28,617 matches
-
și socială a modernității și, poate, a întregii istorii” (p. 8). Un astfel de enunț ar fi putut să apară, în cel mai fericit caz, ca o concluzie a cărții, nu ca un preambul al ei, pentru că el ar putea diminua interesul pentru lectură al unor potențiali cititori neconvinși a priori de valabilitatea lui. Din fericire cartea propriu-zisă se dovedește a fi mult mai interesantă decît lasă să se înțeleagă această inabilă introducere. Ea este, în același timp, o scurtă istorie
Ce este liberalismul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13469_a_14794]
-
este ușor exaltat și se simte o certă prolixitate dublată de o anumită prețiozitate științifică (poate că aceasta a și fost cauza reală pentru care, în momentul apariției în revistele timpului o serie de articole au suferit amputări), care se diminuează pe măsura maturizării scriitoarei. Cu timpul stilul se simplifică, tonul devine tot mai firesc, apar, pe alocuri chiar nuanțele confesive, mesajul este clar, direct, iar cititorul are numai de cîștigat. Cu o onestitate puțin comună zilei de azi, Magda Cârneci
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
nici un fel despre ea. Calomniat în U.R.S.S., nu i-a luat apărarea. Mai mult, autorul Condiției umane n-a crezut că e cazul să condamne procesele intentate de dictatorul roșu foștilor tovarăși, convins că „procesele de la Moscova n-au diminuat demnitatea fundamentală a comunismului”. Îi făcea jocul lui Stalin (oare în mod gratuit?) închizând ochii în fața exceselor care compromiteau „ideile nobile” zice S. Damian. Care idei nobile? Deportările, înfometarea populației, gulagul, execuțiile, genocidul? Peste ani, scriitorului îi va fi rușine
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
atesta un nivel de cunoștințe, nu însă capacitatea de formulare și creativitatea. Or, școala nu se limitează la transmiterea și fixarea unor cunoștințe și la crearea unor deprinderi: ea trebuie să contribuie decisiv la formarea gândirii și a caracterului. A diminua ponderea disciplinelor spiritului în școala românească va avea efecte dezastruoase și va pune țara într-o gravă situație de inferioritate față de țările civilizate ale lumii. Adepții unor asemenea măsuri replică spunând că nu se mai poate azi, în epoca Internetului
Disciplinele umaniste () [Corola-journal/Journalistic/13611_a_14936]
-
păcate, locuri în care obiectul artistic este supus literalmente unui regim de sclavaj. Uneori, lucrările sînt tăiate ca să intre mai bine în ramă, alteori se elimină fragmente dintr-o compoziție pentru simplul motiv că sînt mai prost conservate, iar restaurarea diminuează substanțial veniturile. Mulți dintre cei care manipulează direct bunuri artistice sînt oameni care nu știu, nu cunosc și nici nu sînt interesați profund de acest tip de obiect, obiect pe care-l folosesc, însă, fără scrupule și exclusiv din rațiuni
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
evoluția ei psihică și fizică, în traume, în modicările de percepție. Această reducere a poveștii oferă, pe de o parte, o anumită tensiune spectacolului, pe de altă parte însă, îi diluează proporțiile retoricii, discursului fabulos despre viață și despre moarte. Diminuează, într-un fel, aura cărții. Spectatorul care nu a citit cartea, nu cred că poate intui - din felul în care este făcut spectacolul -dimensiunea scriiturii și a destinului copilei, adolescentei din De ce fierbe copilul în mămăligă. E dreptul regizorului să
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
început ne întrebăm dacă am închis gazul sau rostim zadarnice fraze străvechi, o zi în plus sau în minus, în realitate este de parcă n-am fi spus nimic, ca și cum ne-am adăposti în sunete tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână se aventurează, degetele pipăie după întrerupător, patru ochi se
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
--- Dragă revistă "România literară", Am 33 de ani; primul număr al revistei "România Literară" l-am citit în urmă cu 19 ani; inițial ferventă și absolut constantă, lectura s-a diminuat simțitor în timpul facultății (poate dintr-un ascuns sentiment de vinovăție - renunțasem la o potențială formare filologică în favoarea mult mai pragmaticei meserii de doctor). Nu am o explicație logică pentru acest fenomen, dar lipsa coerenței mi-a etichetat toate lecturile din
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14025_a_15350]
-
Common Heritage, Common Future”, proiect european prin care 30 de tineri din 6 țări (Suedia, Portugalia, Bulgaria, Cehia, Lituania, România) vin la București pentru a discuta despre ceea ce înseamnă identitatea europeană pentru ei și cum cred că ar putea fi diminuat nivelul euroscepticismului actual. Cu un nivel în creștere al euroscepticismului la nivel european, tinerii sunt deseori puși în fața unor alegeri referitoare la viitorul Europei fără să le fie prezentate toate datele problemei. Pe masura trecerii timpului, aceștia se deconectează de la
