39 matches
-
Obiectul de cunoaștere al acestei psihologii l-a găsit în alte structuri indivizibile, iar în locul mișcării mecanice propune ideea de dezvoltare, a acțiunilor îndreptate spre un anume scop. Aceste trăsături defineau, în concepția sa, specificul reflectării psihice. Numai că această direcționalitate și cuprindere globală a fenomenelor psihice nu a dovedit prin nimic că aduce cu sine ceva novator. Ceea ce era totuși novator în sistemul său, a fost faptul că toate trăsăturile structurale și funcționale ale psihicului se deduceau și puteau fi
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
pe caracterele și proprietățile comportamentului, pe cele care să conducă la succes și eficiență, singurele care se integrau sistemului. În acest fel, imaginii reflectate de subiect, realizate prin actele psihice, i s-au putut adăuga teme investigative noi, cum sunt direcționalitatea, orientarea cu scop, variabilitatea comportamentală, disponibilitatea de învățare ș.a. Realizarea acestor obiective a fost subordonată inițial doar cauzei darwiniste, a adaptării organismului la mediu, a adecvării reacțiilor corporale la condițiile stimulative variabile ale acestuia. Problema adaptării la mediu a fost
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca obiectiv de cunoaștere psihologică, a păstrat întregul interes pentru problemele reflectării senzoriale comportamentul a fost identificat în datul senzorial nemijlocit, cu pretenția ca aceasta să fie făcută cu mijloace obiective. O concepție care avea să deschidă perspectiva spre problema direcționalității comportamentului animal și uman. Curentul s-a clădit într-o pronunțată notă temerară, ca "din mers", prin contribuțiile mai multor cercetători, cum au fost Lloyd-Morgan, W. James ș.a. Dintre toți aceștia rezultatele cele mai remarcabile au aparținut lui Edward Thorndike
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lingvistică a percepției (vezi exemplul I can see you from where I am standing "Te văd de unde m-am așezat"). Această trăsătură se poate explica prin mișcarea imperceptibilă a undelor sonore / luminoase implicate în percepție. Talmy (2000: 115-116) susține că direcționalitatea percepției vizuale este unul dintre cazurile de conceptualizare a evenimentelor "(aparent) statice", care nu implică în sens vizibil mișcarea, în parametri dinamici. Cele mai răspândite contexte de "mișcare fictivă" sunt denumite de Talmy "coextension paths" și acoperă situațiile în care
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
din poziția prenominală. În §2.3 infra, vom prezenta pe scurt analiza propusă de Ledgeway (2012) pentru schimbarea graduală centru-final --> centru-inițial în trecerea de la latină la limbile romanice. Ledgeway (2012) arată că această schimbare progresivă este caracterizată de o anume direcționalitate, în concordanță cu predicțiile FOFC22: ordinea centru-inițial se propagă dinspre centrele ierarhice superioare (complementizator, prepoziție) înspre centrele plasate mai jos în ierarhia propozițională / nominală (flexiune, verb și nume, adjectiv, respectiv). Predicția acestei direcții de schimbare este că centrele nominale și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
constat în schimbarea progresivă a Parametrului centrului, de la setarea centru final, caracterizând latina arhaică (și indo-europeana în general) la setarea centru inițial, specifică limbilor romanice moderne (Ledgeway 2011, 2012, 2014, 2015b și bibliografia). Ledgeway (2012) arată că schimbarea are o direcționalitate anume, explicabilă prin acțiunea Principiului de armonizare intercategorială (engl. Cross-categorial harmony) și a constrângerilor de gramatică universală de tipul FOFC (engl. Final-over-Final Constraint). Schițăm pe scurt acest proces. Principiul de armonizare intercategorială (Hawkins 1983) surprinde tendința limbilor de a seta
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Sheehan (eds) (2013), unele dintre ele fundamentate pe baza de date impresionantă reunită în WALS (2005), au scos la iveală faptul că predicțiile FOFC sunt extrem de puternice, FOFC primind ulterior calificarea de universalie lingvistică (Biberauer, Holmberg și Roberts 2014). Pentru direcționalitatea procesului diacronic de schimbare a Parametrului centrului de la latină la limbile romanice, Ledgeway (2012: 235-281) propune o explicație elegantă și cât se poate de simplă: în proiecția verbală extinsă (i.e. în propoziție) (60) (adoptând împărțirea propoziției în trei domenii: domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
