71 matches
-
căderea fiecărei Frunze ș ice mărturie tristă găsești la fiecare pas, sub picioare, despre destinația lucrurilor pe pământ. Și iarăși, când bate vântul, ce zgomot asurzitor, câte glasuri multiple ies din îmbătrânitele piepturi ale plopilor uriași!...“( Extras din scrisoarea către Diliu Ioanin, din 16 august 1880, din volumul: Duiliu Zamfirescu, Scrisor inedited ediție îngrijită, note și studii introductive de Al. Săndulescu, Editura Academiei R.S.România, 1967, p.101). Este perioada când inima lui palpita pentru inaccesibila Eliza, despre care va vorbi
CORESPONDENŢA CA MIJLOC DE COMUNICARE A ELABORĂRII OPEREI LA DUILIU ZAMFIRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358769_a_360098]
-
Acasa > Stihuri > Semne > PARANOIA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1298 din 21 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Paranoia Sunt orto-meta-paranoic, Scria un tip din neozoic, Cui, oare? Poate altcuiva. Era un hering de cișmea. Diliul era din Lehliu, Diluviul a distrus sicriul, Bătrânul câine saliva Ca ploaia peste-o canava, Foc la han, ce avem azi? Cad stelele pe lanțul Anzi, Avioane, lecția e învățată, Cutia neagră este plată, Întortocheate străzi în veac, Nu comentez
PARANOIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343497_a_344826]
-
tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel, vezi? Se întorc cocorii acasă!, iar Suflețel, vesel, mă completează : - Uite, escadrilele de bombardiere!... Bârrr! Bârrr! - imită zborul
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!... - Suflețel, vezi? Se întorc cocorii acasă!, iar Suflețel, vesel, mă completează : - Uite, escadrilele de bombardiere!... Bârrr! Bârrr! - imită zborul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi!Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul.- Mi-e bine, iubire! - strig fericită... E atât de bine, iubiiite!... Tu îmi aduci primăvara!...- Suflețel, vezi? Se întorc cocorii acasă!, iar Suflețel, vesel, mă completează : - Uite, escadrilele de bombardiere!... Bârrr! Bârrr! - imită zborul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
urmărită, cu Honda lui năucitoare, de soțul hipergelos, marele pirotehnist, delicata balerină care voia să se arunce de pe pasarelă, grăsanul care n-o lua spre Tibet pînă nu dădea jos de pe el cel puțin douăzeci de pfunduri, Marea Trăpașă, superba dilie din saună, Firfirică, irezistibilul acroșeur, apucații din sabatul de sîmbătă, cu fata și băiatul scandînd aiurit inky-dinky parlez-vous, Pip-Narcisa însăși da, iată-i pe toți aici, da, acuma-i știu, drăguții de ei, progeniturile mele din seria "Nocturne", care ieșeau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pază și protecție, apoi mi-am dat seama că se referea la extorsiune. Ciudat, mi s-a făcut puțin greață. El: Ca să știi cu cine ai de-a face, domnișoară Walsh, dă-mi voie să-ți spun, nu sunt un diliu care apare la ușa unui stabiliment, cu vreo doi băieți cu bare de metal, cerând să vorbesc cu șeful. Sunt un om de afaceri sofisticat. Am contacte în departamentul de urbanism, cu avocați specializați în dreptul proprietății, cu bănci. Am conexiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
revistei Femme, n-am produs nici o altă pagubă. Când am terminat, era deja miezul nopții. Dar toate cele o sută cincizeci de pachete erau gata să fie trimise dimineață. Șoferul de taxi care m-a dus acasă era bun și diliu. Avea o mustață enormă și păr lung cârlionțat, despre care vorbea încontinuu. Spunea că este ca Samson: puterea lui stătea în podoaba capilară și toate „femeile“ lui încercau să-l convingă să se tundă pentru că „vor să fiu lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o altitudine de zece mii de metri, la adăpostul întunericului avioanelor transatlantice. Articolul de presă pe care îl aveam în poală confirma că jucase rolul unui Pawnee vagabond în Whisky Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al anului dedicat diliilor: La casa de nebuni. Din câte îmi amintesc, atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se opune, poate din cauza bărbii de om primitiv, sau a blugilor străvechi, sau a pântecului lui nobil-sălbatic de băutor de bere. Nu era nevoie să ai un ochi antrenat în depistarea nebunilor ca să-ți dai seama că Nub era un diliu adevărat, gata oricând să explodeze. Avea în jur de doi metri și o sută cincizeci de kilograme. Da, Nub părea să fie cât se poate de folositor. — Salut, Nub, spuse Fielding pe un ton sec. de ce nu iei loc? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel cu geamurile vopsite -, Îi atârnase de gât șnurul de care se bălăbănea busola, pitită ca o țestoasă Între două carapace negre de metal. Copiii intraseră aliniați câte doi prin noroaiele adânci ale CAP-ului. Baronu Îi șoptise lui Ectoraș: „Diliu mai e și tac-tu ăsta...”