dicteu dadaist. Dilatarea mitică la Blaga, cu fericitul recurs la frumusețea rădăcinilor, a originilor, niciodată pierdute, nu anulează cît diferențiază reperele bacoviene. Frigul, umidul, astenicul terorizant, categorii obsesive într-o estetică fundamental compensatoare față cu realul demențial semnalează, prin Bacovia, cît de necesară
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
decît atît. Nu, ceea ce poți afla se află numai aici. Altă parte a lumii nu mai există dacă programul n-o prevede și n-o cuprinde. Programul cuprinde tot , - de fapt foarte puțin. Gîndirea asta destul de maleabilă se îmbogățește prin dilatare. Ea găsește posibilități indefinite de a "continua" travaliul ei fără a ieși din cuprins. Continuîndu-l la infinit creează iluzia infinitului. De fapt această hipertrofie este un imens spațiu gol umplut cu nenumărate iluzii inconsistente. Gîndirea este mult, mult mai cuprinzătoare
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
anticipată, și în așezarea cronologică a autorilor, de analizele consacrate tîrgoviștenilor și de prezentări generale (mai ales privind felul în care se articulează romanul autorilor optzeciști). Astfel privită, evoluția romanului integrează natural fragmentarismul sau tehnica filmului de la sfîrșitul secolului și dilatarea operată de modelul proustian sau joycean din prima sa jumătate. Ion Bogdan Lefter - Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Editura Paralela 45, Pitești, 2001, 262 p., f.p. Cezar Baltag, azi Mărcile generaționiste, cu siguranță formulele de identificare
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
este insuflată de o pasăre Phoenix. 4 . Oprirea timpului - fie și într-o clipă fericită, care vrem ca veșnic să dureze - înseamnă moartea. Cei ce își doresc ca astfel să încremenească vremea, prin acea secundă fericită intră în Paradis - chiar dilatarea în eternitate a clipei. A acelei clipe fericite, căreia îi vor explora, în veșnicie, fațetele, latențele. Și îi vor actualiza virtualitățile. Iar acei care-i cunosc/ i-au cunoscut își amintesc mereu, chiar după ani și ani, de ei, așa cum
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
am simțit, și dacă simțirile mele s-au întreciocnit, aceasta dovedește că poetul nu poate să fie reprezentantul unei singure idei, ci că el trebuie să reprezinte ideile întregii omeniri". Dar nu prin constatarea acestei superbe insațiabilități, a acestei himerice dilatări universale îl putem regăsi pe Macedonski, ci prin încercările de a-l reduce la un specific, de a-l "asedia" în particularitățile personalității lui sinuoase și derutante de atîtea ori. Să vedem în ce măsură izbutește a-l fixa în acest chip
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cele influențate de culturi asiate, până la cele grecești și bizantine, ori buddiste. În toate sau prin toate trece fiorul cunoașterii înfrigurate a autorului. Se dezvoltă aici miracolul cunoașterii enciclopedice, care-l prinde elegant de bine. Din acest punct de vedere, dilatarea eu ului și plasarea lui în varii ipostaze Cuget, Cârtitorul, Curiosul, Mărturisitorul, Tămăduitorul. Sunt ipostaze simbol, reînviind o tradiție bogată în semnificații Cantemir, Budai, Deleanu, Gr. Alexandrescu și cei care le-au urmat. Medicul Nicolae Radu cotrobăie în labirintul memo
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
sunt relative, eu am considerat opusul său, și anume că viteza luminii poate fi depășită, iar spațiul și timpul sunt absolute. În felul acesta am eliminat unele anomalii (le numesc eu) din Teoria Specială a Relativității (TSR), cum ar fi: dilatarea timpului, contractarea spațiului, precum și a paradoxurilor relativiste - chestiuni care mi s-au părut ficțiuni științifice, nu realitate... Am mers mai profund, și am considerat parametrizarea TSR, care generează mai multe Relativități.
