6,039 matches
-
mai are să ții o fată că dacă nu te poți da la ea. Toată lumea de la masa a râs, eu însă am hotărât că tipul a mers prea departe cu glumă și n-am râs. Cineva mi-a dat un ghiont discret și a încercat să mă înveselească, așa că am spus cu voce tare că nu mi se pare amuzant. Și aici s-a petrecut micul miracol. Civilizația britanică s-a pus în funcțiune și n-a fost nevoie să-i spun
Prostia pe intelesul oricui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82941_a_84266]
-
și de dragul unui poem, al unei anecdote sau al unui ac de cravată. Un romantic recitînd cu tulburătoare pasiune versuri comesenilor, prietenilor, femeilor frumoase fără a lăsa nici o clipă senzația desuetudinii. Profilul unei întregi generații de inși stilați, de cavaleri discreți și fără morgă, deloc scorțoși, bon viveuri scăpărători și inteligenți, artiști prin felul însuși de a fi, se ghicește în trăsăturile sale. O generație care, în plus, stăpînea la perfecție și ceea ce se cheamă "arta conversației"". Am citat superbul portret
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
desparte de ctitoria să, Muzeul Țăranului Român. Abia în mașină îmi dau seama ce frig era în casă. Tot drumul soarele blînd mi-a mîngîiat obrazul și i-am simțit căldură prin par. Mormîntul îmbrăcat în piatră, sobru, rafinat și discret. Mă așez pe băncuța, tot de piatră, pusă acolo pentru popas. Flori de toamnă, lumînări. Crucea de lemn prinsă de copacul impunător ce păzește acest loc. La Muzeu, peste drum, de Ziua Crucii se pusese la cale un tîrg pe
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
bardului de sine (o dezicere relativă, după cum avem impresia, în bună parte calculată în ideea "variațiunilor pe aceeași temă"), să închidem cercul personalității d-sale, revenind la ceea ce-l specifică și anume la unghiul contemplativ, atît de prielnic magiei afectelor discrete. Amăreala existențiala se dizolvă în lumina și culoare. Rigiditatea cărturăreasca se destinde și ea într-o baie de limpidități necondiționate, lăuntrice. Dumitru Chioaru face figură unui pictor impresionist care trece de la șevalet la vers: "Primăvară pe cîmp vine o flacăra
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
văzută de către un număr semnificativ de oameni este, acum, mai puțin important, dar, în mod cert, ea a fost privită cu multă atenție de către artiști și de către publicul prevenit. Ecourile acestei acțiuni, mai ales cele mediatice, au fost însă extrem de discrete și de firave, mai mult șoptite decît afirmate și mai mult exclamate decît susținute în mod tranșant. Ideea că lucrarea este una ieșită din comun, că ea reprezintă un moment important al statuarului nostru contemporan, si nu numai, că este
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
în zona metaforicului revelatoriu. De dimensiuni reduse, epigramatice, poemele sale au, de cele mai multe ori, concentrația lirică a unui haiku și calitatea acestuia de a surprinde instantaneul fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
această împrejurare. Șansa Europei constă tocmai în a fi o prelungire a Americii, așa cum vreo trei secole America a fost o prelungire a Europei. Nu va trece mult până când, una după alta, bătrânele doamne ale politicii europene vor depune pupicuri discrete pe obrazul pe care astăzi nu se sfiesc să-l scuipe. De ce? Pentru că este vorba, mai întâi, de interesul lor, și abia apoi de interesul Americii. Faptul că o țară debilă precum România le-a luat-o înainte o fi
11 Septembrie. Instrucțiuni de întrebuințare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14812_a_16137]
-
multe categorii de personalități; fie perfect definite prin ele însele, cu o operă proprie solid articulată și așezată, în datele ei mari, în conștiința publică - și aici ar intra Horia Bernea, Horia Paștina, Sorin Dumitrescu și Ion Grigorescu -, fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și Ștefan Sevastre, fie personalități puțin cunoscute de către publicul mare, discrete pînă la
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
