622 matches
-
monumentală să nu-și găsească locul pe scena Teatrului Național"). Pasaje întregi sînt simple acumulări de insulte ("Am văzut la lucru toată echipa PD-ului, ușor de recunoscut după rotunjimea capului, fruntea îngustă, bombată, maxilarul proeminent, buzele cărnoase, pofticioase, nările dilatate amușinând a pradă, ochii triunghiulari, gât de lup imobil, ceafa bulgărească, masivă, statura bondocă, picioarele scurte, groase, comportament agresiv, gata să sară la beregată, tenul puternic vascularizat și congestionat din cauza sângelui care, contrar legilor gravitației, circulă de jos în sus
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
cartea rămasă deschisă" (ibidem). Deoarece "o lumină încolțește/ în naufragiu/ ea naște dorințe/ și prevestiri" (Stampă). Poeta înțelege a înălța în fața stihiei negative prezența sa scriptică, "pulberea fluorescentă" a verbelor care îi îngăduie să înainteze "cu frica bine ascunsă/ în dilatate pupile" (Himere). Lipsei de energie temperamentale și, aparent, de "noroc", pe "o hartă a existenței/ cu ecouri pustiitoare", i se opune chiar figura lirică a condiției d-sale. Capabilă a capta cu finețe ecourile fabuloase ale trecutului ("Cînd înțelegi că
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
poeme agonice/ trebuie să fie citite doar în fumul cramelor./ A le citi în altă parte e ca și cum ai scoate/ zarurile de pe masa de joc.// Crîșma e grota din care continuăm/ să ieșim. Iar și iar" (ibidem). Grație alcoolului vizionar dilatat (Stelaru: "Șapte Două elemente domină această producție tenebroasă, izvorîtă parcă din pana unui energumen: Verbul și Ochiul. Să le examinăm. Nu întîmplător, George Vulturescu se răfuiește cu Cuvîntul, care, conform tradițiilor religioase, e un principiu al Vieții, al Genezei, preexistînd
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
această ediție a festivalului de la Toronto care a avut drept emblemă un ochi ce reflectă peliculă în derulare continuă. În pregeneric, din off, un ins, trompetistul-narator, își începe povestirea vorbind despre cel ce vede prima oara America, pe ecran apărînd dilatata o pupila care absoarbe Statuia Libertății. Suflul de entuziasm al emigranților se transmite și în sală, publicul fiind prins definitiv în mrejele acestui film despre un copil abandonat pe un transatlantic, crescut în cala de un negru care-l și
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
o vraja definitiv absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată într-un viitor ce nu va veni niciodată. Că și pentru anahoreții căzuți pradă demonului akediei, dezvrăjitii despre care scriu Cain și Anselme trăiesc într-un timp dilatat enorm, în abisul căruia își văd simultan disperarea momentana și decrepitudinea finală. Dezvrăjitul se privește în oglindă că un Narcis îmbătrînit, sau ca un Dorian Gray cuprins de groază în fața portretului sau: vede urîtul, decăderea, dezastrul, ravagiile unui timp despotic
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
plusînd intențiile regizorale, completînd desenul mișcării personajelor și ritmul jocului cu o prospețime a fanteziei și o eficiență demnă de invidia mai tinerilor meseriași. Panourile decorului sunt ornamentate cu reproduceri ale tablourilor columbianului Fernando Botero, ale cărui forme "dospite", ample, dilatate inspiră costumele și silueta deformată a personajelor Căsătoriei. În acest sens, costumele desenate de Carmencita Brojboiu, ce deformează cu opulențe rubiconde ținuta actorilor, prin complicate dar funcționale adaosuri vestimentare, sunt în perfectă armonie cu tenta satirică. Întregul creează senzația formelor
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
viciu, dar și la finețea delirantă, așa cum transpare în Craii lui Mateiu. E aci o noblețe detracată, un snobism ostenit - o foame de trecut ce - anulîndu-și viitorul, se hrănește frenetic cu prezentul (surogat de trecut, viitorul e refuzat de trecutul dilatat, devenit prezent morbid). O horbotă de cuvinte alese împodobește această stare de spirit paradoxal voluptuoasă în maceranta-i desfășurare. Căci Val Gheorghiu e un scriitor din stirpea pe cale de dispariție a orfevrilor verbului. Amprenta mateină e astfel mărturisită: "Pentru ce, descoperind