. Fiul Directorului nu găsise argumente ca să-i dea un răspuns potrivit. Așa că se mulțumise să-i aducă la cunoștință celuilalt: „Tac-tu-i prost și mă-ta-i curvă”. Baronu nu-i Întorsese politețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Însurat și am Început să facem copii și să ne rotunjim burțile de oameni Împliniți și serioși. Ne strângem din când În când, rar, să ne Îmbătăm cu bere și să râdem de amintiri. Ne cam lipsește moaca ta de diliu furios care n-ar fi În stare să omoare o muscă măcar. Băieții abia așteaptă să te vadă și când au auzit că nici măcar Însurat nu ești, ca să ai scuza unor obligații, am hotărât În unanimitate că ai fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-aruncă strachina în obraz, da’ numai când are el chef, de i se sucește, așa, deodată, antena, te și sperii. Pile mari, are el aranjamente sus, de face nasoleli d-astea, când ți-e lumea mai dragă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poți fi sigur că nu face ca Colonelu’ de ta-su lui Gimmi cu John le Carré, Arcan roade tot, citește tot, era plină cartea de sublinieri, altfel de unde aș fi ginit eu fraza de mai-nainte? Doar nu eram diliu să-mi scot ochii cu o poveste fără acțiune și fără dialog? * Dar ca dovadă că ce bun sunt e că nu știam decât fotografia de acum o sută de ani În care are Traian al nostru are aceiași dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din buzunarul de la piept al cămășii, o cheie lunguiață ciudată, aerodinamică (puțiformă, remarcase Avocatul!) și o leagănă șiret, pe deget, lățindu-și peste poate rânjetul lui ostentativ-concupiscent, de Don Juan blazat. Cuuum...!?! Ceee...!?! Încă n-ai aruncat drăcia aia...??! Ești diliu la cap...!!? Ești prost...!?! Ești sonat...?!? Ptiu...! Cabotinule! Vrei la bulău...?!? sar pe el împreună, Poetul și cu Fratele. Desigur, povestea cheii, în sine, este una cât se poate de simplă și de obișnuită. Numai haidăul fanfaron de Năică nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gașca adunată. Cu gurile căscate, băieții priveau în sus spre un lucru probabil senzațional, pe care eu nu îl puteam vedea din cauza colțului clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
kilometri, de trei ori pe zi, cu bidoanele infernale În spinare, pline ochi cu o fiertură de cartofi - pe care Încă ne Încăpățînăm să o numim „tocană“, probabil din cauza foamei. Căruțașul, după cum s-a spus se numește Barbu, un răcan diliu a cărui conversație cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai grijă pe unde ne duci, strigă la el Moise din cînd În cînd, cînd căruța se zgîlțîie În Întuneric. — Toată stima și respectu’ de la Barbu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mîrțoaga lui nu poate fi Întreruptă de nimic. — Mă tîmpitule, ai grijă pe unde ne duci, strigă la el Moise din cînd În cînd, cînd căruța se zgîlțîie În Întuneric. — Toată stima și respectu’ de la Barbu arhitectu’, Îi răspunde diliul, țipînd vesel peste umăr, apoi Își reia discuția cu animalul de povară. Dar se pare că zgîlțîiturile nu se produc degeaba. Fără să ne dăm seama, am intrat Într-un zid de ceață. E foarte greu să spui dacă mergem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care-l crescuse / Și care-l iubi... În prag, năvăliseră Scarlat și inginerul. Priveau bezmetici spectacolul. Dascălu avea lacrimi în ochi, aplauda să-și rupă palmele. ― Pot să-ți spun un singur lucru, șopti inginerul, dacă știam că-i așa diliu, nu luam tramvaiul ăsta! ― Toți sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
În prag, năvăliseră Scarlat și inginerul. Priveau bezmetici spectacolul. Dascălu avea lacrimi în ochi, aplauda să-și rupă palmele. ― Pot să-ți spun un singur lucru, șopti inginerul, dacă știam că-i așa diliu, nu luam tramvaiul ăsta! ― Toți sîntem dilii, numai că individul merită și un premiu. Întoarse capul spre bătrînă: Nici cu baba nu mi-e rușine! Melania Lupu continua să recite, răcnind din toate puterile. Obrajii palizi i se umflau ca niște foaie, ochii îi străluceau inspirați. Ceilalți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bairam. Mergem și la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la dobitoc". Adică la creirul mic. Avansau și ei de-a lungul parterului înalt, angajîndu-se când în escaladarea unor surplombe pitice, când gâfâind îndîrjiți. Le hârâia saliva pe gâtlej, ca boaba de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine - își modulă tulburat îndelungata relatare Gabi cel Norocos - la fostul etaj întîi, necunoscuta adăposti cubul de chihlimbar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sensibilitate nouă. Zarifopol, care avansează această idee, citează dintr-un poem de Grigore Alexandrcșcu numele Evelinei. Din poeziile de tinerețe ale lui Bolintineanu criticul transcrie următoarea listă de nume: Lilia, Dilica, Aleiza, Dora, Tecla, Elia, Milia, Tilia, Zilia, Virginia, Amelia, Dilia, Binica, Flora, Lucia, Tedica, Helisa, Lusica, Ada, Adica... trăgînd de aici concluzia: „s-a isprăvit erotica orientală, În șalvari de mătase și papuci călcați...”, S-a dus, Într-adevăr, dar nu de tot, cel puțin În cazul lui Bolintineanu, căci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]