fie prezențe discrete, cu apariții în public foarte rare, dar cu o operă puternică și inconfundabilă, respectată chiar în absența unei cunoașteri extinse, cum ar fi Mihai Horea, Florin Mitroi și Ștefan Sevastre, fie personalități puțin cunoscute de către publicul mare, discrete pînă la fuga din lume și la solitudine, a căror operă este doar presupusă, ele participînd la expoziții cu multă parcimonie și doar în doze homeopatice, cazul lui Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei și Vasile Varga. Mircea Tohătan și Mihai Sârbulescu
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
bine construită. Toate aprecierile... pozitive anterioare sînt valabile din păcate (cum prea des se întîmplă, încă, în literatura română) pentru paginile fără femei; de cum apare în cadru vreo reprezentantă a "sexului secund", reiese pe loc că viziunea lui Ghe (girată "discret" de "autor", "din off") despre relațiile amoroase și despre femei în general e de un misoginism jenant, penibil, drapat "inteligent" în obișnuitele pretenții de idealism și genialitate incapabile să convingă pe cineva. Prima povestire a lui Ghe este despre o
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
evoluează ca într-un roman interbelic: tînăra se căsătorește și se reîntîlnesc peste cîțiva ani cînd bărbatul o va găsi "oribil schimbată". Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
există la Radu Petrescu un filon maiorescian al jurnalului: pe alocuri izbucniri de orgoliu, încrederea constantă (chiar dacă străbătută de crize) în menirea de scriitor, în perenitatea scrisului, în rezistența detaliului insignifiant ("Pentru mine totul are importanță"), în construcția răbdătoare și discretă. Iar prietenia, despre care atît de mult s-a vorbit și pe care tîrgoviștenii au transformat-o în-tr-un fenomen fără precedent în cultura română, ar merita cîndva comparată cu aceea propusă de Școala de la Păltiniș, de epistolarul recuperat de Gabriel
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
de familiaritatea cu limanul nevăzut. Rodica Popescu Bitănescu, identificându-se cu eterna țață a tuturor culiselor din lume, dozează obsesia egoistă și interesul pentru ceilalți, într-o formulă comică unde exhibiționismul ține locul trăirii. în câteva intonații acute și mișcări discrete, Sanda Toma dezvăluie ingenua și îi descrie ruina. în această ambianță a firescului, Ileana Iordache, Catița Ispas Berceanu, Aimée Iacobescu adaugă semitonurile necesare tabloului de gen. Bărbații - Mihai Fotino, Liviu Lucaci, Liviu Crăciun - se adaugă acestei lumi a femeilor cu
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
a "seriei de volume", prin trecerea comasată de la "mica enciclopedie" (605 pagini format 13/20) la "istoria cronologică" (678 pagini format 17/24). Impresia unor rime vindicative cu superproducțiile pe peliculă ale "epopeei cinematografice naționale" fiind totuși contrazisă de însușirea discretă a unor pronunțări critice față de specia în cauză. Fie și ca apendice anonim la citările ample și nominale din apologeți, în alineatul despre capul de serie al "epopeei", Tudor (1963), în fapt recoafare a formulei din Nepoții gornistului (1953), se
Enciclopedie... și încă ceva by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/14937_a_16262]
-
fie lesne recunoscut în mijlocul unei caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu sute de ani înainte. Însuși acest rapel discret, dar cu un sunet recognoscibil, face farmecul epocii cicliste. El sugerează că faptele glorioase nu se uită niciodată. Spada și armura de odinioară, bicicleta și tricoul de azi. Franța își adoră eroii. Armstrong sub Arcul de Triumf în 2001 seamănă
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
viteză și energie/ Am neglijența ușilor ce se deschid singure/ invitînd un străin ce nu-i de față/ un străin cu cifrele morții mele în buzunare" (E sigur că ziua de azi). Liniștea, lentoarea, neglijența, absența nu alcătuiesc decît semnalele discrete ale unei transcendențe ce adoptă un comportament "natural", suprapunîndu-se peste ceea ce Novalis numea "realitatea autentică absolută". Deplinătatea enigmatică a realului e percepută, paradoxal, ca o transcendență. Firește, autorul Odăilor încearcă simțămîntul caducității universale, al perisabilității tuturor celor ce ființează în
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