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
la toate, chiar ,,de te-ndeamnă, de te cheamă". Dar nu, departe de a fi resemnat, senin, olimpian, dorești, dorești încă atîtea, numai că între dorinți și posibilități pare a se căsca un abis. Prizonier și complice al unui trecut dilatat, hipertrofiat, te lași devorat de primejdiile, imaginare sau reale, ale prezentului și viitorului, transformate și ele, neîncetat, în timp trecut... Neliniștea îți dă la început tîrcoale sfioase, cuminți, incerte, o ignori, încerci să o dai afară ca pe o insectă
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
o ultramodernă înfățișare a "Patimilor lui Țepeș" o suită de flash-back-uri iscate tot de un interogatoriu la care este supus eroul de către un sinod de preoți ortodocși care, în final, îl vor excomunica și lichida. Viața pulsează pe ecran cînd dilatată, cînd comprimată, conform intensității variabile a experiențelor trăite, potrivit intuițiilor și revelațiilor unei naturi zbuciumate, dar nu contradictorii. Pentru că acest Țepeș nu acceptă acuzele de trădare a etniei și religiei, atîta vreme cît nu-i este înțeles demersul categoric pentru
DRACULA revine! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16438_a_17763]
-
ceea ce se înțelege prin "lipsa de adîncime"; filigranul rămîne undeva la suprafața lucrurilor, nu trece decît în foarte puține momente dincolo de exterior. Recunosc: și la prima vizionare, și la a doua, n-am reușit să savurez unele momente de banal dilatat ostentativ, cu o miză minoră: de pildă, cumpărăturile din "en-gros" - "Cît e Cola? Cît e uleiul? Cine le cară la mașină?" - mi s-au părut de o plicticoșenie feroce. Ce mă interesează cît e Cola și cît e uleiul?!, aș
Care marfă? Care bani? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16020_a_17345]
-
Acasa > Versuri > Iubire > 17 IULIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Zi dilatată!.. E un an de-acum : Lumini înalte pe bolta albastră Și poza ce-a rămas într-un album... Iubire dulce-n întâlnirea noastră! Fermecător popas! În trepte, anii Fugit-au pe poteci cu atâtea vise! Azi, în alb, ne primenesc-
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > S-AR NUMI "INTIMUL...? (II) Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului Motto: Atingeri ușoare și gingașe, priviri dilatate și empatice, cuvinte calde și romantice te amețesc prin cuvinte încântătoare, cu zâmbete dulci, gesturi ce te strâng și te lasa, te ridica în spațiu prin plăceri divine date de inocență și de înțelegerile ”puritane ale partenerului. Ai strâns doar
S-AR NUMI INTIMUL...? (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380215_a_381544]
-
schimb fastul, prospețimea, rafinamentele culorii, infinitele ei posibilități. Cunoaște acum succesul răsunător de critică și de public. Umanitarismul explicit se estompează, se sublimează în vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
căutat de generalul Bonaparte, bunăoară, este vorba, catholita poate însemna un gust pentru distracții, pentru o anume ușurătate: "Infernul a fost descris de unii teologi ca o petrecere care începe, se continuă, se prelungește, nu se mai încheie, dezvăluin-du-și, astfel dilatată, viciul ei ascuns." Passe-temps sînt și acțiunile, și desfătările, prin care omul se păcălește că e. Todetita vine, dimpotrivă, din lipsa individualului, din criza identității. E greu să crezi într-o divinitate abstractă, și-atunci, înainte de întrupare, oamenii și-au
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
baia de aburi copiii arabi îi miroseau lenjeria pe care o dezbrăca în fața ușii, dar se obișnuise. Trăia în altă lume acum, era refugiul ei, îl iubea, iubea Africa prin Mehria, pe care îl aștepta sprijinită de geam, cu pupilele dilatate și dorindu-i pielea de zahăr ars, ea ar fi vrut să facă amor imediat ce îi auzea pașii pe dalele de ardezie, dar el se spăla îndelung, se ungea cu ulei de argan și mânca în picioare o porție de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
