61 matches
-
receptori este indusă direct, prin legarea unui factor de creștere dimeric, așa cum este PDGF, care constă din două catene polipeptidice. Alți factori de creștere, precum EGF, sunt monomerici, dar legarea lor induce modificări conformaționale Imunogenetică și Oncogenetică 329 care determină dimerizarea receptorului. Interacțiunile dintre domeniile citoplasmatice ale receptorilor dimerici stimulează activitățile lor proteinkinazice. Receptorii se autofosforilează și la rândul lor, fosforilează alte substraturi. Autofosforilarea receptorului prin fosforilarea încrucișată (cross phosphorylation) a polipeptidelor adiacente joacă un rol esențial în transducția semnalului prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la metazoare. Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de a transduce semnalele mitogene. De cele mai multe ori, legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile fosforilate mediază legarea specifică a proteinelor citoplasmatice cu rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de a transduce semnalele mitogene. De cele mai multe ori, legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile fosforilate mediază legarea specifică a proteinelor citoplasmatice cu rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul derivă de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aceste cazuri, asocierea a doua valine consecutive, Val654-Val655, ce substituie două izoleucine. Ambele resturi de izoleucină s-au conservat de-a lungul evoluției speciilor și o analiză computerizată sugerează că substituția resturilor Ile654 și Ile655 cu valina, ar putea favoriza dimerizarea și activarea receptorilor HER-2. Procesul de tumorigeneză implică și amplificarea genei her-2 (creșterea numarului de copii) și un nivel crescut al proteinei codificate de aceasta. Analizând polimorfismul Ala1170Pro (domeniul C-terminal al receptorului), Benz și colaboratorii (2006) au observat că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aceasta. Analizând polimorfismul Ala1170Pro (domeniul C-terminal al receptorului), Benz și colaboratorii (2006) au observat că amplificarea her-2 în cancerul mamar este invariabil monoalelică. Receptorul HER-2 există ca monomer și poate forma dimeri (homodimeri sau heterodimeri) (Alroy și Yarden 1997). Dimerizarea este esențială pentru activarea receptorului, HER-2 preferând heterodimerizarea cu un alt receptor din familia HER (Graus-Porta și colab., 1997). Cel mai activ dimer este HER-2/HER-3, urmat de dimerii HER-2/HER-4 și HER-2/HER-1. Heterodimerizarea este un mod de amplificare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
specific la moleculele de HER-3 sau HER-4, dar cu o afinitate relativ scăzută. Căile de semnalizare HER-2 implică molecule care conțin domenii SH2 (src homology 2), SH3 (src homology 3) și PTB (phosphotyrosyne binding domain) ce interacționează cu receptorii HER. Dimerizarea receptorilor determină inducerea activității kinazice ce constă în fosforilarea resturilor de tirozină din capătul C-terminal al receptorului, situsurile de fosforilare Y1248 sau Y877 (Bose și colab., 2006). Heterodimerii ce conțin HER-2 activează două căi de semnalizare importante: calea MAPK
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
identitate de secvență om-șoarece de peste 90%. În regiunea N-terminală a proteinei BRCA1 a fost identificat un motiv RING finger înalt conservat. Deoarece aceste motive sunt implicate în interacțiunile proteină-proteină, se consideră că acestă regiune din proteină reprezintă situsul de dimerizare pentru BRCA1 și BARD1. În partea centrală a moleculei BRCA1 se află secvențe de aminoacizi care sunt importante pentru localizarea nucleare a proteinei (NLS) și pentru legarea proteinelor codificate de genele p53, rb, rad50 și rad51. Proteinele RAD50 și RAD51
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de activare al acestei caspaze, care se derulează independent de acțiunea unei proteaze și presupune modificarea conformațională determinată de interacția cu Apaf-1 (de la apoptosis proteaseactivating factor-1). Domeniul BIR3 al XAIP formează un heterodimer cu caspaza 9 monomerică și astfel previne dimerizarea și activarea acesteia. În plus, blocarea caspazei 9 într-o formă monomerică menține situsul activ al enzimei într-o conformație inactivă (Shiozaki și colab., 2003). De asemenea, legarea proteinelor IAP de caspaza 3, substrat al caspazei 8, inhibă cascada proteolitică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tirozinkinazelor sunt structuri unice, oferind posibilitatea de a dezvolta reactivi de mare specificitate pentru care este anulată probabilitatea de a inhiba alte kinaze. Modalitățile de acțiune a unor astfel de anticorpi monoclonali sunt nenumărate și includ blocarea legării ligandului, prevenirea dimerizării receptorului, intensificarea degradării receptorului și recrutarea celulelor imunoefectoare. Herceptin care țintește receptorul Her2/neu este cel mai bine cunoscut exemplu de medicament a cărui acțiune combinată se bazează pe asemenea mecanisme de acțiune (Sliwkoski și colab., 1999; Clynes și colab
