135 matches
-
Llamazares a fost declarat câștigător, învingându-l pe rivalul său cu o marjă largă. După aceea, trei membri ai Partidului Comunist, care au fost cei mai critici, incluzând pe fostul lider al acestuia, Felipe Alcaraz, au fost expulzați din Comitetul Directiv. IU a condus în toate circumscripțiile, în multe dintre ele, ei au condus în coaliție cu alte partide. În Catalonia, IU a condus cu Inițiativa pentru Verzii Cataloniei. Felipe Alcaraz, președintele executiv al PCE și-a anunțat intenția de a
Alegeri legislative în Spania, 2008 () [Corola-website/Science/337162_a_338491]
-
greșită în varietatea literară a limbii”. În legătură cu limba maghiară, într-o lucrare din 1971 se afirmă că limba literară „este varianta cea mai bogată, cu caracter artistic, diferențiată, totodată unitară și normativă a limbii întregului popor, [...] care are un rol directiv în dezvoltarea atât a limbii în general, cât și a variantelor sale”. La unii lingviști, pe lângă noțiunea de limbă literară apare și cea de limbă comună. Gheorghe Constantinescu-Dobridor definește limba comună ca „aspect[ul] actual al limbii vorbite de o
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]
-
grupului și timpul avut la dispoziție pentru a realiza sarcina. În analiză sunt folosite două axe: dimensiunea directivă și dimensiunea suportivă. Din combinarea acestora rezultă patru stiluri de leadership care - în mod natural - presupun dezvoltarea unor moduri comunicaționale specifice. Comportamentul directiv al liderului constă în stabilirea obiectivelor, a metodelor de evaluare, a limitei de timp, definirea rolurilor și demonstrarea modalităților prin care obiectivele stabilite pot fi atinse. Comunicarea se produce într-o singură direcție (unidirecțional). La polul opus, comportamentul suportiv sprijină
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu propria persoană; este evident că avem de-a face cu o comunicare bisau multidirecțională, bazată pe ascultare, schimb de informații, rezolvare de probleme. Figura 30. Modelul situațional al leadership-ului (adaptare după K. Blanchard, P. Zigrami, D. Zigrami) 1) Stilul directiv de leadership focalizează comunicarea pe atingerea obiectivelor, oferind instrucțiuni pentru aceasta și urmărind cu atenție activitatea subordonaților. Maniera de lucru implică, așa cum se poate vedea în figura 30, un cuplu de forțe înalt directive - redus suportive. 2) Stilul „de antrenorat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și urmărind cu atenție activitatea subordonaților. Maniera de lucru implică, așa cum se poate vedea în figura 30, un cuplu de forțe înalt directive - redus suportive. 2) Stilul „de antrenorat”, corespunzător unei perspective duble a axelor în ponderea lor maximală (înalt directiv - înalt suportiv), vizează o comunicare care să urmărească atât atingerea obiectivelor, cât și satisfacerea nevoilor de natură socioemoțională ale subordonaților. Atât liderul, cât și ceilalți membri ai grupului sunt conectați la o tensiune de implicare la un nivel ridicat, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cazuri, poate fi vorba de a trage o linie, adică de a pune capăt unei situații sau unei relații. Pentru că permite trasarea cercurilor, considerate expresia perfecțiunii, compasul induce ideea inversă. Trebuie să fim flexibili, să rotunjim unghiurile, să nu fim directivi sau prea obtuzi. Uneori, compasul indică și sufocarea, închiderea (cercul este o figură închisă), sentimentul de a se învârti în cerc, care face eforturile sterile și lupta inutilă. A construi, construcție Din punct de vedere simbolic, construirea de edificii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
strivi În inconștient, strivirea este legată de dominare și opresiune. Sensul dat depinde de cine strivește și de cine este strivit: - când cel ce visează strivește un animal sau un pieton, este pusă în discuție exercitarea autorității sale. Este prea directiv și sfârșește prin a-i împiedica pe alții să se exprime. Dacă strivește viermi, înseamnă că elimină elementele nefaste și este angajat într-un proces de purificare, fără îndoială prea violent și prea radical; - când este strivit, înseamnă că, este
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
grup sub 30 persoane); populația studiată este de dimensiuni mari; atitudinea semidirectivă a cercetătorului; atitudinea cercetătorului este directivă; cercetătorul fixează o temă (convorbire de profunzime) sau mai multe (convorbire centrată); cercetătorul fixează o temă și construiește un ghid de convorbire directiv sau un chestionar auto-administrat; întrebări puține, deschise, formulări definitivate în contact cu interlocutorul; întrebări numeroase, formulate mai rigid, strict, prestabilite (întrebări deschise cu alegeri multiple, întrebări închise, scalate); convorbire centrată pe persoană; convorbire centrată pe problemă; libertate lăsată interlocutorului; libertate
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
