118 matches
-
Orăștioara sunt invocate alte exemple din toponimia romînească: Brustura, Paltina, Rogoaza, Frunzu, Gropu, Fătăciuniu, Zăpozu, Bucureștioara (< București), Teișoara (< Tei). Transferul numelui Orăștioara de la pîrîu la sat este obișnuit în toponimie, ca și diferențierea prin determinanții de jos-de sus. De la forma diminutivală Orăștioara s-a refăcut o nouă bază, Orăștia, care a marginalizat treptat vechea denumire Oraș, folosită în continuare numai ca supranume (merg la Oraș/oraș). Trecerea de la Orăștia la Orăștie s-a făcut prin interpretarea lui a final ca articol
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin conversiune directă în toponime (în cazul munților, dealu rilor, platourilor etc.), fie prin transfer intertoponimic (în cazul așezărilor și apelor); Pădeșel, Pădișel, Pădezel pot fi diminutive toponimice de la Padeș, sau toponimizări prin conversiune ale apelativului pădeșel, pădișel, pădejel, derivate diminutivale de la padeș: toponimul Padea poate proveni din apelativul sl. padî sau dintr-un antroponim Padea (< sl. Pade); unele dintre toponimele omonime Padeș pot avea la bază antroponimul Padeș, constituit potrivit mecanismului descris mai sus. Etimologia toponimelor Padea, Padeș, Pădeșel etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
termenului popular „profesional“ rășinari. Reșița Este numele municipiului de reședință al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al județului CarașSeverin, de la care s-au format, prin polarizare, numele satului Reșița Mică (îmbinarea este, la origine, pleonastică, întrucît sufixul -ița și adjectivul mică subliniază de două ori ideea diminutivală) și toponimul Culmea Reșiței (subunitate din Munții Banatului). Sufixul diminutival -ița (atît în slavă, cît și în romînă) sugerează existența unei teme slave sau romînești, de forma reșea, resea, pe care cercetătorii n-au putut-o identifica sau reconstrui pînă n-au constatat că este o formă populară a toponimului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formele Zÿlwas și Silbagie le consideră prea „stîlcite“ fonetic, iar Szilváshely este o maghiarizare, prin etimologie populară: szilvás, „cu pruni“ + hely, „loc“), consideră că toponimul provine dintr-un antroponim neatestat, a cărui rostire literară ar fi *Sălbăgel (<Sălbag-, *Sălbağ+ sufixul diminutival -el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-el). Antroponimul presupus ar fi format din tema Sălb(<Salbu, Salbea, derivate cu sufixul -bdin Sala) și sufixul -ag, -ağ (ca Bușag din Bușu, Bușa; Bușe; Harag > Haraga din Harea, Hariu). V. Frățilă crede că de fapt formația, într adevăr diminutivală, cu sufixul -el are la bază un toponim *Sălbagi (< Săldbağ < Săldăbağ) care desemna în documente, sub formele Zoldbagh, Zolobah, Zoldobag, Zoldobagh, un sat astăzi dispărut, localizat în vecinătatea actualului Sălbăgel din județul Timiș (întemeiat, probabil, prin „roire“ de populația fostului
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de 290 m) și altul în județul Harghita (la altitudinea de 900 m). Prima atestare, în 1252, este sub forma Zonchel, deformată, bineînțeles, de textul oficial. Rostirea populară, sîmčel, su gerează proveniența toponimului din lat. *Sumcellus < summ(i)cellus, derivat diminutival din lat. summus, -a, -um, „ascuțit“ (cu u urmat de nazală > î, ca în aduncus, „adus“ > adînc). Denumiri create după un model similar nu sunt rare pe teritoriul romînesc: Ascuncelul, Delcel, Muncel, Muscel, Săcel etc. Vasile Frățilă, care a cercetat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
paralel cu transcrierea sunetului romînesc s prin litera maghiară compusă sz. Mai mult, el invocă în sprijinul probabilității ca Sumat romînesc să continue lat. (mons) Summatus cîteva paralele toponimice italiene provenite din aceeași bază (la care s a adăugat sufixul diminutival -inus): Somnatino (Sicilia), Somaino și Somadino (Lombardia). Cu atît mai mult cercetarea trebuie continuată și aprofundată documentar și lingvistic. Efortul merită făcut pentru că ne aflăm în fața unor rarități toponimice. Șchei Este numele unor cartiere ale Cîmpulungului și Brașovului, acesta din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
etnonimic). Variantele cu ș în loc de s sunt mai numeroase: Șcheia (pîrîu, afluent de dreapta al Sucevei; sate din județele Iași și Suceava; vîrf în Podișul Central Moldovenesc) și Valea Șchiauții („văiugă“, afluent de stînga al pîrîului Dăișoara, formată cu sufixul diminutival -uța de la Șchiaua). Apelativul romînesc schiau, șchiau (< lat sclavus, „slav“) a existat în romîna veche cu sensul „slav, bulgar“, iar astăzi și-a restrîns întrebuințarea în Transilvania și sensul la „bulgarii de religie protestantă din satele Cergăul Mare și Cergăul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
