220 matches
-
1. Apa solida: toți atomii de H sunt implicați în legături de H cu O moleculelor vecine. Se generează structuri hexagonale. La 0oC aproximativ 15% din legături sunt deja distruse. 2. Apa lichida: este un amestec de monomeri (molecule libere), dimeri (foarte stabili), tetrameri, octomeri. La 40oC aproximativ 50% din legăturile de H sunt distruse. 3. Apa gazoasa: moleculele devin libere și izolate. I.3.4. Distribuția apei în compartimentele organismului viu. a) După locul unde se află în raport cu celulele, apa
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Combinația CuF2·Cu(OH)2 rezultă ca pulbere verde-pal, prin tratarea unei soluții de acid fluorhidric cu un exces de monoxid sau de carbonat bazic de cupru și prin acțiunea KF asupra unei soluții de sulfat sau diclorură de cupru. Dimerul diclorurii anhidre de cupru Cu2Cl4 sau Cu[CuCl4] se obține prin acțiunea unui exces de clor gazos asupra cuprului fin divizat sau asupra monoclorurii de cupru, prin deshidratarea diclorurii hidratate de cupru sub acțiunea căldurii sau în vid, prin acțiunea
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
afirma că, deși există studii și metaanalize referitoare la rolul diverșilor factori ai coagulării în patogeneza cardiopatiei ischemice, totuși locul lor în acest sens nu este bine definit [16-19]. Astfel, unele date recente au adus dovezi cu privire la asocierea nivelurilor D-dimerilor, factorului VII, factorului von Willenbrand și a fibrinogenului, cu riscul de apariție a cardiopatiei ischemice la femei (după ajustări statistice cu factorii de risc tradiționali) [1]. Totuși, singura creștere semnificativă statistic s-a înregistrat în cazul D-dimerilor [1]. Fibrinogenul
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
nivelurilor D-dimerilor, factorului VII, factorului von Willenbrand și a fibrinogenului, cu riscul de apariție a cardiopatiei ischemice la femei (după ajustări statistice cu factorii de risc tradiționali) [1]. Totuși, singura creștere semnificativă statistic s-a înregistrat în cazul D-dimerilor [1]. Fibrinogenul Nu mai reprezintă o noutate că nivelurile crescute ale fibrinogenului au fost asociate cu un nivel de risc crescut pentru producerea infarctului miocardic acut și a accidentului vascular cerebral (atât la pacienții sănătoși, cât și la cei cu
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
mult mai scăzute la femeile în premenopauză față de cele în menopauză [3, 4]. Așa cum am subliniat și în capitolul dedicat factorilor de risc cardiovascular, în cadrul discuțiilor despre noii markeri, o atenție deosebită trebuie acordată mecanismelor homeostazei și ale coagulării (D-dimeri, factorul VII, antigenul PAI-1, fragmentul 12 de protrombină, factorul von Willenbrand, fibrinogen, trombociți) [5]. Disfuncția endotelială/microvasculară Endoteliul vascular reprezintă un țesut foarte activ, cu rol în reglarea tonusului vascular, activarea leucocitelor și a trombocitelor, răspunsului inflamator, permeabilității și metabolismului
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
microbi, opsonizare sau stimularea digestiei enzimatice a fagocitelor Neutralizarea toxinelor microbiene Neutralizarea particulelor virale libere circulante Distrugerea celulelor infectate Blocarea atașării microbilor pe receptori Inițierea inflamației prin interacționarea cu antigenele și complementul. Anticorpii secretați pot fi monomeri (IgG, IgE, IgD), dimeri (IgA) sau pentameri (IgM). Imunograma serică este utilă pentru determinarea cantitativă și procentuală a tipurilor de anticorpi (Tabel 1.3). Tabel 1.3 Tipuri de imunoglobuline (anticorpi) Tip Ig % ser Observații IgG 80% Patru subtipuri: IgG1, IgG2, IgG3, IgG4; pot
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
un peptid de 28 kDa, care are omologie extinsă cu PDGF. Acum se știe că PDGF constă din două peptide înrudite: catena A-PDGF și catena B-PDGF, care au o identitate de 40% aminoacizi. Molecula activă de PDGF este un dimer legat disulfidic care poate fi homodimer A⋅A sau B⋅B sau heterodimer A⋅B. Clonarea și secvențierea protooncogenei umane sis a clarificat situația. Aceasta codifică pentru catena B a PDGF. Gena care codifică pentru catena A a PDGF a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și un nivel crescut al proteinei codificate de aceasta. Analizând polimorfismul Ala1170Pro (domeniul C-terminal al receptorului), Benz și colaboratorii (2006) au observat că amplificarea her-2 în cancerul mamar este invariabil monoalelică. Receptorul HER-2 există ca monomer și poate forma dimeri (homodimeri sau heterodimeri) (Alroy și Yarden 1997). Dimerizarea este esențială pentru activarea receptorului, HER-2 preferând heterodimerizarea cu un alt receptor din familia HER (Graus-Porta și colab., 1997). Cel mai activ dimer este HER-2/HER-3, urmat de dimerii HER-2/HER-4 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