nivelul ridicat al depresiei și împiedicarea dezvoltării competenței sociale a copilului. El se conformează deciziilor parentale de teama consecințelor și nu ca urmare a unei decizii morale bine gândite. Autoritarii subiectivi pot fi împărțiți în două categorii: nonautoritarii-directivi, care sunt directivi în interacțiunile lor cu copiii, dar nu și intruzivi sau autocratici în utilizarea puterii lor, și autoritarii directivi care sunt puternic intruzivi în viața și experiențele copilului. 2. Stilul permisiv este opusul stilului autoritar subiectiv, el combinând un grad scăzut
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
consecințelor și nu ca urmare a unei decizii morale bine gândite. Autoritarii subiectivi pot fi împărțiți în două categorii: nonautoritarii-directivi, care sunt directivi în interacțiunile lor cu copiii, dar nu și intruzivi sau autocratici în utilizarea puterii lor, și autoritarii directivi care sunt puternic intruzivi în viața și experiențele copilului. 2. Stilul permisiv este opusul stilului autoritar subiectiv, el combinând un grad scăzut de control parental cu un nivel ridicat al afecțiunii. Granițele dintre subsistemul parental și cel al copiilor sunt
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
dezvoltarea responsabilității sale. De aceea, consecințele acestui stil parental sunt preponderent pozitive. Următoarele două stiluri parentale sunt, de fapt, variantele stilului autorizat deoarece combină controlul sau cerințele ridicate cu afecțiunea ridicată, cu diferența că părinții supraprotectori sunt puternic intruzivi și directivi în ambele dimensiuni, în timp ce părinții, aparținând stilului autoritar obiectiv, tind să fie nonintruzivi, în ambele direcții. Stilul supraprotector se caracterizează prin faptul că ambele dimensiuni ale relației părinte-copil sunt folosite într-o manieră intruzivă, care permite manipularea conduitei și experiențelor
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
din cadrul organizației și echipa de lucru. Conform teoriei rutei spre obiectiv, liderul trebuie să evalueze factorii situaționali și să abordeze stilul de conducere care se pretează cel mai bine acestora (cf. DuBrin, 1998). Sunt identificate patru stiluri de conducere. Stilul directiv este cel în care liderul face cunoscut subordonaților săi ceea ce așteaptă de la ei și le indică modul în care trebuie să-și îndeplinească sarcinile; accentul e pus pe activitățile formale - planificare, organizare și control. Stilul este adecvat cazurilor în care
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
promptitudine resursele de care dispune și mijloacele în care ele pot fi optim antrenate. Liderul eficient este intuitiv și flexibil, reușind să adapteze stilul și ritmul de lucru la necesitățile unui mediu marcat de transformări continue, fiind după caz, autoritar, directiv sau consultativ, permisiv, atunci când trebuie și atâta timp cât este nevoie pentru ca oamenii să își îndeplinească eficient sarcinile. CUVINTE CHEIE Influență Putere Control Inițierea structurii Considerarea Stil de conducere Carismă Interacțiune carismatică Lider tranzacțional Lider transformațional Influență idealizată ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE Descrieți
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Universității Ohio Studiile Universității Michigan Inițierea structurii Considerarea Centrare pe producție Centrare pe oameni Centrare pe dezvoltare Teoria contingenței Control Lider preocupat de sarcină Lider preocupat de relații Teoria rutei spre obiectiv Stil de conducere Stil autoritar Stil permisiv Stil directiv Stil suportiv Stil participativ Stil orientat către realizări Modelul schimbului lider-membru al echipei Membri in-group Membri out-group Teoria conducerii carismatice Carismă Interacțiune carismatică Lider transformațional Lider tranzacțional Influență idealizată Grila conducerii Conducere centrată pe sarcină Conducere populistă Conducere secătuită Conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
metodei sale, Patrice Fabart prezintă „teoria trăsăturilor” a lui Wiliam Marston (1928), cunoscută sub numele D.I.S.C., ilustrată sugestiv în figura de mai jos: SHAPE \* MERGEFORMAT Revenind la cele atru stiluri de management corespunzătoare celor patru culori, roșul este mai degrabă directiv, galbenul este afectiv, verdele este mai curând participativ, iar albastrul este mai mult normativ. Capitolul II se referă la interacțiunea, comunicarea (verbală și nonverbală) cu „culorile” celorlalți (colegi, colaboratori). Următorul capitol conține sfaturi practice despre modul în care se conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
dintre acestea. Celebrul terapeut a aplicat mai întîi pe pacienții săi, din 1892 pînă în 1895, metoda catartică, inspirată de medicii francezi ai școlii de la Salpêtrière din Paris (Charcot) și Nancy (Bernheim și Liébault). Este vorba despre un mijloc destul de directiv de a face să revină în conștiința nevrozatului reprezentări asociate cu suferința sa. Catarsis este un cuvînt grecesc ce are sensul de "curățare", "purificare". Freud emite astfel ipoteza că afectele asociate cu amintiri traumatice rămîn "blocate" în inconștient și somatizate
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