TEORIA ABSOLUTĂ A RELATIVITĂŢII. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
folosind propria piele a copilului. Umflăturile au scăzut acum și astăzi am primit niște fotografii pe telefon în care Alex se joacă cu tatăl său, ceea ce este un lucru extraordinar pentru mine. Urmează să îi pun expandere tisulare (dispozitive pentru dilatarea țesuturilor). Pentru a extinde pielea, vom folosi niște baloane de silicon pe care le umflăm periodic până când obținem o zonă mai mare de piele. O să îi pun sub piele aceste expandere după vreo zece zile, iar apoi sperăm să avem
Interviu cu dr. Mehmet Mutaf, despre cazul lui Alexandru Botorea [Corola-blog/BlogPost/93749_a_95041]
-
conținutul său de continuitate<footnote Credem că, aprioric, timpul pur este informal, fiind doar substanță de continuitate. Forma sa se ivește într-o circumstanță de incidență sau fluctuație, din care diverg simultan-alternativ (în raport cu timpul) două forțe: inflația - ca extindere sau dilatare în intervalitate temporală odată cu radiația spațială (de/în distanță, caracterizată cel puțin monodimensional, ca lungime de undă); colapsarea - ca restrângere sau comprimare în punctualitate temporală, odată cu acreția materială (de/în masă caracterizată cel puțin astructural, ca densitate compactă sau singularitate
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
odată cu accelerarea tempoului Mins, aceasta se înclină melodic, profilându-se temporal ca succesivitate în/prin înlănțuire, aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând ca extensie temporală prin temporizare, respectiv prin dilatarea duratei presupus-intervalice (către un așteptat alt-eveniment sau reviriment), într-un aspect de momentalitate sau aparentă încremenire (cadrare) temporală. Dacă sonor nu mai survine însă nici un alt-eveniment, timpul curge într-o deschidere la nesfârșit, referit unui sunet care continuă să scadă
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
sonor este mai lent decât cel gestual, chiar dacă am ascultat înainte și varianta celor două în raportul tactării timpo-metrice (Ttm) de 1/1. Până la un anume prag al percepției noastre dirijorul poate comprima Ttm, generându-ne impresia unei răriri sau dilatări temporale expresive (interpretabile pozitiv) a sunetelor monodiei. Apoi, dacă mișcarea dirijorală continuă să se densifice, fiind tot mai rapidă (indiferent de amplitudine), diferența de tempo o simțim ca dezacord sau inadecvare, prin aceea că totuși dirijorul tactează prea repede, ori
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
ritmică). Avem deci de-a face cu perspective diferite asupra duratei. Pentru muzică, toate aspectele sonore (înălțimi, timbruri, intensități, durate), sunt valori expresive. Formal, duratele sunt cotate ca expresii de continuitate, și abia prin abordarea Mins diferențiem între dev, ca dilatări (abateri prin oprire/accentuare) din/în cursivitatea parcursului, și div, ca alinieri (consecvențe) în continuitatea parcurgerii. Funcțional, pentru Mins, dev corespund inițierii unui model dpc fixat ca incipit compozițional (icp), iar div sunt instrumentate prin inerțierea unor secvențe (scv) orientate
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
pe baza unui criteriu, determinând în cadrul div o anume coerență formală, obiectualizată ca profil de orientare pe coordonatele de: spațiu - ca orientare profilată suitor sau coborâtor (precum transpozițiile între registre sau trepte-înălțimi); timp - ca lungire (amânare) sau scurtare (grăbire), prin dilatarea sau comprimarea duratelor unor formule ritmice. Prin urmare, repetabilitatea, cel puțin ca secvențare în rimă<footnote Considerăm rima drept indice de asemănare formală între incipiturile a două sau mai multe secvențe localizate temporal, indiferent de momentul (rangul) fiecăreia dintre ele
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