monoalelică. Receptorul HER-2 există ca monomer și poate forma dimeri (homodimeri sau heterodimeri) (Alroy și Yarden 1997). Dimerizarea este esențială pentru activarea receptorului, HER-2 preferând heterodimerizarea cu un alt receptor din familia HER (Graus-Porta și colab., 1997). Cel mai activ dimer este HER-2/HER-3, urmat de dimerii HER-2/HER-4 și HER-2/HER-1. Heterodimerizarea este un mod de amplificare și diversificare a semnalului. La nivele ridicate ale expresiei genei, HER-2 poate suferi homodimerizări spontane și poate iniția o cascadă de evenimente de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și poate forma dimeri (homodimeri sau heterodimeri) (Alroy și Yarden 1997). Dimerizarea este esențială pentru activarea receptorului, HER-2 preferând heterodimerizarea cu un alt receptor din familia HER (Graus-Porta și colab., 1997). Cel mai activ dimer este HER-2/HER-3, urmat de dimerii HER-2/HER-4 și HER-2/HER-1. Heterodimerizarea este un mod de amplificare și diversificare a semnalului. La nivele ridicate ale expresiei genei, HER-2 poate suferi homodimerizări spontane și poate iniția o cascadă de evenimente de semnalizare importante pentru diviziunea celulară. Receptorul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Capătul N conține mulți aminoacizi acizi și un număr mare de resturi de prolină. Capătul C este hidrofil și conține semnalele pentru localizarea nucleară. Mutațiile regiunii C generează o proteină cu localizare primară în citoplasmă. Domeniul C condiționează formarea oligomerilor (dimeri și tetrameri). În anul 1979, în celulele transformate cu SV40 a fost identificat și produsul genei p53 - o proteină nucleară de 53 kDa desemnată P53 și găsită în asociere cu antigena T a virusului SV40. Gena tp53 care codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
P53 mutante, având drept consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1 produsă de unele specii de mucegai din genul Aspergillus și fumul de țigară) produc frecvent mutații ale genei p53. În neoplaziile colorectale, peste 80% dintre mutațiile genei p53 sunt reprezentate de tranziții G-C
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
exprimați în cursul dezvoltării normale, din procesul de hematopoieză. Perturbările acestui proces conduc la apariția unor blocaje care determină acumularea de celule proliferative imature. Proteinele fuzionate pot acționa în maniera dominant-negativă, spre a induce schimbări oncogenice sau prin formarea unui dimer inactiv în transcriere sau a unui complex care interferă activ, cu alte componente ale aparatului de transcriere. În anul 1960, P.C. Nowell și D.A. Hungerford au evidențiat existența unui cromozom acrocentric foarte mic în limfocitele a doi bolnavi de leucemie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sunt exprimați în cursul dezvoltării normale, în procesul de hematopoieză. Perturbările acestui proces conduc la apariția unor blocaje care determină acumularea celulelor proliferative imature. Proteinele fuzionate pot acționa în maniera dominant-negativă, pentru a induce schimbări oncogenice sau prin formarea unui dimer inactiv în transcriere sau a unui complex care interferă activ cu alte componente ale aparatului de transcriere. Majoritatea oncogenelor activate sau generate prin rearanjări (în speță translocații) din neoplaziile umane au o structură comună cu domenii asemănătoare de activare. Produșii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se constată numai dacă sunt traduse oncogenele virale. Proteinele codificate de genele transferate sunt prezentate componentelor specifice sistemului imunitar al organismului gazdă, ceea ce conduce la elaborarea unui răspuns imun specific față de agentul infecțios. Israel și colaboratorii (1979) au arătat că dimeri ai genomului virusului Polyoma, legați în succesiunea cap-la-coadă, realizează seroconversia animalelor inoculate. Will (1984) a raportat exprimarea informației ereditare pentru hepatita B, în experiențe asemănătoare. Cap. 32. Vaccinarea genetică și terapia genică în tratamentul cancerului și al altor boli cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în special prin fosforilarea kinazelor IKB (IκK) și degradarea inhibitorilor κB (IκB). Printre activatori se numără lipozaharide (LPS), ADN și ARN viral și bacterian care stimulează receptorii Toll-like (TLRs), citokinele inflamatorii cum sunt TNF-α și interleukina 1 (IL-1). Odată activați dimerii NF-κB stimulează transcripția genelor ce codifică citokine și factori anti-apoptotici. Activarea căii STAT3, care în celulele nestimulate rămâne inactivă, se realizează prin fosforilarea indusă de citokine și factorii de creștere produși la nivelul micromediului tumoral și se asociază în CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
a crescut sensibilitatea la 93% pentru TVP proximală și 70% pentru TVP gambieră cu o specificitate generală de 77%, fiind totodată o metodă rapidă (10 minute), care poate fi efectuată la patul bolnavului [17]. Rezultate fals pozitive ale testului D-dimer apar în următoarele cazuri: - chirurgie recentă sau traumatisme - infarct miocardic recent sau accident vascular cerebral - coagulare intravasculară diseminată - sarcină sau naștere recentă - infecții - boală de colagen cu localizare vasculară în perioadă activă - neoplazii metastazante. Valori ale testului D-dimer sub
