94 matches
-
Turc. ČARIK, încălțăminte de piele groasă: sensul intermediar e «ghetre», accepțiunea vorbei în macedo-româna (cf. fr. chausses, nădragi, lit. încălțăminte)]. • Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929): cĭoárecĭ m. pl. (văr. din turecĭ. V. tureac). Vest. Pantalonĭ țărăneștĭ strimțĭ de dimie. V. bernevecĭ, ceacșirĭ, poturĭ. • Sursa: Scriban (1939) | Definiții din dicționare specializate. Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor: cioáreci, s.m., pl. - Pantaloni de lâna ce se poartă iarnă: „Zină, oaie, zină, / Că din lână ta / Cioareci noi mi-
STRAIUL ŞI GRAIUL – ARGUMENTE PENTRU SUSŢINEREA CONTINUITĂŢII POPORULUI GETO-DAC PE TERITORIUL ACTUAL AL ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360018_a_361347]
-
de cânepă, toarse și țesute în casă. Căpătâiele și perinele sunt la fel țesute și cusute în casă. Pe jos sunt așternute preșuri. Tot aici este expusă o frumoasă cămașă cusută, de noapte, de damă și o haină groasă de dimie, lungă de bărbat. În sala a doua, sală cu mai multe funcționalități, bucătărie, cămară, atelier, etc. Aici se găsesc expuse un război de țesut funcționabil cu toate accesoriile necesare, o masă mică, rotundă, cu scăunele la care se servea masa
MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIȘTEA, VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340340_a_341669]
-
din timpul războiului. „Tu unde ești și cu ce te ocupi?” a întrebat cel bine îmbrăcat, cu fața rumenă și burtos. „La noi în sat și sunt brigadier la colectiv. Dar tu?” a întrebat cel slab și cu haine de dimie. „Eu sunt în ceceu, șef de secție...” „Înseamnă că ești deștept. Atunci spune-mi, cum se explică asta?” „Eu, fost ilegalist, am ajuns doar un brigadier de geaceu, iar tu, fost legionar, în ceceu!?” a întrebat colectivistul. „Simplu! În toate
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
De remarcat că în această cameră orga �nizatorii s-au străduit să prezinte atât unelte spe �cifice, dar și produse ale muncii localnicilor. Iată, de pildă, “gluga”, obiect de port, dar și pentru transportul hranei la câmp, confecționate din capetele dimiei albe, cu ciucurii pe care să se scurgă apa pe timp de ploaie; este o piesă de valoare a muzeului, foarte rar întâlnită în zilele noastre. Legat de păstorit, rețin atenția „cupa” pentru mulsul oilor, „șuștarul”, precum și uneltele folosite pentru
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin Țene Glonțul iubiri nu întotdeauna ucide Ruginise arma atârnată în cuiul apusului de ziuă, Undeva la marginea orașului creșteu munții de gunoaie Pe când râul suspina bătând dimia-n piuă Și iubirea aștepta să-i crească tensiunea în ploaie. Era o liniște în sufletul meu de se auzea tăcerea Din ouăle clocite de mierlițe prin copaci, Doar pe mine mă bătea gândul să ascult mierea Din scorburile viespilor
GLONŢUL IUBIRII NU ÎNTODEAUNA UCIDE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341406_a_342735]
-
nimeni, doar își țineau lucrurile mai bune în lada de zestre pictată cu flori și motive florale. Deschise lada de zestre a bunicii Floarea, pe care o primise la măritiș ca dotă de la părinți și își alese costumul negru din dimie. Materialul costumului era țesut de bunica la război. Lâna pentru stofă, o luau de la propriile oi. Cumpărau doar ața din bumbac pentru urzeală. Apoi abáua albă o trimetea la piuă pentru prelucrarea și vopsirea ei de obicei în negru. Bunicul
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
nimeni nu se încumeta să-i înfrunte și dacă nu erai gospodar să ai tot ce-ți trebuie pe lângă casă, ăla erai. Erau opt bărbați și două femei. Bărbații erau cam toți trecuți de prima tinerețe, cu haine groase din dimie și căciuli de oaie pe cap. Fiecare avea la picioare papornițe sau niște desagi în care făcuseră cumpărături de la târg, „cu ploaia asta nu se știe când mai ieșim din văgăuna noastră și pe aici iarna vine devreme și tot
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