Asociatia Young Initiative organizeaza schimbul de tineri „Common Heritage, Common Future” [Corola-blog/BlogPost/94335_a_95627]
-
îl părăsește vijelios, fascinată de faptul că rinocerii cântă. Nu cântă, rag - îi replică Berenger. Dar Daisy nu poate ieși din psihoza ei - Ești nebun, cântă... Dansează în felul lor. Sunt frumoși. Sunt niște zei“. Artistul vizual Robert Wilson nu diminuează mesajul extrem de puternic pe care il rostește Berenger în finalul piesei, destinul salvator pe care și-l asumă, împotriva tuturor năruirilor din jurul său: “Am să mă apar împotriva tuturor, am să mă apar! Pușcă, unde mi-e pușcă? Am să
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
care le cunosc aproape la fel de bine, dar, orice s-ar spune, traducerea e o pierdere de vreme, iar la vârsta mea orice pierdere de vreme o voi regreta amarnic mai târziu, în clipele dinaintea sinuciderii sau când mă voi trezi diminuat în căruț... Ai luat-o razna, s-ar rățoi Marianne dacă ar putea să-mi citească gândurile, să scaneze tot ce-mi trece prin cap așa cum stau prostit în fața ordinatorului. Acum totul e virtual, nu mai putem vorbi de albul
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
aibă și atîta știință cîtă o pot avea.” Să notăm importanța dată de Maiorescu acestei conștiințe culturale în toate momentele conceperii tezei sale, importanță care explică de ce voia el să dezvolte învățămîntul primar și nu universitățile sau de ce , în calitate de ministru, diminua fondurile Societății Academice și le sporea pe cele destinate instituțiilor din mediul rural. E un mare paradox ca teza de istorie a culturii cea mai discutată de la noi să fie și cea mai prost înțeleasă, cu atît mai mult cu
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
toate afacerile cinstite - este profitabilă pentru statul român. Mai profitabilă poate chiar decât exportul de țiței sau de cherestea. Spre deosebire de alte mărfuri, literatura, oricât am exporta-o, rămâne și în România. Ea este o marfă miraculoasă, ubicuă, care nu-și diminuează volumul pe măsură ce vinzi din ea. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în afară de bani, aduce și altceva. Dar despre asta n-aș discuta cu ministrul de finanțe.
Dacă aș avea un milion de dolari by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13276_a_14601]
-
Caragiale!). Cred că și Constantin Cotimanis - Alb Împărat și Moș Toader - nu lasă deoparte nici un efort de a-și abandona fasonul binecunoscut și de a se duce în zone neexploatate. Cu mult farmec. Rămîne cumva într-o notă stridentă, deși diminuată la cea de-a doua reprezentație pe care am văzut-o eu, tînăra absolventă Ioana Calotă în Sorina. Sigur că i s-a cerut exacerbarea nesupunerii, a nonconformismului personajului său care stă să răstoarne lumea și poveștile ei. Dar prea
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
generală, autorul ține să precizeze că “rezistența la psihanaliză este încă extrem de puternică” (în România). Impresia mea diferă întrucâtva: ea e intactă - ca și narcisismul cultural din fundal. Sunt altfel perfect de acord că un demers psihanalitic, departe de a diminua un autor (ori, Doamne-ferește, de a-l “întina”), îi revelează într-un mod unic autenticitatea. Și mă îndoiesc că superstițiile hagiografice, recunoscute sau nu, o pot conserva în vreun fel (altul decât îmbălsămarea). Esențială pentru tonul întregului studiu găsesc că
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
punct de vedere ea este cea care fisurează și virusează rețeaua lui Plagamat. De fapt, ea doar va mima dependența de "rhizoma", salvându-se o dată cu ficțiunea și cu autorul. Episoade lungite nemeritat sau unele concesii făcute clișeelor de presă, nu diminuează meritele încercatului prozator Marius Tupan de a construi fiabil pe baza unor idei-forță și obsesii epice ale postmodernității, întrupându-le într-un protagonist memorabil, actor și victimă în propriul joc delirant de-a puterea de partea unor rețele fanatice, sinucigașe
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
din cauză că pînă acum cîteva luni nu s-a gîndit nimeni din interiorul SRR care să declare că în această instituție funcționează cenzura politică sau că premierului Năstase i se rezervă un tratament special la emisiunile de știri. Nu vreau să diminuez meritele celor care, în cele din urmă, au dezvăluit ce făcea echipa lui Dragoș Șeuleanu la Radio România. Dar dacă nu ar fi fost un an electoral, cu presupunerea unei schimbări politice din partea celor care au deschis gura împotriva lui
