77 matches
-
de lemn acoperite cu un strat de ceară pe care scriau cu stiletul (un fel de ac). Tăblițele de lemn acoperite cu ceară erau folosite la luarea notițelor, pentru socotit sau la școală, se legau des pentru a se obține "diptice" sau "poliptice". Ca și în Grecia, nu se știe când a fost introdus papirusul, dar romanii l-au numit "„volumen”" și-l foloseau des la scrierea cărților, iar în epoca imperială a fost folosit și la nevoi domestice, scrisori, documente
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
coordonarea canonică sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice. Această acțiune a adus imediat proteste din partea patriarhului Alexei al II-lea al Patriarhiei Moscovei, care privea Biserica estoniană ca parte a teritoriului său, iar patriarhul Moscovei a scos temporar numele Patriarhului Ecumenic din diptice. S-a ajuns la o înțelegere conform căreia comunitățile locale puteau alege ce jurisdicție să urmeze. Comunitatea ortodoxă a Estoniei, care ajunge la 14% din populație, a rămas divizată, cu majoritatea credincioșilor (cei mai mulți etnici ruși) sub ascultarea Moscovei. Conform unui
Biserica Ortodoxă Estoniană (Patriarhia de Constantinopol) () [Corola-website/Science/318178_a_319507]
-
se pocăiseră și spre mustrarea celor care au cultivat din belșug păcatul 56. În ziua de 14 septembrie, este chemat la Domnul, cu aceste cuvinte pe buze : Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! Numele său a fost trecut din nou în diptice. La 27 Ianuarie 438 rămășițele sale pământești au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
păstrat în adevăr dragoste în exil și peste moarte, au suferit prigoane pentru el și de la autoritatea de Stat și de la urmașii lui în scaunul Constantinopolului, dar nu l-au uitat și nu au cedat: au cerut înscrierea lui în diptice și aducerea osemintelor lui la Constantinopol, până ce au izbutit. Deci, Sfântul Ioan a rămas încă de atunci una din personalitățile Ortodoxiei care va crește necontenit în prețuirea generațiilor viitoare. Referitor la sfințenia vieții Sfântului Ioan Gură de Aur, literatura duhovnicească
Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
22 ianuarie 2009. Patriarh al acestei bicerici este Ignațiu Iosif al III-lea Yunan, din 2009. Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este înscrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și Alexandria. În timpul primelor concilii ecumenice, Patriarhul de Antiohia deținea autoritatea asupra Diecezei Orientului, care se întindea de la Marea Mediterană până la Golful Arabiei. În secolul al V-lea
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
pian și baterie" (1927) și "Două schițe simfonice" (1930), lucrare a cărei valoare de excepție l-a determinat pe George Enescu să o selecteze pentru concertul susținut la Expoziția Internațională de la New York din 1939. Continuînd să exploreze linia deschisă de dipticul "Înmormăntare la Pătrunjel" și "Paparudele (Două schițe simfonice)" prin noua abordare tehnică a valorificării filonului folcloric, cu accent pe diversitatea ritmică, suprapunerile politonale și un colorit armonic inedit, compune, două decenii mai tărziu, în 1950, suita simfonică "Trei dansuri romănești
Theodor Rogalski () [Corola-website/Science/311704_a_313033]
-
ieșite mai toate din teza șchioapă care ar fi trebuit să susțină volumul. A afirma, bunăoară, că articolele critice la adresa lui Preda erau asimilate cu critica la adresa Tovarășului sau a Sistemului reprezintă o plăsmuire de cea mai slabă factură. A compara dipticul Moromeților cu o vilă ,căreia i s-a mai construit o șură în prelungire" e o maliție absolut gratuită. În fine, a scrie negru pe alb că ,de civismul scriitorului se alege praful, iar de influențarea conștiințelor nici nu mai
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
simple moduri de enunțare, ci ca pe niște adevărate genuri, a căror definiție, „presupune dinainte și în mod inevitabil un element tematic”176. Genette este de părere că această trecere de la un statut la altul este marcată cu claritate de dipticul goethean, alcătuit din Dichtarten și Naturformen der Dichtung. Goethe opune în aceste texte simplelor „specii poetice” (Dichtarten) trei autentice forme naturale ale poeziei (Naturformen), care sunt reprezentate de epos (narațiunea pură), liric (pornirea entuziastă) și dramă (reprezentarea vie). Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Aprofundează tema portretului bust tradițional pe un fundal de peisaje și introduce tema Pieta în Țările de Jos meridionale. Imaginează subiectul "Bărbatului citind o scrisoare", reprezentat până la talie. ¤ Van der Weyden a înnoit și a dezvoltat o formulă de viitor: dipticul care asociază de o parte Fecioara și Pruncul, iar de cealaltă portretul donatorului, ambele bust. ¤ El învie și impune viziunea categorică de (stil): forma crispată, conturul nervos, inseparabile de expresia dramatică. Peisajul intră în rezonanță cu emoțiile. ¤ Artistul pune la