donițele, putinicile și ce mai ciopliseră ei din lemn și cumpăraseră grîu, porumb, bucate, cum le spuneau ei. Ciobanii vânduseră putine de brânză, caș închegat, urdă, strânse vara toată și puse la rece, iar din lână țesuseră nevestele cergi și dimii aspre. Astea se vindeau mai bine, mai ales cergile, erau la modă acum în casele de la oraș. Mai câștigați, ciobanii strânseseră și ceva bani la chimirul lat de piele , își puseseră oile la adăpost în saivane de stuf și acum
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381386_a_382715]
-
la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă, făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele sănătoase, pline de mușchi, cu cămașă cu pui, strânsă cu chimir din piele neagră sau maronie, cămașă care, în apropierea gâtului, era legată cu șnur negru, nu strâns
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
-lea, împletite cu ficțiunea condeierului. Real este că aici, în Domneștiul basarabilor, a trăit Nicolae Ogrinja, dublu campion balcanic, în 1928 și 1929, țăran isteț, care-și lăsa coarnele plugului și clarinetul purtat mereu în buzunarul din căptușeala vestei de dimie, pentru a obține trofee ale atletismului românesc, urcând pe cele mai înalte podiumuri naționale și balcanice. Înjunghiat mișelește, drumul vieții sale a fost întrerupt. Soția sa, Lina, de o frumusețe angelică, a trăit mult în urma soțului, îmbătrânind frumos, cu aceeași
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi. Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă, făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele ... Citește mai mult Când deșteptătorul sună, Nicu, cu ochii lipiți de somn, căută pe măsuța acoperită cu ștergarul cusut de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele prinse cu șnur negru, ce se împletea peste ciorapii de lână seină sau albă, până aproape de genunchi.Feciorii, pui de domnișani, îmbrăcați în frumosul costum național, cu opinci din talpă, pantaloni din dimie albă, făcută în casă, strânși pe picioare, scoțându-le în relief pulpele ... Abonare la articolele scrise de ion c. hiru
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
capul lui!... parcă-i un blestem pe casa asta? Spuse țârcovnicul Predoiu Ilie, și se închină de câteva ori. - Cum de n-a luat foc întreaga casă? Se întrebă părintele, care-și scotea patrafirul. - A avut pantaloni și haină din dimie... Lâna, sfinția ta, nu se aprinde așa ușor. Hainele au ars mocnit. Dacă ar fi fost îmbrăcat cu alte haine: de cânepă, in sau bumbac, până acum... întreaga casă era scrum. Dinu s-a apropiat de mort, l-a privit
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
doi tineri, care începură să cerceteze mașina și pe Mototolea, ca pe un cal de vânzare, căutat la dinți. Cei doi veniți cu Floricel, unul cu bască, blugi și o pufoaică slinoasă, iar celălalt, cu o pălărie jerpelită, pantaloni de dimie, în cizme de cauciuc și cu palton larg, flenduros,mormăiau, fluierau a pagubă și gesticulau larg, dând din mâini a lehamite: --Imposibil, dom’le, imposibil! --Aici e ocnă, bă, tăticule! Da’, ce zic eu ocnă, că e durere mare! --Aoleu
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam între ei, îmbrăcat tot în costum național). Ulterior, când ne-am mutat în Muntenia, în jud. Prahova, tata a devenit
REMEMBER: RÂU DE MORI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375187_a_376516]
-
oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam ... Citește mai mult Părinții mei, în anul 1937, erau ”învățători de țară”, într-o comună transilvăneană de munte, RÂU DE
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
oamenii și copiii lor umblau pe stradă îmbrăcați în costume naționale - pe cap, tradiționala căciulă... dacică! Unii din ei aveau în picioare opinci... Deoarece poza a fost făcută toamna, în fața școlii, peste straiele naționale mulți elevi purtau haine groase de dimie. Era îmbrăcămintea lor zilnică, lucrată în casă. Bineînțeles că nici părinții mei nu făceau excepție (și nici eu care stăteam ... X. CRISTIAN PETRU BĂLAN - IMNUL STATELOR UNITE ALE AMERICII TRADUS IN LIMBA ROMÂNĂ, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr.