N. Iorga și Simion Mehedinți au crezut că poate intra în ecuația etimologică apelativul slav și romînesc vrană, „gaură de butoi“, care ar descrie fidel forma concavă a uriașei depresiuni. Din nou se opune sufixul -cea, care e la bază diminutival, deci ar fi vorba de o „găurică“, lucru incongruent în cazul depresiunii. Emil Petrovici propune ca bază adjectivul posesiv slav la forma de feminin singular vran(i)că, derivat din substantivul sl. vranici (diminutiv al lui vran, „corb“, cu sufixul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
idem" (rezultat prin condensare din mozgó[színház] "teatru mobil"); pari "roșie" < par[adicsom] "idem"; petrus "pătrunjel" < petr[ezselyem] "idem"; rom. circă < circ[umscripție]. Ca și în maghiară, -i funcționează, în diferite forme grafice, și în engleză și germană, ca sufix diminutival și hipocoristic, îndeosebi în limbajul familiar și în argoul tinerilor: engl. comfy < comf[ortable]; indie < ind[ependent]; luny < lun[atic] "nebun"; germ. Fundi < Fund[amentalist]; Gorbi < Gorb[atschow]; Heini < Hein[rich]. Îndeosebi în limbajul familiar, colocvial și argotic francez și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și germanic se remarcă în ultimele decenii, ca fenomen de modă lingvistică, procedeul formării unor variante scurte prin adăugarea la finala cuvintelor trunchiate a sufixului -o (de origine controversată), care aduce adesea conotații negative, peiorative sau, dimpotrivă, meliorative ori numai diminutivale 60: dan. brillo "ochelari" < brill[er]; engl. ammo "muniție" < amm[unition]; Jacko < Jack[son]; lesbo < lesb[ian]; moto < mot[ivation]; provo < prov[isional]; fr. alcoolo < alcool[ique]; apéro < apér[itif]; camaro < camar[ade]; dico < dic[tionnaire]; directo (adv.!) < direct[ement
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
consideră că acest -o paragogic nu are nicio legătură cu vocala o etimologică de la finala cuvintelor condensate sau trunchiate din compuse tematice de tipul photo < photo[graphie], vélo < vélo[cipède] sau mégalo < mégalo[mane], ci își are originea în sufixele diminutivale omofone fr. -ot61 și -aud62. Aceste sufixe se asociază însă, în multe cazuri, cu diverse cuvinte sau fragmente de cuvinte fără să scurteze prea mult termenul de bază, ba, mai mult, uneori îl lungesc: fr. bachot < bach[elier] + -ot; cheminot
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
de bază este interpretat drept compus deși, etimologic, nu este decât un cuvânt simplu sau derivat -, ceea ce permite condensarea sa, este germ. Cello < [Violon]cello (în care prima secvență a fost identificată, pe drept cuvânt, ca Violon) < it. violoncello (der. diminutival de la violone). Și acest tip de scurtare trebuie asimilat cazurilor de condensare, de vreme ce locul fragmentării nu este ales întâmplător, ci la contactul dintre două presupuse cuvinte, cu atât mai mult cu cât elementul reținut poate fi combinat cu alte cuvinte
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
tip, foarte rar, de condensare este drom. albastru "de culoarea cerului senin", detașat din compusul [vânăt-]albastru, care inițial însemna "albastru-deschis, vânăt-alburiu" (< lat. venetus "albastru, bleumarin, azuriu", *albaster,-tra,-trum "alburiu, albui, albicios, deschis la culoare" [< albus "alb mat" + suf. diminutival -aster])105, cf. arom. albastru ~ nalbastru "albastru" și "sur, cenușiu". Condensarea a fost însoțită și de conversiune, de vreme ce albastru din compus avea valoare adverbială și, odată detașat, și-a recăpătat valoarea adjectivală, preluată de la compus. Ieșită din comun este și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
foot[ball]; fresher "boboc (la școală)" < fresh[man] "idem"; heeler "toc de pantof" < heel[tap] "idem"; nighty "cămașă de noapte" < night[-dress] "idem". Deși acest fenomen caracteristic limbajului tinerilor, dar cu extinderi în limbajul familiar general însoțește uneori, în scop diminutival, hipocoristic, peiorativ sau meliorativ, și tipul de scurtare numit trunchiere și are loc chiar și în cazul unor cuvinte simple întregi (de exemplu engl. aunty < aunt "mătușă"), în unele exemple de condensare poate fi vorba mai degrabă de substituirea de către
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