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
Altfel spus, materialul de gândire se lasă străbătut de două axe directoare, destinate să acționeze ca un puternic desfășurător, manifest, "prin ghicitură" ori transparență, până în cele mai îndepărtate zone ale existenței și conștiinței românești. Una se face simțită datorită dinamizării dipticului opozant de termeni tehnici: centrali (autohtoni)-periferici, în sinonimie perfectă cu perechea majoritari-minoritari; cealaltă își găsește rațiunea de a fi și de a acționa în chip de rezistenți-dizidenți. Ambele, și numai asociate, sunt în măsură să lămurească înțelesul titlului, A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marcantă în două trepte: inseminare și destructurare. Omul modern a depășit faza tripticul axiologic fundamental (adevăr-bine-frumos), acela care-i asigura pe vremuri existența sub pavăza valorilor de tip calitativ. A optat, în schimb, fără să-i pese de riscuri, pentru dipticul advers, economicul și politicul, categorii de tip cantitativ, dinamice și distructive. Modernul, "superior" primitivului, fabrică arme, mașini, aparatură ultrasofisticată și se mândrește nespus cu toate acestea. Dar și unele și altele, ca "arme", servesc unuia și aceluiași scop: subjugarea "celuilalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecut pe un teritoriu străin; ea a făcut imprudența să apară în fața stăpînei întunericului în haine strălucitoare, accentuînd (și nu diminuînd, cum s-ar fi cuvenit), contradicția dintre cele două tărîmuri, „de sus” și „de jos”, simboluri esențiale și corespondente dipticului viață-moarte. Este greșeala lui Enkidu. În varianta babiloniană citată, Iștar se salvează, cu condiția să numească în locul ei o persoană apropiată, încă în viață. Este un schimb. Amănuntul amintește de acele narațiuni „nuvelistice” în care omul sărman pleacă de acasă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nostalgiei originilor”, re-întîlnindu-se cu divinitatea, fie că punea în dialog, curajos și existențial, sacrul cu profanul. În ce-l privește direct, pot fi invocate, rezumativ, următoarele aspecte: 1. Ca să „cunoască” întregul (altfel spus, modul în care ființa se situează în dipticul existențial, în varianta intelectualistă a adepților psihologiei abisale: Eros-Thanatos, diurn-nocturn), el însuși a experimentat în India tehnici yoginice și tantrice, liber sau sub îndrumarea unui guru. Chiar și aventura sentimentală din casa lui Dasgupta își are o noimă pe linia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu pe care se află montată o serie de „bijuterii” poetice de o pronunțată individualitate. Oriunde, în compartimentele oralității, ne întîmpină alegoria moartea-nuntă, portretul idealizat, portretul alegorizat al unui chip uman, dipticul de metafore-catareze, recunoaștem probabila lor proveniență: cea mioritică. Pe scurt, ca să ne oprim doar la evocarea a două direcții, literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-un oarecare impas. Și, ca în orice asemenea situație cînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ieșind" de sub pământ și crescând, înălțându-se în slavă, printr-o succesiune de încastrări. Tibia sau viscerele uscate ale sfântului local cer un relicvariu; deci un oratoriu sau un sanctuar; deci pelerinajul și tot ce urmează: ex-voto de aur, retablul, dipticul, fresca și, în fine, tabloul. Se trece astfel, pe nesimțite, de la dragostea de oase la dragostea de artă; de la rămășițe la relicvă și de aici la capodoperă. "Arta creștină", minuțioasă declinare a rămășițelor, a procedat prin duplicare, de la formatul mare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
s-a împărtășit cu Prea Curatele Taine ale Trupului și Sângelui lui Hristos. În ziua de 14 septembrie, este chemat la Domnul, cu aceste cuvinte pe buze : Slavă lui Dumnezeu pentru toate ! Numele său a fost trecut din nou în diptice. La 27 Ianuarie 438 rămășițele sale pământești au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
Ch-14 d.Ch.). Palatul Massimo alle Terme. Muzeul Național Roman, Roma. Fig. 6. Augustus (27 î.Ch-14 d.Ch.). Muzeul Vatican, Roma. Fig. 7. Gemma Augustea, 10 d.Ch. (18,7 x 22,3 cm). Muzeul de istorie a artei, Viena. Fig. 8. Dipticul Barberini. Fildeș. Împăratul Anastasius (491-518). Muzeul Luvru, Paris. Fig. 9.a. Leon VI (886-912), prosternat în fața Pantocratorului. Mozaic, c. 920. Nartex. Hagia Sophia, Istanbul. Fig. 9.b. Christos Pantocrator cu papa Onorio III (1216-27) prosternat (detaliu). Mozaic, sec. XIII. Meșteri