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
abordări costelive, sentențioase pe care le folosea mai mereu când venea vorba de băiatul surorii sale mai mici, Vergina. Se așeză apoi pe lavița de lângă blidarul cu linguri de lemn și străchini de pământ, trase peste genunchi petecul scămoșat de dimie care acoperea cele câteva scândurele încleiate, se proțăpi cu spinarea în scaunul cu răzmătoare simplă, cu o mână numărând firele împletite ale ciucurilor iar cu cealaltă scoțând tacticos din buzunarul de sus al tunicii luleaua de os, pentru a pregăti
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
lor, sub privirea oamenilor din jur care își văd liniștiți de gospodării. Poeziile propuse pentru învățare sunt: Joc de chiciuri de Tudor Arghezi; Stupul lor de Tudor Arghezi; Iarna pe uliță de George Coșbuc. „Țarina ca de hârtie E-nvelită cu dimie Peste casă, o broboadă A căzut chiciuri grămadă.” (Tudor Arghezi, Joc de chiciuri) „Stupul lor de pe vâlcea Stă păzit într-o broboadă... A căzut și peste ele Iarna grea ca un plocat.” (Tudor Arghezi, Stupul lor) b. Lirica portretistică se
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
costumul național-popular, confecționat din pânză de casă sau suman. În regiunile unde creșterea oilor era ocupația principală a locuitorilor sau principala îndeletnicire complementară, aproape fiecare gospodărie își satisfăcea prin mijloace proprii nevoile casnice și vestimentare. Locuitorii făceau din lână aba, dimie, șaiag etc., din păr de capră preșuri, saci etc. Uneltele de lucru erau cele tradiționale: furca, fusul, roata, țușuienească, stativa îngustă, suveica mică sau săltătoare etc. O dată pânza obținută, în urma țesăturii care se executa la război, ea trebuia să fie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și arcuri cu săgeți. La nevoie mai foloseau și măciuci, coase sau topoare. Dorința lor de a-și apără țara și traiul liber Îi făceau temuți În războaie și despre vitejia lor vorbesc istoricii vremii. Cuvinte: ițari = pantaloni din stofă, dimie țesută În casă, așa cum poartă țăranii noștri de la munte; galeș = (despre ochi) care arată duioșie, tristețe; vatră = loc unde se face foc În casă, așezat, de regulă, la gura sobei; măciucă = bâtă (băț, baston, ciomag) Îngroșată la un capăt R
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu șăreturi de fir; 10 ii cu mătăsuri, toate fac taleri 400 ; 1 dulamă de lastră, grea, albă cu flori galbene, cu spinare de samur, cu nasturi de aur, cu diamanturi za taleri 1300; 1 dulamă de sarasir galben, cu dimie de samur, cu nasturi de mărgăritari și cu robinéle, za taleri 650; 1 dulamă de lastră, grea, ghiulghiuli, cu pântece de râs, cu nasturi de mărgăritari și cu robinéle, za taleri 450; 1 dulamă de lastră roșie, cu pacéle de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de lână, de in, de tort (Michel Pastoureau încearcă să ne convingă că, în Apus, în Evul Mediu „se vopsește aproape mereu pastorul șesut, mai rar firul [cu excepția firului de mătase] sau lâna nescărmănată”133, dar și pânzeturile și chiar dimia, obținând nu totdeauna negrul dorit ci diverse nuanțe ale „culorii întunericului” (cafeniu, cenușiu etc.). Erau folosiți coloranți naturali (ordinea „rețetelor” - preferate în funcție de loc și timp - este cea din cercetarea despre Cromatică..., evocată deja în notă): „Arin și calaican”134, „Arin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scărnăvie din ploi și din noroae curge înauntru în apa haznelii și iaste lucru cu păcat ca să fie acel loc deșchis, ce să se închidă... pentru curățeniia apei și a haznelii... Deci de la Divan s-au socotit... dăndu-să toată volnicia Dimii și fratelui său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. --Vreau să te aud ce spui, cârcotașule, despre fapta părintelui Neofit de la Bărboi. --Întâi să aud ce a făcut părintele, cumetre - m-a ischitit gândul de veghe.. --La 5 septembrie 1676 (7185) Alexandra, fata Dimii a lui Hulpe și cu feciorii, ei scriu că: “am vândut casa noastră cu loc cu tot... în Ulița Armenească , lângă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul... svinții sale egumenului de la... Bărboiul, anume Neofit... și sfinția sa... o au cumpărat pre banii svinții
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]