65,790 matches
-
Orient-Occident se suprapune cu aceea de identitate-neidentitate. Eseul lui Terrusi preia ca exemplu evident de model literar identitar acela elaborat de E.R. Curtius în renumită să lucrare Literatura europeană și evul mediu latin 3. Considerațiile lui Curtius sunt puse în discuție, în aceste ultime decenii, de studiile post-coloniale, în primis, de lucrările lui E. Said. În mod succesiv, eseul lui Terrusi se deplasează de la planul strict istoriografic la analiza unor cazuri literare deosebit de semnificative sau de la prezența lingvistică și ideologică a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
instalarea comunismului în Europa Centrală și de Răsărit. Mihai I era de părere că "oamenii politici știau totul", diferențiindu-se - în opinia sa - de cetățenii de rând care puteau să nu cunoască realitățile comunismului din Răsărit. Judecată monarhului aduce în discuție simbolistică legată de împărțirea sferelor de influență și ignorarea unui guvern în exil asumat de către elitele politice românești refugiate în Vest: "Știuseră (oamenii politici din Vest - n.n.) tot adevărul despre Rusia încă de dinainte de război și acum erau informați de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
complet nepotrivită pentru că "Altfel, se creează impresia că Basarabia trebuie să-și poarte singură de grija, ca o țară de sine stătătoare, care în urmă pactului amintit și-ar fi câștigat autonomia. Este absurd (...)". În același registru, regele readuce în discuție atitudinea noilor lideri de la București, imediat după înlăturarea regimului Ceaușescu, din decembrie 1989, care declaraseră public faptul că nu aveau niciun fel de pretenție teritorială de la Uniunea Sovietică. Ori acest gen de declarație, care se referea în chip direct la
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
celor două Germanii, ca o regasire firească între granițele Comunității Europene, în contradicție cu modelul românesc; Mihai I concluziona că o eventuală unire nu poate veni decât din interiorul țării 21. Sintagma "Două Românii" este exclusă de către Regele Mihai din discuție. Acesta nu concepea, la începutul anilor '90, existentă a două state românești de o parte și de alta a Prutului. Regele vedea, în acei ani, o problemă colosală în atitudinea guvernanților, care gestionau "dosarul Basarabia", atât în relația cu noul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Este cert acest lucru! Chiar și acum, văd că Occidentul a lăsat-o foarte încet față de România, nu înțelege aspirațiile poporului român... Este foarte greu"29. Mesajele regelui prilejuite de marcarea momentului de la 23 August 1944 au adus mereu în discuție asocierea față de Europa, prin această înțelegând, evident, Europa Occidentală și valorile și principiile guvernării democratice. Primul mesaj de acest tip după 1989 este amplu și el demontează întreaga simbolistică denaturata pe care regimul comunist a folosit-o cu arsenalul ideologic
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
I.C. Brătianu (care se afirma ca politician încă de la finele secolului al XIX-lea, după ce, la îndemnul tatălui său, își face studiile în Anglia, la fel ca mulți alții) nu sunt străine de tradiția politică anglo-saxonă, drept care aduc mereu în discuție modelul britanic. Apoi, grupări precum Juna Dreapta, Junimea, Liberalii Sinceri etc. sunt inițiați în principiile unor autori politici precum Edmund Burke, Benjamin Disraeli, William Ewart Gladstone, Thomas Babington Macauley, Thomas Hâre sau Henry Wheaton sau în ideile "doctrinarilor" francezi care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
chestiuni abstracte, precum regimul constituțional sau protocolul parlamentar se justifică, fără îndoială, si in precară alfabetizare politică a elitelor conducătoare. Maiorescu însuși se vede nevoit să suporte acidă ironie a lui Delavrancea, care observa tendința liderului junimist de a ridica discuția concretă la înălțimea "gândirii filosoficești"22. Semnalată că patologie a discursului public la începutul secolului al XX-lea, "politicianismul"23, "limbuția"24 sau "politica de vorbe"25 decurg și din insuficientă educare a patimilor, și din etichetarea imprecisa a realităților