ca un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu nările dilatate: Mai încet! se rugă. Sunt cu tocuri înalte. Am înțeles. Nu știu ce mi-a venit. Ia-mă de braț. S-ar putea să ne-ntâlnim cu cineva. S-ar putea. Când veneam spre casă, m-am întâlnit de două ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se încolăciră ca niște vrejuri la picioare, înfiorându-i gleznele. Crezu că are să se sfârșească de rușine și indignare, dar nu se întâmplă nimic, trăsnetul și tunetul se mutară în altă parte și, când deschise ochii, văzu fața lui dilatată și întunericul se prăvăli iarăși peste ea. Tom, unde ești? șopti, și-și dădu seama că-l strigase cu numele lui bărbatu-său. Îl auzi mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
omul fără față simte că e ușor ca un fulg. Toate personajele cumplite dispar și trupul omului zboară acum în sus. Spre norul care urlă. Iartă-mă. Își aude ecoul propriei sale voci, iar cele două cuvinte se repetă din ce în ce mai dilatat, cu încetinitorul. Vorbele i se rostogolesc din nou și din nou printre gândurile calme și puține care îi fac sinapsele să tresară în răstimpuri. Nu încearcă să le înțeleagă și să le dea sens. Le fredonează iar și iar. Iartă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
și înregistrat-o, o schimbare greu perceptibilă a expresiei sau a tonului antrenează o promptă reconstituire a întregului conglomerat sufletesc. Analitismul autoarei "șaptezeciste" are o direcție inversă celui practicat de un Anton Holban, în romanele lui de suspiciuni și gelozii dilatate. În timp ce Sandu tot desface, disecă la infinit fiecare frântură de episod în care e implicată "jumătatea" feminină din romanul respectiv, Letiția Branea pornește de la gestul exterior, aparent mărunt, pentru a configura, rapid, părțile nevăzute ale aisbergului. Analiza nu este un
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
facilitată de prinderea marginilor anterioară și laterală ale cervixului cu o pensă porttampon și de plasarea balonului esofagian în cavitatea uterină cu ajutorul unei alte pense porttampon. Balonul esofagian a fost umplut cu 70-300 ml de soluție salină caldă, până când balonul dilatat a putut fi palpat prin abdomen, la fel ca un uter bine contractat, fiind de-abia vizibil la nivelul canalului cervical. O ușoară tragere în această etapă a confirmat fixarea fermă in situ în cavitatea uterină. În cazul cezarienei, tubul
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
să primească daruri exact În momentul când orice tipă de treizeci și doi de ani din New York ar fi jurat să nu mai calce pe la asemenea evenimente organizate pentru nunți sau nou-născuți, din cauza unei alergii la fraza „dilatată zece centimetri“. „Dilatată“ este un cuvânt Îngrozitor. Ar trebui să-l schimbe. Am observat că mai era ceva În plic: un alt cartonaș inscripționat, de data asta cu litere gri pe fond alb, pe care scria: Lauren poate fi găsită la: Condomania, Bleecker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Bull, mâinile i se întinseseră înainte, îl cuprinseseră pe Bull, trecându-i peste piept și apoi în jos, spre partea de sus a coapselor. Nările fine și alungite ale lui Alan, cu marginile subțiri precum colile de hârtie, aspirau dilatate mirosurile puternice, carnale, calmante și masculine emanate de Bull. Simțea un iz de transpirație la fel de înțepător ca acela de urină și o aromă mai profundă, ca de fermă, a digestiei și descompunerii. Și totuși, pe lângă ele, Alan mai detecta ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ele, ar fi bătut cu bețigașul și rotocoale și balonașe s-ar fi ridicat în aer, plimbându-se pe sub nasul nostru. - Ai fi bun de secția a doua, aia fără clanță și cu zăbrele, unde te târâi amețit, cu pupilele dilatate, numai în cămeșoi și cu picioarele goale, să nu te poți automutila sau să-i scoți ochii altuia, mi-a zis Nirjinski. Am mai avut unul cam ca tine, poate chiar mai simpatic, numai că ăla își lua în serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fațetate. O, alunecosul bolero de nurcă unduitoare. Trebuia să plecăm. Brandy și-a strâns cartea deschisă la țâțele ei false ca niște torpile. Fața Rusty Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor. Părul fufei era o imagine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]