5,763 matches
-
și trebuia să cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o insulă de latinitate într-o mare slavă. Suntem rău
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
toți. Să vă spun ceva: știți de ce Roosevelt a fost așa de mult timp președinte al SUA? Pentru că n-a vorbit de rău absolut pe nimeni! Eu n-am avut nevoie să vorbesc de rău pe cineva, nici măcar pe Georgescu (dirijorul George Georgescu - n.r.), care nu-l lăsa nici pe Enescu să dirijeze... George Georgescu m-a invitat la el la masă de mai multe ori, chiar dacă mă lua peste picior când îi ceream un pahar cu lapte, pentru că eu sunt
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
în spațiu sunt vagi, abia aluzive, cum o face chiar și libretul - de altfel subțirel! - al lui Bizeț. Impresionantă rămâne realizarea muzicală a spectacolului. Este o excepție? Doresc să sper că nu. Evoluția orchestrala este atent coordonată prin strădania tânărului dirijor clujean Adrian Morar; este o fericită achiziție pentru scenă bucureșteana de operă! Cvartetul vocal al soliștilor a avut o evoluție unitară de bună calitate. Particularizări? Cu excepția unui accident, acută din ultimul act, soprana Roxana Briban a etalat o ținută muzicală
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
la Octavian Nemescu. în termenii lui Jünger: nisiparniță, inimă, gnomon. Se cuvine evidențiată, pentru cele două CD-uri, calitatea deosebită a înregistrărilor și interpretării de înaltă clasă a ansamblurilor Contraste, Violoncelissimo, Orchestre Française de Flutes, Tokio Philharmonic Orchestra și a dirijorilor și soliștilor Aurelian Octav Popa, Dorel Pașcu Rădulescu, Marin Cazacu, Pierre Yves Artaud, Pierre Alain Biget, Norichika Iimori. Asemenea evenimente discografice ar trebui fără îndoială să continue. începutul e excelent!
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
Liviu Dănceanu De necrezut, dar Ovidiu Bălan a împlinit 60 de ani. Vârstă care, în cazul de față, reprezintă ea însăși o virtute, grație multor altor virtuți adunate de dirijorul băcăuan de-a lungul timpului. Și nu acele virtuți (ca medaliile cu două fețe), zadarnice și ușuratice, a căror suflet este reclama lor, ori care cerșesc susținere din partea admiratorilor, ci pe acelea aidoma unor torțe, ce luminează deopotrivă pe cel
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
timpul în arenă, într-o competiție pe care nu își propune să o câștige, dar nici nu poate să o piardă; tocmai de aceea o întreține ca pe o datină, ce nu se cade a fi abandonată. Mai ales că, dirijorul de orchestră este, ca și căpitanul de navă: primul care se îmbarcă și ultimul care debarcă. Iar Ovidiu Bălan s-a îmbarcat pe corabia lui cu pânze sonore nu ca un comandant intransigent și nici infailibil, ci ca un matelot
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
un comandant intransigent și nici infailibil, ci ca un matelot îndrăgostit de întinderile pe care le străbate. Relația lui cu muzica este una erotică. Pentru el actul interpretativ reprezintă destinația unui pelerinaj perpetuu către ființa iubită. Ovidiu Bălan nu este dirijorul care, sub domnia orgoliului, să corupă și să seducă opera muzicală la modul expert, dar frivol și accidental, ci, dimpotrivă, se dovedește a fi șeful de orchestră teribil de îndrăgostit de marea muzică, pe care o divinizează, considerând-o drept
Vârsta ca virtute by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14475_a_15800]
-
amintit sub numele de "La Marseillaise". Primul imn național român s-a născut prin 1861 (deci sub domnia lui Al. I. Cuza) și a fost realizat de Eduard Hübsch (1833 febr. 13, Bitse-Trenchin - 1894 sept. 9, Sinaia), compozitor, violonist și dirijor cu studii muzicale la Praga și Viena. La terminarea studiilor a fost numit concertmaistru la Opera din Hamburg, iar apoi violonist în orchestra Operei vieneze. Din motive necunoscute nouă vine în țară și se angajează ca violonist (1858-1859) și apoi
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