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mitogen atât asupra celulelor epiteliale cât și asupra celor mezenchimale, acționând asupra ADN-ului celular (4). Până în prezent, au fost descriși patru tipuri de receptori specifici (EGFr, erb-B2, erb-B3 și erb-B4) (8). Activarea lor presupune legarea ligandului specific și apoi dimerizarea receptorului (8). EGFr este cel mai bine studiat până în prezent, având activitate tirozin kinazică și fiind activat și de alți liganzi, cum este de exemplu TGFα. TGFα are o structură similară cu cea a EGF (4). Este produs de țesuturile
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
Există două strategii de transfer a energiei de la cuplarea ligandului până la nivelul structurii ce activează semnalele intracelulare: modificări conformaționale ale receptorului (sistem folosit la receptorii cu șapte domenii transmembranare) și agregarea de subunități inactive pentru a forma o unitate activă (dimerizarea receptorilor tirozin-kinazici). Cea mai mare parte a căilor de transducție folosesc enzime pentru amplificarea semnalelor. Unii receptori sunt ei înșiși enzime (tirozin kinazele) iar alții interacționează cu enzime separate (proteinele G trimerice, etc.). O serie de proteine-receptor pot fi descoperite
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
semnalizare celulară cuprind interacțiuni proteice, proteine G monomerice și fosforilări proteice. Cea mai mare parte a factorilor de creștere acționează prin intermediul unor receptori cu activitate tirozin-kinazică (RTK). Aceștia sunt proteine cu un singur domeniu transmembranar, grupate perechi. Cuplarea ligandului produce dimerizarea (lipirea fizică) a celor două subunități, ceea ce produce juxtapoziția domeniilor intra-celulare, ceea ce duce la unificarea domeniilor kinazice. Acest fenomen duce la fosforilarea reziduurilor tirozinice de la nivelul regiunii C-t, creând situri de legare fosfotirozinice pentru toate proteinele efector ce
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
19">cu 2 izoforme de realipire alternativă, diferite prin sensibilitatea față de cGMP </footenote>) și una ancorată plasmalemal prin miristoilare N-t (PKG II). Aceste serin/treonin kinaze sunt homodimeri, fiecare subunitate având 3 domenii funcționale: catalitic; N-t care mediază dimerizarea, suspresia activității în absența GMPc și interacții cu alte proteine (inclusiv substrat); reglator cu 2 situsuri distincte de legare a GMPc; legarea GMPc înlătură auto-inhibiția din partea domeniului N-t. 5.9.11. Mesageri secunzi de origine lipidică O serie de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
central, urmat de o regiune „balama” flexibilă și un domeniu ce cuplează ligandul (LBD), localizat la capătul C-t al receptorului. LBD este alcătuit din 12 α helixuri (H1-H12). LBD mai este important în translocația nucleară, cuplarea de proteine chaperone, dimerizarea receptorului. La capătul N-t există unul sau mai multe domenii de activare a transcripției. Hormonii steroizi (HS) ajung la celulele-țintă prin sânge, unde sunt cuplați cu proteine transportoare. Ei vor trece prin membrană prin difuziune și se vor cupla
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
pe situsuri din DC 2 și 3, blocat de PKC. PMCA este stimulată de următorii factori: Ca2+ (pe 3 situsuri distincte), calmodulină, fosfolipide acide (asigură 50 % din activitatea bazală), acizi grași polineasturați, PKA, PKC, cazein kinaza II, proteoliză limitată (calpaină), dimerizare. PMCA ar putea fi inhibată de complexul G-βγ. Se cunosc peste 20 izoforme, produse pe baza a 4 gene: 1 și 4 exprimate similar (asigurând 75-98 % din total), iar 2 și 3 exprimate restrictiv. Antiportul sodiu/calciu Na/ Ca (de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
de receptor, menținând conformația necesară cuplării cu ligandul. Odată cu legarea agonistului, proteinele de șoc termic disociază de receptor, permițând moleculei receptorului să adopte o conformație mai compactă, capabilă de legarea de ADN. Disocierea proteinelor de șoc termic activează motivele de dimerizare și secvența de localizare nucleară a receptorului, ceea ce permite translocarea nucleară [3]. Mecanismul de acțiune clasic descris pentru receptorul androgenic este reprezentat de reglarea pozitivă sau negativă a transcripției genelor țintă. În cazul reglării pozitive a expresiei genice, receptorul androgenic
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
de tip β [174]. Prin difracție cu raze X, s-a confirmat fotodimerizarea totală a cristalului de 4-clorocinamoil-O,O'-dimetildopamină, (figura 10) după iradierea cu lampă cu vapori de mercur. S-a evidențiat faptul că și razele X pot provoca dimerizarea compusului, procesul fiind mai eficient în cazul radiației Cu Kα decât a celei emise de Mo Kα. În perechea de monomeri distanța dintre legăturile duble este de 4.155 Å, nesemnificativ mai mică decât cea propusă de Schmidt. Orientarea cromoforilor
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