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte, și în ce măsură le reduce la capacitatea noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate doar prin intermediul subiectului cunoscător, reprezintă o discuție separată, asupra căreia nu am să mă aplec aici. Este însă posibil ca Hegel să fi exagerat referitor la acest aspect, timpul și spațiul kantiene nefiind atât de obiective și de abstracte pe cat încearcă el să le prezinte. Hegel nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai precis, a modului în care istoria evenimențiala a confirmat sau a infirmat intuițiile autorului discutat). Modul general de argumentare pe care lectură cărții îl sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile prealabile pentru existența religiilor politice"; iar apoi susține întreaga discuție pe situații de practică și teorie politică (de aici reiese probabil opțiunea lui Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Modul general de argumentare pe care lectură cărții îl sugereză este următorul: Voegelin stabilește realitatea de la care pleacă ("colectivismul politic"); propune cadrul general de discuție; oferă definiția de lucru; anunță "condițiile prealabile pentru existența religiilor politice"; iar apoi susține întreaga discuție pe situații de practică și teorie politică (de aici reiese probabil opțiunea lui Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de viață și de moarte. Și mai mult decât atât, problemă fundamentală este întrebarea dacă omul poate exista la modul personal sau trebuie să se confunde într-un realissimum suprapersonal" (pp. 81-82). Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului istoriei: reprezintă curajul o dovadă a existenței personale sau este un fenomen mecanic, așa cum apare în filosofia organicista a lui Hegel? (p. 81) Aici apare remarcă extrem de interesantă potrivit căreia teodiceea (adică
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
divin. Lumi de simboluri, semne lingvistice și concepte se ordonează singure în jurul centrului sacru, se stabilizează că sisteme, devin îmbibate cu spiritul agitației religioase și sunt susținute fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de-a lungul unei ierarhii de conducători și oficii care se întinde de la Dumnezeu, la vârf, catre supuși, la baza" (p. 103). Paradigmă istorică a acestei descrieri Voegelin o găsește în "cultul soarelui al lui Akhenaton", căruia îi dedică o discuție aparte, situată nu întâmplător între problematizarea noțiunii de religii politice (pp. 77-90) și expunerea ierarhiei (pp. 103-121). Leviathan-ul lui Hobbes (pp. 122-130) face, în înțelegerea lui Voegelin, pasul decisiv către "cea mai importantă condiție prealabilă pentru formarea unei religii comune
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
protejarea locurilor de muncă din industria auto locală. Acum, însă, vorbim de o taxă menită să întărească bugetul de stat, șubrezit de criză, dar mascată sub pretextul protejării sănătății populației. Că alimentele de tip fast-food sunt nocive e în afara oricărei discuții. Dar problema este dacă această taxă va scădea cu adevarat consumul acestor alimente și dacă acesta este cel mai bun moment pentru că ea să fie adoptată. Ministrul Sănătății a făcut analogia cu taxă pe viciu care există în cazul țigărilor
Taxa pe fast-food by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82652_a_83977]
-
excepții. chiar mă relaxez și mă simt bine atunci când port o conversație cu cineva și mă “întind” sau îmi incrciosez brațele peste bust. oricum, o să mai studiez problemă. mulțumesc. Uite-așa m-am chinuit eu, acum câteva seri, în timpul unei discuții cu un amic, să-mi ascund căscatul. Nu mă plictisea omul, doar îmi era foarte, foarte somn. Mersi, Bucurenci, m-ai eliberat, de-acuma o sa casc și eu la liber. Ce mama ma-sii... Să moară toate convențiile stupide! Cu
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
eliberat, de-acuma o sa casc și eu la liber. Ce mama ma-sii... Să moară toate convențiile stupide! Cu mare plăcere, draga Delia! Cât despre convenții și despre cât sunt ele de stupide, socot a fi totuși o temă de discuție. Una dintre “convenții” ... era și cea -ce subzista doar că excepție acum-, a gentileței ce caracteriza cândva relația dintre femei și bărbați ... Un scaun oferit în tramvai, o ușă ținută pentru a trece tu mai întâi ... gesturi spontane ce aveau
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
eu le explic celorlalți că mă eliberez de energiile negative atunci cand casc, și ar trebui să se simtă mândri că ei mă ajută Am crezut că sînt singura care îți răspunde cu...un căscat!!! Iată o idee simplă și o discuție plăcută ...te miri ce minunații pot să iasă dintr-o inima aleasă...