footnote Suprafața este coordonata interpretativ-teoretică de caracterizare a dinamicii Fmz sub aspectul instabilității, prin neasemănarea unor sgm succesive. Figurativ-analitic, sgm diferind pe un nivel sau rimă (din adâncime) se înșiră orizontal spre dreapta, în rând cu nivelul respectiv, ca extensii (dilatări) deformând coloana adâncimii prin abatare de la rimă, ori ca momente de suspendare (intervalizare) pe consecvențialitatea unei coloane. Aceste obiecte-eveniment pot avea și ele propriile adâncimi (rime), interpretabile ca ponderi de inconsecvență, amplificând expresia de disontinuitate într-un parcurs formal. footnote
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
rămîne întipărit pînă la propriul sfîrșit. Vlad, care gemea și se agita tot timpul, s-a ridicat în capul oaselor, s-a agățat cu ultimele puteri de mînerul de sprijin de deasupra patului și a deschis brusc ochii cu o dilatare neverosimilă și o expresie nemaiîntîlnită. Eram de față numai trei persoane: părintele Flecan, Constantin Xifta și eu. Ochii lui Vlad ne-au mai privit o dată încărcați de o indicibilă, înspăimîntătoare uimire. Un fel de ultim mesaj în care pîlpîia, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
bea/ din viața mea/ apoi îmi adoarme, cuminte,/ pe umăr." Aceeași combinație obsedantă moarte-beție-poezie apare și în alte poeme, ducând, inevitabil, cu gândul spre lirica lui Bacovia. Sentimentul, resimițit acut de cititor, este unul de singurătate, de goliciune interioară, de dilatare a timpului și de repetitivitate mecanică. Entuziasmul a dispărut de mult, nici o rază de lumină nu își face loc în acest univers noros, procesul de creație însuși ia forma unei banale comenzi de inspirație, făcute unui chelner divin: În ceasul
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
fie direct, în sala de concert, fie în imaginația profesorului de literatură comparată Ovidiu Codrescu, alter egoul scriitorului. Acțiunea captivează prin lirismul seducției sincere, prin suspansul alert, cinematografic al schimbărilor de situații astfel încât, sub presiunea pulsației lor, se produce o dilatare sau o comprimare a factorului temporal, gândit să gliseze liber, la impulsul argumentului epic, între prezent, trecutul apropiat sau mai îndepărtat și un viitor din ce în ce mai deductibil.Similitudinea cu procedeul dispersiilor motivice, a variațiilor tonale surpriză, operate
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
Ernesto - dorește să se căpătuiască de pe urma bătrânului devenit caraghios în aspirațiile sale. De aici se naște comicul situațiilor. Fruste. Tranșante. Directe. Niciodată brutale. Adaptate unor convenții teatrale apropiate timpului nostru. în plus Rareș Zaharia creează o adâncire în timp, o dilatare a acestuia. Creează un alt plan ingenios plasat, în paralel, un plan ce decurge din primul. Sunt personaje ce descind din Commedia dell' Arte; ...căci Norina este isteața, este șăgalnica Colombina, Ernesto este veșnicul îndrăgostit Pierrot, iar caraghiosul Pantalone nu
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
contraatacul, mutând acțiunea în terenul adversarilor și intrând, cu proteică perfidie, în strategiile discursive ale acestora. Inclusiv în polemici, cea mai eficientă metodă de compromitere a preopinentului este excerptarea din textul lui a unor fragmente mai puțin inspirate, urmată de dilatarea retorică, demonstrativă, a micilor gafe și improprietăți. Când structura de rezistență a adversarului (pare că) este grav afectată, nimic din ceea ce el a susținut nu mai contează. Astfel că burghezul nostru tânăr, dar ațos se va dovedi pe spații mari
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra. Aceasta semnifică deschidere, înnoire, act de dilatare, de evaziune, de transcendere în "patria mai înaltă" (Novalis). Fereastra nu captează gesturi, imagini, nu le amplifică, nu râde de ele, nu le ironizează, ci le dă o libertate duminicală, după zile și nopți torturante, în care imaginile se loveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]