în orchestra Operei vieneze. Din motive necunoscute nouă vine în țară și se angajează ca violonist (1858-1859) și apoi compozitor și șef de orchestră (1859-1861) al Teatrului Național din Iași. Fire vivace și neastâmpărată, părăsește teatrul pentru a fi numit dirijor al Fanfarei Pompierilor din București (1861-1862), apoi șeful Muzicii militare a Regimentului 2 Linie din Craiova (1862-1866) și pe urmă a Reg. 3 Linie din București (1866-1880). Abia revenit în București, și remarcat pentru însușirile sale muzicale, este numit în
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
inspector al muzicilor militare, calitate în care funcționează până la trecerea sa în neființă. Din 1868 obține și postul de concertmaistru al Societății Filarmonice Române, pe care îl păstrează, de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
pe care îl păstrează, de asemenea, până la sfârșitul vieții, iar între 1880-1893 dobândește și funcția de dirijor al Orchestrei Teatrului Național din București. În cei 36 de ani petrecuți în țară, E. Hübsch a desfășurat o activitate intensă ca interpret, dirijor și îndrumător (al muzicilor militare), dar s-a remarcat și și-a înscris numele cu cinste în istoria muzicii românești, îndeosebi în calitatea sa de compozitor de muzică pentru fanfară ("Paza Dunării" - marș triumfal (1878), "Bravii noștri" - marș militar (1884
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
ori, încît ea seamănă tot mai mult cu istorioara cocoșului roșu - nici o aluzie la culoarea din opoziție a fostului PDSR. Căci apropo de schimbări de tot felul, remarcă Adevărul, președintele și regele României l-au urmărit "cot la cot" pe dirijorul Seiji Ozawa, la Ateneu. Să zici că asta e istoria e cam mult, să accepți că asta e viața poate că e cam puțin, dar mai aproape de adevăr.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
Albert este un burghez cumsecade, nu e Mefisto. În alte roluri Horia Sandu - voce sonoră bine proiectată, Alexandru Agarici și Paul Basacopol. Cam ezitant, corul de femei. În fine, am remarcat cu satisfacție excelenta pregătire a orchestrei de la care tânărul dirijor Cristian Orășanu a obținut o participare deosebit de bună: omogenitate, precizie, calitate sonoră. Păstrând echilibrul între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
între voci și simfonie, el a parcurs cu muzicalitate evoluția texturii orchestrale de la transparența filigranată a primelor pagini la coloritul sumbru al finalului, într-o lectură sensibilă și totodată bine controlată. Prestația lui ne lasă să întrevedem un foarte promițător dirijor de operă și o achiziție de valoare pentru teatrul bucureștean.
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
determină alte sonorități. La Filarmonica berlineză, pe 11 octombrie, în excelenta acustică din Kammermusiksaal, au răsunat așadar pe rând motete izoritmice de Dufay cu Ensemble Huelgas și Hidden Voice I, II, apoi Wheel of Emptiness de Harvey, cu Sinfonia 21. Dirijorul Paul van Nevel, conducătorul formației de muzică veche, a optat pentru o versiune vocal-instrumentală a nouă motete de Dufay: cei șase soliști vocali erau însoțiți de mici grupuri de instrumente de epocă. Frumusețea liniștitoare a muzicii lui Dufay, construcțiile elaborate
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
piese intitulate Hidden Voice (1995, 1999), expresia densă, concentrată și aforistică părea mai grăitoare decât complexitatea unei piese lungi ca The Wheel of Emptiness (1997). Ansamblul englez Sinfonia 21 (care a colaborat timp îndelungat cu Harvey) demonstrează o competență indiscutabilă; dirijorul Martyn Brabbins a scos în relief nu doar suprapunerea de straturi mai mult sau mai puțin "obscurizate" în concepția compozitorului (inclusiv stratificarea cu surse electronice), dar și nuanța rezervat-intelectuală a unei muzici ce nu-și pierde din puterea de convingere
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