Sunt un căscat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82713_a_84038]
-
vreme. În prima parte a emisiunii, Cătălin l-a avut ca invitat pe Gheorghe Florescu (autorul cărții ”Confesiunile unui cafegiu”), un personaj care nu trebuie ratat. Una dintre puținele emisiuni care mai merită urmărite: invitați unul și unul, format dinamic, discuții de calitate. Mi-ai dat un motiv bun să aprin televizorul stins de mai bine de un an... Și totuși nu pricep ce e atât de greu pentru TVR să dea o emisiune că ăsta în direct... Dacă e “Emisiune
Garantat 100% by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82730_a_84055]
-
ceea ce era on topic. Să înțeleg că nu ați învățat nimic din ceea ce pretindeți că cunoașteți? Comunismul chiar nu v-a învățat nimic? Care e diferența între domnia voastră și torționarii roșii dacă folosiți (involuntar bănuiesc) aceleași tehnici de evitare a discuției pe o anumită tema? Cum îmi dovediți mie - invidiosu’ - că ați învățat ceva din ceea ce v-a durut? p.s. Nu e necesar să răspundeți dacă nu puteti. Eu vă înțeleg. Și încă ceva. Băieți deștepți există și azi, după cum foarte
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
veți găsi noi căi de comunicare într-o polemică sau poate, din contră, le veți găsi desuete. Așadar, iată câteva dintre regulile polemicii născocite de câteva minți mult mai luminate decât a mea... În orice polemică științifică, socială sau politică, discuția trebuie să se rezume la schimbul de idei și numai la acele idei care au contingenta cu problema respectivă. Părțile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii științifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce privește problemă discutată
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
idei și numai la acele idei care au contingenta cu problema respectivă. Părțile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii științifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante în ceea ce privește problemă discutată. Părțile nu au dreptul să aducă în discuție caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susține. Părțile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discuția de la problema
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
care sunt relevante în ceea ce privește problemă discutată. Părțile nu au dreptul să aducă în discuție caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susține. Părțile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discuția de la problema în sine. Etichetarea adversarului prin menționarea școlii de gândire, clasei sociale, organizației profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
aducă în discuție caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susține. Părțile nu au dreptul să pună în discuție motivele care determină atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discuția de la problema în sine. Etichetarea adversarului prin menționarea școlii de gândire, clasei sociale, organizației profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a regulilor polemicii și dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
Aș rezumă doar, supărat, cu un șablon (termen care începe să-mi placă): „fiecare popor are conducătorii pe care ii merită”, așa cum a spus cineva mai demult. În fine... Închei cu observația că sunt conștient de așa-zisa regulă a discuției în contradictoriu: la sfarsit toate părțile implicate în discuție vor rămâne cu părerea că au dreptate și că ceilalți se înșeală. Notă: am preferat sintagma “nu-știu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amănunte. Erată: “fără a incerca
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
începe să-mi placă): „fiecare popor are conducătorii pe care ii merită”, așa cum a spus cineva mai demult. În fine... Închei cu observația că sunt conștient de așa-zisa regulă a discuției în contradictoriu: la sfarsit toate părțile implicate în discuție vor rămâne cu părerea că au dreptate și că ceilalți se înșeală. Notă: am preferat sintagma “nu-știu-ce” pentru a evita aglomerarea textului cu tot felul de amănunte. Erată: “fără a incerca sa provoc un atac la persoană” Domnule Vladimir, Nu
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]