primă lectură, că există în Figuri V o voință de ansamblu, de tot, de "rapsodie", ca să reiau termenul din prezentarea Editurii Seuil, care nu se găseau în Figurile anterioare. Titlurile de capitole, de eseuri, în număr de numai cinci, sunt discrete, fără pagină albă care să le anunțe, fără spațiu alb între titlu și capitol. Această idee de tot, de ansamblu este cumva o impresie falsă? G.G.: Nu este deloc falsă. Nu, chiar aceasta a fost intenția mea. Vreau să spun
Cu Gérard Genette despre Figuri V by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15280_a_16605]
-
pe la țară./ Astăzi, prin orașe, te sufocă turma dezlănțuită a mașinilor./ La sanatoriu îmi țiuiau urechile de liniște...". Lumea sanatoriului (și a spitalelor) aduce în pagină bolile "nesfîrșite și voluptoase" iar moartea își trimite semnele, "familiară ca un guturai", chiar dacă "discretă ca un parfum păstrat în sticluțe de mărimea unei unghii". De aceea multe din evadările din spital au o ușoară temperatură, ca de febră: "îmi intrase în cap că aș putea trece fără să fiu sprijinit/ în partea cealaltă a
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
pe care a ales să se afle permanent. Nici avangardist, dar nici postmodern, ci realizînd mereu o sinteză și producînd o tensiune care-l singularizează. O altă imagine obsedantă e aceea a nucului, a amarului, a umbrei și a florilor discrete. O poezie discutată tocmai pentru ludicul ei lăutăresc poartă în titlu ciudata imagine a nucii verzi (Cântec de nucă verde). Tulburător e un fragment cu aer testamentar din poemul Daruri, fragment ce poate fi citit în cheie simbolică cu referire
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
într-o armată care aproape a cucerit lumea, se impune să admitem că arabii au avut întotdeauna o elită intelectuală notabilă. Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui Harun al-Rașid în secolul al VIII-lea. De fapt, "renașterea carolingiană" poate că nu s-ar fi produs dacă între cei doi împărați (împăratul roman uns de papi, luptător
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate, inocență sau greșeală, apropiere sau depărtare etc. Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Pavel Șușară După ce, inițial, a absolvit Facultatea de Filosofie, Mirela Dimcea a devenit eleva lui Vasile Grigore, iar de mai bine de trei ani este o prezență constantă și discretă a sălilor de expoziții. Acum se găsește la cea de-a doua sa personală, deschisă cu puțină vreme în urmă în minuscula galerie de la Hanul cu Tei. Prima observație care se poate face, pornind de la lucrări, este aceea că Mirela
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
mereu prospețimea, și ca poezia să Înflorească pe soluri noi, copleșitoare când se cuvenea și, În fine, solidară și În moarte. Pentru o femeie care se afla sub reflectoare ce-i cântăreau fiecare pas, s-a descurcat admirabil. A fost discretă și delicată și a știut să Întrețină buna funcționare a discernământului, observând reaua credința. Iubirea lor s-a desfășurat vrând-nevrând la scena deschisă, În care oricine se simțea Îndreptățit să intervină”. Veronica a cântat necontenit două arii simultan: cea a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
atunci când uită cu câtă pompă a promis partidul său că, printr-o mișcare a baghetei magice, va face din România țara laptelui și-a mierii. Așteptările erau, în anul 2000, cu atât mai vârtoase cu cât economia intrase pe-o discretă pantă ascendentă. Ce s-a ales din creșterea prognosticată, cum de inflația rămâne la cote înspăimântătoare nu se grăbește nimeni să ne lămurească. E drept că pesedeii n-au avut cinismul antemergătorilor, de a ne spune că o dată cu venirea lor
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
său de "școală" Mircea Horia Simionescu, care a publicat volum după volum ignorând faptul "că desenul din covor" era deja desăvârșit odată cu ultima carte a tetralogiei Ingeniosului..., Tudor Țopa n-a scris decât două cărți fiind autorul "târgoviștean" cel mai discret (mie, personal acest lucru mi-l face pe scriitor foarte simpatic). Reeditarea Încercării scriitorului într-o perioadă în care sunt semne că s-a atins saturația în ceea ce privește jurnalul și literatura memorialistică poate fi și un gest simbolic. În general, despre
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]