identice de iradiere, în prezența acidului barbituric, fapt pus pe seama sistemelor formate prin legături de hidrogen. De asemenea, unitatea de tetraetilenglicol, care permite chelatizarea cu ionii metalelor alcaline contribuie la îmbunătățirea vitezei fotodimerizării. KPF 6 conduce la dublarea vitezei de dimerizare. Structura derivatului cinamic al aminotriazinei Procesul este semnificativ îmbunătățit în prezența acidului barbituric și a ionului de potasiu sau bariu când ansamblarea supramoleculară este asigurată atât prin legături de hidrogen cât și prin chelatizare. Rezultate similare au fost obținute atunci când
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
solide Descompunerea termică a poli(vinil cinamatului) are loc după un mecanism complex. Se admite că se formează inițial radicali liberi, prin homoliza legăturilor cinamoil-oxigen și cinamoiloxi-lanț macromolecular. Radicalii tind apoi să se stabilizeze prin decarboxilare, decarbonilare, extragere de hidrogen, dimerizare, disproporționare. Comportarea la iradiere a poli(vinil cinamatului) Transformările care au loc la iradierea filmelor de poli(vinil cinamat), depuse pe plăci de cuarț, pot fi corelate cu evoluția benzilor caracteristice din spectrele UV și IR [316,317,319]. Pentru
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
din spectrele 1 H RMN și datele obținute sunt prezentate în tabelul 12. Aceste date confirmă rezultatele semnalate de Reiser [ 6 ] . Din analiza acestor date se pot formula următoarele observații: - procesul de fotoizomerizare este mai probabil decât cel de foto- dimerizare; - descreșterea densității de grupe cinamoil, prin diluare favorizează fotoizomerizarea, a cărei viteză depinde de tipul de solvent - ea crește în cloroform, scade în metanol și nu este afectată de prezența acetonei. - sensibilizatorii (în special cetona Michler) cresc viteza fotodimerizării, dar
ACIDUL CINAMIC ?I DERIVA?II S?I by Elena Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/83871_a_85196]
-
pasivă. Cu alte cuvinte, îi activează catalitic. Urmează o cascadă de alte evenimente enzimatice, care finalizează, prin transportarea la nucleu, mai exact la anumite gene, a informației-ordin de multiplicare și creștere în volum a celulei. Respectivele procese sunt următoarele: a) dimerizarea (adică legarea receptorilor doi câte doi) printr-o punte disulfurică; b) activarea dimerilor, consecință a schimbării de structură și plasament în spațiu. Dimerii sunt fosforilați și astfel partea lor catalitică (DIC) devine activă (fig. 2-20). c) declanșarea în citoplasmă și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cuplat de receptorul tirozinkinazic specific. Acest eveniment are loc la suprafața exterioară a membranei celulare. b) Activarea receptorului care urmează (reamintim că înainte de cuplarea cu primul mesager orice receptor este inert din punct de vedere fiziologic) constă în procesul de dimerizare și fosforilare. Este vorba de activarea catalitică a acelei părți a receptorului aflată la partea internă a membranei sau în citosol (DIC în fig. 2-13). Aceste prime două evenimente din dinamica transmiterii mesajelor prin intermediul receptorilor de tip tirozinkinazic sunt schematizate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
radioactivitatea naturală, pot acționa atât direct, provocând modificări în așezarea bazelor azotate și rupturi ale catenelor, cât și indirect, caz în care induc apariția de ioni peroxizi O¯ foarte toxici. Deși mai puțin nocive dacât razele cosmice, ultravioletele pot provoca dimerizarea tiaminelor adiacente, cu apariția unui ciclu ciclobutan între C5 și C6. Agresiunile de natură chimică sunt variate. În general, ele sunt generate de însuși metabolismul normal celular precum superoxizii O¯. Ionii H+ intracelulari ca și agitația termică pot altera în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
vizibilă sau UV, de aceea inițierea unei reacții radicalice nu are loc fotochimic la alcani, ci termic. Reacțiile de stabilizare a radicalilor liberi pot fi de recombinare sau de disproporționare. Produșii acestor procese primare pot suferi în continuare reacții de dimerizare, dehidrogenare, precum și reacții de cicloadiție a dienelor și alchenelor formate prin cracare și piroliză. 10. Reacția de substituție radicalică mecanism Reacția de halogenare a alcanilor sau Reacția de halogenare a alcanilor decurge după un mecanism de substituție radicalică înlănțuită. Halogenarea
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]
-
cetone sau acizi carboxilici. Pot fi izolați numai hidroperoxizii terțiari, iar mecanismul reacției este homolitic înlănțuit. Promotorul reacției este HBr, ușor oxidabil care poate crea atomi liberi de brom și radicali Inițierea: Propagarea: Reacțiile de întrerupere sunt reacții normale de dimerizare sau recombinare a doi radicali. Oxidări parțiale Obținerea negrului de fum: Oxidarea la gazul de sinteză: Oxidarea catalitică a metanului Oxidarea alcanilor superiori(C20 - C30) Oxidarea alcanilor superiori se face suflând aer în parafină topită la temperaturi de 80120 0C
Chimie organică : suport pentru pregătirea examenelor de definitivat, gradul II, titularizare, suplinire by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaiei, Vasile Sorohan () [Corola-publishinghouse/Science/723_a_1371]