al poveștii vieții pentru a fi analizate independent. În unele cazuri, interpretarea rezultatelor este validată sau facilitată de anumite părți ale materialului ce rămân în afara subtextului selectat. În alte cazuri, atunci când subiectul studiului sau ipotezele indică cercetătorul necesitatea unui interviu directiv, adică a unui interviu care instruiește naratorul cum anume să se concentreze asupra materialului „relevant” (fără să ofere o poveste a vieții completă), întregul text obținut poate fi luat ca bază pentru analiza de conținut (Lieblich, 1986; Wiseman și Lieblich
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
care implică o înaltă responsabilitate, permițând liderului să ia decizii; de asemenea, într‑o oarecare măsură și în situațiile de responsabilitate scăzută, deoarece și acestea presupun luarea deciziei (situațiile II și III); stilul manifestat de lider este activ, constructiv, chiar directiv; - liderii centrați pe relații sunt mai eficienți în situațiile de control moderat (IV, V, VI, VII) deoarece acestea îi determină pe lideri să colaboreze cu subordonații, gradul lor de flexibilitate comportamentală fiind mai mare; stilul liderului este în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Approaches to Leadership: Cognitive Resources and Organizational Performance. Autorii au în vedere abilitățile cognitive ale liderilor (teoria resurselor cognitive). În conformitate cu noua teorie, performanța grupului depinde de interacțiunea dintre două trăsături (inteligența și experiența liderului), un tip de comportament de conducător (directiv) și de două aspecte ale situației (stresul interpersonal și natura sarcinilor de grup). Dovezile empirice care să susțină această teorie sunt până în prezent puține. În ceea ce ne privește, credem că teoria lui Fiedler, deși coerentă, logică, are anumite limite. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi motivați de comportamentul și stilul liderului în măsura în care acestea le influențează expectațiile și valențele. Teoria „cale‑scop” conține trei categorii de elemente: stilurile de conducere ale liderilor, caracteristicile subordonaților, factorii ambientali. House și colaboratorii săi stabilesc patru stiluri de conducere: # - directiv (tinde să lase subordonatul să afle ce se așteaptă de la el); - suportiv (îi tratează pe subordonați ca egali); - participativ (se consultă cu subordonații, folosește ideile și sugestiile lor înainte de a lua decizii); - orientat spre realizare (fixează scopurile, așteaptă de la subordonați
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aprecierea îi aparține lui Gibson et al., 1997, p. 286). Caracteristicile subordonaților se referă la experiența și abilitățile lor, mai ales abilitățile perceptive (cu cât aceștia percep că dispun de abilități mai înalte, cu atât acceptă mai puțin un stil directiv) și locul controlului (cei cu locul controlului intern vor fi mai satisfăcuți de stilul participativ, pe când cei cu locul controlului extern - de stilul directiv). Variabilele ambientale includ natura sarcinii, structura autorității formale, grupul de muncă, fiecare dintre ele putând stimula
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cât aceștia percep că dispun de abilități mai înalte, cu atât acceptă mai puțin un stil directiv) și locul controlului (cei cu locul controlului intern vor fi mai satisfăcuți de stilul participativ, pe când cei cu locul controlului extern - de stilul directiv). Variabilele ambientale includ natura sarcinii, structura autorității formale, grupul de muncă, fiecare dintre ele putând stimula sau constrânge subordonații. De exemplu, subordonații vor fi satisfăcuți dacă sunt acceptați de colegi sau vor fi constrânși de normele grupului să producă la
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
figura 10: Figura 10 - Schematizarea teoriei drumului spre scop Cercetările de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a obținut nici un fel de corelație. Aceste rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de validare a teoriei au condus la o serie de concluzii interesante. De exemplu, s‑a descoperit că în sarcinile bine structurate (repetitive, rutiniere) există o corelație negativă între stilul directiv și satisfacție; când sarcina era mai slab structurată, stilul directiv corela pozitiv cu satisfacția. Stilul suportiv a corelat pozitiv cu satisfacția în cazul sarcinilor structurate, iar în cazul sarcinilor nestructurate nu s‑a obținut nici un fel de corelație. Aceste rezultate i‑au determinat pe unii autori să susțină că puterea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
început să cedeze, lăsând locul unor interpretări mult mai nuanțate. Diverși autori care au introdus în tipologiile lor diferite tipuri de stiluri autoritare (autoritar strict și autoritar binevoitor - la Brown, 1954; autoritar exploatator și autoritar binevoitor - la Likert, 1961; stilul directiv - la House, 1971 etc.) și au arătat că practicarea acestora se asociază uneori cu efecte pozitive. De exemplu, stilul directiv descris de House se asociază pozitiv cu satisfacția și așteptările subordonaților atunci când sarcina este ambiguă. La fel, nu toate variantele
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]