relației TA - OS. Credem că ele sunt nenumărate. Ne propunem clasificarea a doar câtorva, sub șase aspecte (vezi tabloul 1, coloanele numerotate roman): I. Atributivitate - stare (în adâncime); II. Nominalitate - identitate (pe suprafață); III. Spațialitate - contur/relief (din profil); IV. Direcționalitate - orientare (la orizont); V. Durabilitate - formă (de expresie); VI. Sonoritate sau materialitate - estetică (ca limbaj). Puse în act, aspectele relației TA-OS sunt și funcții, numite în înșiruirea de mai sus după fiecare cratimă, termenii dintre paranteze denumind latura de dimensionare
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de această dată posibilă. Așadar, cu ajutorul timpului instrumental OS poate fi reluată/dată ori de câte ori, exclusiv formal, sub aspectul marginii sale grilate. Ca spațialitate temporală, locul TA este un tot-aici unidimensional, permițând o dispunere unilineară, de continuitate a OS. Ca direcționalitate, aceluiași timp i se relevă aspectul fizic, de regularitate, corespondent staticismului sau monotoniei laturii metrice alipite OS. Pe plan formal, chiar și la nivelul cel mai simplu (elementar), timpul metric instituie o pereche de minim două puncte/articulații (convențional numite
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
un resort lăuntric irațional, variabilitatea temporală - aspectată prin spontane amplificări și diminuări dinamice/agogice-, nu este și nici nu poate fi riguros periodică, identitatea OS în cuprinderea pe suprafață fiind caracterizată de asimetrie temporală sau variocronie. Totodată, sub aspectul orientării, direcționalitatea timpului exprimă labilitate și chiar incoerență (ireferențialitate obiectivă), ceea ce face ca OS să alunece impredictibil, scăpând aleatoriu disciplinei metrice. Toate astea au însă relevanță în raport cu volumul temporal, atunci când unul sau altul dintre straturi capătă valori extensive sau compresive semnificative. Aceasta
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
ce nu au trecut încă pragul și care cu trecerea timpului, și în circumstanțe adecvate, se vor ridica în lumina conștiinței”. În raport cu conținuturile inconștientului, cele ale conștiinței reprezintă achiziții tîrzii în istoria speciei umane. Acestea se definesc prin precizie și direcționalitate, asigurînd omogenitatea proceselor psihice. Există însă grade diferite ale funcționarii acestor conținuturi, în funcție de indivizi. Bunăoară, daca structurile conștiinței sînt necesare pentru conservarea și extinderea civilizației, fiind încărcate cu o misie socială, totodată, în cazul spiritelor creatoare ele sînt slăbite. Mai
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
că indivizii văd, în mod inerent, evenimentele vieții ca fiind legate între ele într-o formă sau alta, deoarece, în ultimă instanță, acesta e modul în care viața cuiva pare semnificativă. Aceasta se traduce printr-un sentiment de secvențialitate și direcționalitate care transpare din povestirea cuiva (Gergen, Gergen, 1984). Povestirea trebuie să aibă sens ca text de sine stătător, atât pentru cititori, cât și pentru cei care au creat-o. Referitor la ceea ce considerăm a fi consecvența externă, în care ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fiind menite să asigure progresul și socializarea în cadrul diferitelor conduite (prin faptul că sunt capabile să tulbure echilibrul interior de moment și să asigure dezvoltarea - A.H. Murray construiește o teorie prin excelență motivațională asupra personalității, centrată pe ideea de direcționalitate. Deci încearcă să acorde o importanță egală, în edificarea personalității, predispozițiilor ereditare, influențelor suferite de-a lungul evoluției ontogenetice, și contextului psihosocial prezent, A.H. Murray leagă și el fenomenul de frustrație, în primul rând, de conflictele intrapersonale, de jocul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Endogenism schimbarea este naturală; este "depozitată" în interiorul sistemului, în însăși natura lui (la Comte e vorba de tendințele minții, la Spencer de proprietățile naturale, ereditare). g) Diferențiere principiul care stă la baza evoluției este diferențierea (diviziunea muncii la Durkheim). h) Direcționalitate schimbarea este uniliniară, se face de la forme primitive la forme dezvoltate, de la simplu la complex, de la omogen la eterogen. Ea nu este întâmplătoare sau ciclică, ci progresivă. i) Adaptabilitate schimbarea e acompaniată de o mai bună adaptare a sistemului la
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]