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Registrul superior: Augustus, cu sceptru, ca Jupiter întronat, stând alături de zeița Roma. Semnul Capricornului, ca simbol al oikouménè. Alte figuri alegorice (dreapta): Oceanos și Tellus Italiae; (stânga) Victoria, în car alegoric, Tiberius (succesorul la domnie). Fig. 8. Dipticul Barberini. Fildeș. Împăratul Anastasius (491-518). Muzeul Luvru, Paris. Împăratul primește tributul adus de populațiile cucerite. Victoria lui este binecuvântată de Christos și reprezentată figural după iconografie de tradiție romană târzie. Fig. 9.a. Leon VI (886-912), prosternat în fața Pantocratorului. Mozaic
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de iconografia Internaționalei Comuniste* sau de cea a Federației Sindicale Mondiale. După 1945, alte partide* sau partide-stat* completează panoplia simbolică. Unele democrații populare* își adaugă spice de grâu. Dorind să aducă un omagiu truditorilor intelectuali, RDG alătură un compas la dipticul tradițional; PC albanez proletarizează și militarizează simbolistica, integrându-i cazmaua și pușca. Se impun și alte semne, cum sunt pumnul ridicat al trupelor de șoc ale PC german sau floarea pasiunii (pasionaria ori passiflora) în timpul războiului din Spania*. Această simbolistică
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sceptic în privința prăbușirii comunismului în țara sa, se decide să-și transfere clandestin unele manuscrise fățiș anticomuniste la Paris, fie personal, fie încredințându-le valizei editorului Claude Durand. Scrisă în 1985 și făcând parte din lotul "exportat", prima piesă a dipticului mai sus citat, Fiica lui Agamemnon, poate fi considerată un pamflet politic pe adresa stalinismului în stil albanez, un cocteil menit să desfigureze sufletul și soarta urmașilor străvechilor iliri, și totodată una dintre cele mai frumoase povești de iubire din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dincolo de importanța pe care angajamentul activ al privitorului o are în interpretarea narativă a imaginii statice, Suzanne Lewis descoperă la Pacht forța și strategiile prin care structurile vizualității orientează percepția privitorului. Ea nuanțează aceste aspecte prin analiza modului în care dipticul Patimile Sfântului Edmund influențează receptarea vizuală. Perechea pivotantă de imagini subliniază trecerea de la un moment la altul, mișcarea dintr-un loc în altul, cauza și efectul și contrastul frapant al moralității personajelor. Dispunerea parataxică a celor două imagini creează un
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
exterminați, să-și facă semnul crucii pe piept, întotdeauna în onoarea lor, chiar înainte de a primi comuniunea" (p. 244). Poate că o viitoare carte despre efectele sociale ale memoricidului, în maniera jurnaliștilor francezi Laure Marchand și Guillaume Perrier ar transforma dipticul în triptic, întregind astfel cunoașterea (argumentație istorică a genocidului, argumentație moral-juridică a memoricidului și efectele sociale ale celor două asupra descendenților deopotrivă ai victimelor și călâilor). Numai așa s-ar putea aproximă idealul unei dreptăți intergeneraționale care să concilieze societatea
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
mântuire (întruchipat în tânăra Elsa, scăpată cu viață din camera de gazare, dar care alege totuși să moară). Interesul simbolisticii vine mai ales din substratul său beckettian: în lipsa lui Dumnezeu, „îngerii bătrâni” nu au cum alege decât propria lor moarte. Dipticul Noaptea e parohia mea (cu părțile Urletul și Beciul) surprinde destinul „groparului Europei” (Hitler) în două momente-limită: la preluarea puterii și în ultimele zile petrecute în buncăr, când are loc și sinuciderea. Nu personalitatea dictatorului iese în evidență, sufocată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
lui Radu Selejan, Retorica vulnerabilității (2001), iar în domeniul bibliologiei, Scut la Nordul Dunării. Istorie și bibliofilie în cartea de patrimoniu (1996). Și-a editat și cursurile universitare Literatura română. Evoluția literaturii medievale și preromantice (2002), Literatură română contemporană (2003). Dipticul Trădarea intelectualilor - Reeducare și prigoană apărea într-un orizont de așteptare avidă de recuperarea memoriei și punerea în problemă a ierarhiilor literare consacrate sub comunism. Reconstituirea în premieră a avatarurilor literaturii și literaților români după 1944, prin largi reproduceri - cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
Capitolul IItc "Capitolul II" Eseuri critice tc "Eseuri critice " Predania uitatătc "Predania uitată" Stați neclintiți și țineți predaniile pe care le-ați învățat. II Tesaloniceni 2, 15 Momentul oportuntc "Momentul oportun" Neașteptată pentru cei mai mulți cititori, apariția în ediție anastatică a dipticului Predania & Îndreptar ortodox, cu, de și despre Nae Ionescu la Editura Deisis are o importantă semnificație. Mai mult decât un act de recuperare a memoriei profesorului Nae Ionescu și a colaboratorilor săi, reeditarea acestei reviste reprezintă un gest provocator pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]