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
D-dimer apar în următoarele cazuri: - chirurgie recentă sau traumatisme - infarct miocardic recent sau accident vascular cerebral - coagulare intravasculară diseminată - sarcină sau naștere recentă - infecții - boală de colagen cu localizare vasculară în perioadă activă - neoplazii metastazante. Valori ale testului D-dimer sub 500 ng/ml determinate ELISA sau test SimpliRED negativ asociate cu un examen clinic negativ sau alte metode neinvazive negative, pot fi utile pentru excluderea unei TVP. Cu toate acestea, un singur test D-dimer negativ poate fi insuficient
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
Valori ale testului D-dimer sub 500 ng/ml determinate ELISA sau test SimpliRED negativ asociate cu un examen clinic negativ sau alte metode neinvazive negative, pot fi utile pentru excluderea unei TVP. Cu toate acestea, un singur test D-dimer negativ poate fi insuficient în diagnosticul trombozei la grupe de populație cu probabilitate clinică moderată sau ridicată de tromboembolism. Utilizarea testului D-dimer nu este recomandată pentru pacienții care dezvoltă TVP în timpul internărilor, a pacienților care sunt deja sub tratament
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
metode neinvazive negative, pot fi utile pentru excluderea unei TVP. Cu toate acestea, un singur test D-dimer negativ poate fi insuficient în diagnosticul trombozei la grupe de populație cu probabilitate clinică moderată sau ridicată de tromboembolism. Utilizarea testului D-dimer nu este recomandată pentru pacienții care dezvoltă TVP în timpul internărilor, a pacienților care sunt deja sub tratament cu warfarină, acenocumarol, heparină nefracționată (UFH) sau heparine cu greutate moleculară mică (LMWH). În caz de sarcină testul D-dimer are o valoare
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
Utilizarea testului D-dimer nu este recomandată pentru pacienții care dezvoltă TVP în timpul internărilor, a pacienților care sunt deja sub tratament cu warfarină, acenocumarol, heparină nefracționată (UFH) sau heparine cu greutate moleculară mică (LMWH). În caz de sarcină testul D-dimer are o valoare discutabilă și, de aceea, nu se recomandă a fi utilizat pentru stabilirea diagnosticului de TVP. Un test D-dimer pozitiv este comun, frecvent, nu are semnificație diagnostică și întotdeauna necesită metode de confirmare obiective. 8. Alte metode
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
warfarină, acenocumarol, heparină nefracționată (UFH) sau heparine cu greutate moleculară mică (LMWH). În caz de sarcină testul D-dimer are o valoare discutabilă și, de aceea, nu se recomandă a fi utilizat pentru stabilirea diagnosticului de TVP. Un test D-dimer pozitiv este comun, frecvent, nu are semnificație diagnostică și întotdeauna necesită metode de confirmare obiective. 8. Alte metode utilizate în diagnosticul paraclinic al TVP sunt: determinarea radioimunologică a fibrinopeptidei A, a fragmentului E, ele fiind mai puțin utilizate în practica
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
trombozei venoase profunde se face asociind anamneza sugestivă cu semne clinice clasice, un loc important ocupând și existența factorilor de risc pentru TVP. Metodele de diagnostic paraclinic utilizate pentru diagnosticul pozitiv al TVP pot fi stadializate astfel: 1. test D-dimer 2. flebografie de contrast 3. ultrasonografie venoasă (Duplex sau ecografie cu compresie) 4. pletismografie 5. rezonanță magnetică nucleară 6. alte metode. DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL AL TROMBOZEI VENOASE PROFUNDE Diagnosticul diferențial al trombozei venoase profunde este extrem de important fiind necesar a se
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92084_a_92579]
-
țesuturi/organe incluzând insulele pancreatice, rinichi, intestin, organe genitale, etc. ceea ce indică implicarea în reglarea expresiei genice și în aceste țesuturi. (16) Asemenea celorlalți membri ai superfamiliei de receptori nucleari, HNF-4? se leagă de ADN-ul țintă sub forma unui dimer cu ajutorul ionilor de Zn. Ligand-ul său nu este bine precizat și de aceea este considerat un „orphan nuclear receptor”. (10) Are rol în reglarea expresiei HNF-1?. (41) La șoarecii HNF-4? knock-out apare moarte embrionară precoce ca urmare a afectării gastrulației
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
se face aleator, cu generarea unui mare număr de clone TCR. În final, marea diversitate a receptorilor limfocitelor T rezultă din permutările și combinările segmentelor V, D și J, din combinarea aleatorie a lanțurilor individuale ?-? pentru a forma un dimer, precum și din adiția unor noi nucleotide la joncțiunea dintre segmentele „rearanjate” (fenomen denumit - N-region diversification) (Haynes și Fauci, 2005). Majoritatea (90-95%) limfocitelor T periferice din sânge, ganglioni limfatici și splină sunt reprezentate de limfocite tip TCR??, ele diferențiindu-se în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Loreta Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91982_a_92477]