Ce nu știe Șeuleanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12060_a_13385]
-
paradoxal ar suna. Dacă ar trebui să-l rezum, aș scrie "ca și nemurirea, perfecțiunea e un concept negativ. Perfecțiunea unei persoane nu garantează perfecțiunea unui sentiment". Nu e un film pe care l-aș povesti, pentru că narațiunea l-ar diminua. Scheletul poveștii ține de melodramă, dar prestația actorilor ține de tragedie. Ei transfigurează totul, iar mizanscena le slujește drept pistă de decolare. Decorurile flirtează adesea cu estetica urâtului, pentru a trece apoi în apartamente de un bun-gust discret (cum nu
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
uit de timpul meu și de încercările mele mărunte - spectacolul finit Roșe, în regia Lianei Ceterchi, mi s-a părut că a pierdut tocmai prin faptul că este mult prea elaborat acum. Prea jucat, dacă pot să spun așa. Se diminuează cumva emoția aceea frusta, directă, care mi-a amorțit degetele, despre care am vorbit, care mi-a uscat lacrimile. Mișcările actriței, chiar dacă nu ample, ispita dinamizării acestei apariții a atenuat, după părerea mea, ceva din emoția confesiunii. Ciudat, acum am
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
ce valorifică tocmai resursele eului. Se cunoaște prea bine opțiunea călinesciană pentru un clasicism generic, pentru "o umanitate canonică" și "o psihologie caracterologică" - ceea ce-l determină să meargă sfidător împotriva curentului modernității, după cum declară răspicat în 1946: "E necesar să diminuăm, pe cât e legitim, subiectul și să reducem prestigiul genialității, ca proiecție a eului" (p.280). Dar ar fi prea simplu să punem reticența față de confesiune în seama demnității statuare a personalității clasice. Nu putem escamota adevărul, cu totul particular, că
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mii de locuințe pentru tineri", grăiește una din umflările în pene năstăsiote. Alături, drept dovadă, doi tineri beneficiari ai harului de homo-faber al premierului-minune, zâmbeau ca mironosițele scăpate la barul de noapte. Drăgălășenia întipărită pe fețele junilor posesori de apartament diminua comicul involuntar al situației: numai a zidar nu arăta spilcuitul Năstase! Posterul părea mai degrabă o reclamă pentru spuma de ras sau pentru ultimul tip de vitamină administrat sportivilor. Pe alt gard, altă informație-șoc: "Am crescut nivelul de trai cu
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
sau mod de întrebuințare erudit, poemele se succed conform unui bun-simț ca paradox și demitizare-șoc, în registru semiserios, ludic, personalizat. Atinse de aripile întrunite ale lui Vergilius, Pindar și Paul Valéry par cele patru poeme din ciclul "Anotimpurile", ceea ce nu diminuează primejdia ca poezia din Tratat să fie uneori eclipsată de narațiunea ei eseistică. Și fiindcă ambiția academică a autorului, chiar dacă formală, este vădită, nu putem trece cu vederea câteva greșeli, neintenționate sau din grabă: Salmon Rushdi, corect Salman Rushdie; oprobiu
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie. Puterea de a le genera nu diminuează nici o clipă. Aceste imagini surprind prin năvala lor masivă, inepuizabilă, constantă. Abundența lor poate deveni uneori agasantă căci, așa cum abuzul de metafore face ca textul unui scriitor să pară "împănat ca o tartă cu prune" - ca să-l cităm pe Lawrence
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
din cuvintele ei pare să vină de undeva de departe, dintr-o lume perfect normală, unde omenia era omenie și onoarea onoare. Las de-o parte farmecul cu totul neobișnuit și feminitatea primejdioasă pe care le răspândește, menite să-ți diminueze spiritul critic. Însă chiar citite prin reviste, propozițiile sale au o pregnanță și o calitate indiscutabile. Totul emană echilibru, armonie interioară și - iată un cuvânt pe care l-am uitat! - bunătate. Marie-Rose Mociornița pare pogorâtă printre noi, într-un moment
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
și escrocheria la scară mare, devenite însăși esența lumii românești. N-am văzut-o, însă, nici o clipă doborâtă de amărăciune sau resentiment. Nici când evocă abuzurile inimaginabile ale comunisto-securiștilor, nici când povestește dramele de familie, feminitatea sa dogoritoare nu se diminuază cu un miligram. Într-o țară guvernată prin televizor, în care orice puberă vrea să fie Britney Spears, sau măcar Andreea Marin, în care idealul estetic a devenit buricul gol și mijlocul de locomoție preferat "decapotabilu' lu' tata", există riscul
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]