Woodward, Bush at war, Robert Kagan Putere și neputință, Emmanuel Todd Superputerea S.U.A., Volker Perthes Grădini secrete). Oriana Falacci își exprima în cuprinsul unui virulent articol simpatia față de actuala politică a lui Bush și antipatia viscerală față de lumea arabă, celebrul dirijor Daniel Barenboim dădea glas temerilor că războiul nu va aduce pacea în Orientul Apropiat, în timp ce publicistul american Natan Sznaider preamărea virtuțile imperiului moral în care principiile economiei de piață fac cea mai bună casă cu cele ale democrației... "Suddeutsche Zeitung
Literatura în vremuri de război by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14047_a_15372]
-
într-o direcție care nu este a personajului. La polul opus, candida Nannetta acumulează aproape toată zestrea lirică a partiturii - Rodica Ocheșeanu a cântat puțin ezitant, dar foarte controlat, cu delicatețe în mezza-voce și în filajele fine. La pupitru, tânărul dirijor Adrian Morar a ținut în mână cu eficacitate orchestra; a lucrat minuțios ansamblurile, căci dacă Verdi a eliminat ariile închise, în schimb a înlănțuit numeroase ansambluri, de la două până la 9 voci soliste cântând simultan și chiar în măsuri diferite (polimetrie
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
câteva zile la Viena, am avut ocazia de a asista la câteva reprezentații ale Operei. Am văzut un Don Carlos de Verdi într-o distribuție prestigioasă, cuprinzând nume importante ale liricii mondiale. Sub bagheta sigură a lui Vjekoslav Sutej, un dirijor de operă de care vom mai auzi, a evoluat o echipă de interpreți de mâna întâi: Samuel Ramey, celebrul bas american, în rolul lui Filip al II-lea, un artist de mare complexitate, cu o știință remarcabilă a nuanțat, de
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
multă vreme a fost Romeo și Julieta a lui Gounod, lucrare emblematică, am putea spune, pentru stilul francez, cu arii și duete de un lirism superb. Din nefericire, noua producție în regia lui Jürgen Flimm și sub bagheta unui mare dirijor ca Marcelo Viotti ne-a dezamăgit profund. Nu sunt un tradiționalist închistat și nereceptiv la înnoirile din teatrul liric, dar consider că aceste inovații trebuie să consoneze cu întreaga structură a libretului, respectând, în datele esențiale, mesajul compozitorului. Atunci când transpunerile
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
Liviu Dănceanu Orchestre au existat, desigur, înainte de a exista dirijori. Poate de aceea mulțimile de instrumentiști nu se lasă duse de nas, cu una cu două de vreo baghetă, oricât de iute și de ascuțită ar fi ea. Orchestrele sunt națiuni de timbre sonore ce își declină dreptul la putere
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
de aceea mulțimile de instrumentiști nu se lasă duse de nas, cu una cu două de vreo baghetă, oricât de iute și de ascuțită ar fi ea. Orchestrele sunt națiuni de timbre sonore ce își declină dreptul la putere în favoarea dirijorilor, grație sufragiilor și prescrierilor acestora, dar orice putere neîmpărtășită se prăbușește asemeni unui arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile în orchestre; sunt însă și orchestre care s-au
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
ea. Orchestrele sunt națiuni de timbre sonore ce își declină dreptul la putere în favoarea dirijorilor, grație sufragiilor și prescrierilor acestora, dar orice putere neîmpărtășită se prăbușește asemeni unui arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile în orchestre; sunt însă și orchestre care s-au dezvoltat din rădăcinile plantate de unii dirijori. Nu doar ca emanații a personalității șefului de orchestră ori ca peceți ale voinței persistente de a imprima un
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
orice putere neîmpărtășită se prăbușește asemeni unui arbore fără rădăcină. Istoria muzicii consemnează, nu de puține ori, exemple de dirijori ce și-au aflat rădăcinile în orchestre; sunt însă și orchestre care s-au dezvoltat din rădăcinile plantate de unii dirijori. Nu doar ca emanații a personalității șefului de orchestră ori ca peceți ale voinței persistente de a imprima un stil, o manieră, ci și ca instituții cu organigrame perceptibile și perfectibile, necontenit șanjabile, itinerante. Trupul unei orchestre se cade a
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]