înscriu la un pol al opoziției de gen aflat în contradicție cu raportul semantic de gen; genul gramatical al acestor substantive nu corespunde genului natural; femininele cătană, ordonanță, sentinelă, calfă denumesc ființe de sex masculin. • Opoziția masculin-feminin pe baza sufixelor diminutivale caracterizează și unele adjective: frumușel-frumușică, curățel-curățică etc. B. Substantivele epicene se caracterizează prin nemanifestarea opoziției de gen; în interpretarea lingvistică a lumii viețuitoarelor, subiectul vorbitor a rămas indiferent la distincția de sex, sau pentru că aceasta este imperceptibilă în cunoașterea empirică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor (reprezentate de termeni lexicali vechi) cu tema terminată în velarele c, g (lunc-ă, dung-ă etc.), care se africatizează (lun¥-i, dun©-i etc.), în spiranta -ș (ușă-uși), în lichida r (urătură-urături, trăsătură-trăsături). Observații: Unele substantive feminine formate prin sufixul diminutival -ică exprimă pluralul prin dezinența -le, asemeni substantivelor de tipul stea, de care unele se și apropie prin forme paralele de singular (mărgea-mărgică, rândunea-rândunică); mărge-le, turture-le, rândune-le, scrisore-le, bucățe-le etc. În limbajul popular apar și forme cu dezinența de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Numai unele subclase de substantive se caracterizează prin reținerea unei însușiri distinctive în planul lor semantic; aceste substantive denumesc clase de obiecte cunoscând o nouă reorganizare, din punctul de vedere al unei însușiri; prezintă această caracteristică substantivele create prin sufixe diminutivale sau augmentative: lădiță = ladă mică, lădoi = ladă mare; spre deosebire de acestea, termenul de bază, substantivul ladă, este indiferent la această opoziție mic-mare: ladă mică, ladă mare. Adjectivul actualizează în mod explicit o anumită însușire a unui obiect și concomitent gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concomitent și opoziția de număr și caz, într-o relativă legătură cu tipul de flexiune al adjectivelor: • -Ø/-ă; adjective din tipul I și II de flexiune: alb/albă; frumos/frumoasă; adânc/adâncă, studențesc/studențească. Observații: Adjectivele derivate prin sufixul diminutival -el se înscriu în aceeași opoziție dezinențială concomitent cu dezvoltarea unei opoziții la nivelul sufixelor: el/ică: frumușel/frumușică, mărunțel/mărunțică. • -u/-ă; adjective din tipul I de flexiune: amplu/amplă, negru/neagră, triplu/triplă • -e/-ă; adjectivul june/jună
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i: studențească/studențești, adâncă/adânci, lungă/lungi, nouă/noi • -e/-i: pustie/pustii, dulce/dulci, roșie/roșii, veche/vechi • -e/-Ø: amăruie/amărui, gălbuie/gălbui • -Ø/-le: grea/grele. Observații: Primesc dezinența -le, la plural, și adjectivele derivate prin sufixul diminutival -ică: frumușică/frumușele, tinerică/tinerele, mititică/mititele Sunt invariabile în funcție de număr mai multe categorii de adjective care au la singular dezinența -e, din tipurile III, VI, VII de flexiune: reacție instantanee/reacții instantanee, situație trecătoare/situații trecătoare, fetiță/fetițe bălaie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adânci • -e/-i: (o) frunză verde/(unei) frunze verzi, (o) noapte pustie/(unei) nopți pustii • -e/-Ø: (o) băutură amăruie/(unei) băuturi amărui • -Ø/-le: (o) viață grea/(unei) vieți grele Observații: În omonimie cu pluralul, adjectivele formate cu sufixul diminutival -ică prezintă la genitiv-dativ singular dezinența -le; (o) fată frumușică/(unei) fete frumușele - (niște) fete frumușele. Sunt invariabile în funcție de caz adjectivele invariabile, la feminin, în funcție de număr: (o) fată stângace/(unei) fete stângace/(niște) fete stângace. Alternanțele care intervin în realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Biserică nevoia (religioasă) de prețuire de sine Aceasta limitare discursiva poate avea două interpretări: * nevoia nutritiva (nivelul de trai) a fost satisfăcută în timpul guvernării PDSR; astfel anii 1996-2000 se vor concentra pe o ascensiune în cadrul piramidei nevoilor românilor. Dar marcatorul diminutival din cuvântul "bucățică" sugerează faptul că trebuie să existe o anumita doză a acestei prețuiri de sine. * cu toate ca nevoia nutritiva nu a fost satisfăcută, Emil Constantinescu încearcă să sublinieze faptul că viața românilor nu se reduce la nevoi fiziologice primare
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
exclamativă, modalitățile expresive de realizare a gradului superlativ absolut ("Beat turtă!"/ "Mânios Dunăre"; Deștept minune mare!; Era o făptură frumoasă, frumoasă, frumoasă! / Avea un zâmbet laaaaarg!). Expresivitatea mijloacelor lexico-sintactice este actualizată prin termenii colocviali și argotici, prin derivatele lexicale. Sufixele diminutivale și augmentative dezvoltă o funcție hipocoristică, exprimă duioșia sau atitudinea ironică a emițătorului, asemenea derivatelor antroponomastice (Guliță, Ioniță, Angheluș). Substantivarea adjectivelor potențează forța expresivă a textului, grație detașării însușirii pe care obiectul o posedă (a se compara om sătul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și essere), ca în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua singular preia infinitivul (non andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în epoci diferite (bando, fiasco, rocca etc.), de origine arabă (ammiraglio, azzuro, dogana, limone etc.) și de origine
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]