80 matches
-
și mai atente discuții teologice asupra ideologiilor sociale ale modernității din ultima jumătate de veac2. Arheologia: model și metodătc "Arheologia \: model și metodă" J. Milbank are meritul de a fi propus o hermeneutică a modernității care nu suferă de retorica disculpării. Chiar de la început, cartea aliniază un program ambițios. Peste patru sute de pagini dense, scrise cu veleități de estet și orchestrate cu precizie geometrică, discută principiile ontologiei comunitare de la Duns Scotus la Gilles Deleuze. Dispusă într-o sintaxă dialectică, fiecare piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai tolerantă sub acest aspect. Bolnavii mintali, chiar dacă erau considerați posedați, nu au fost de obicei sancționați: brutalizarea lor, întâmplătoare, nu a fost acoperită de legislație. În spiritul legii nu a fost prezentă noțiunea de culpă a bolnavului mintal. Dimpotrivă, disculparea lor a fost de regulă. Uneori nebunia a fost, știm, chiar venerată. Principala problemă medico-legală a constat, desigur, în precizarea stării de alienare. Prin analogie cu dificultățile diagnostice care mai persistă, încă, și în prezent, trebuie să admitem că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Arghezi, Mircea Eliade - în cadrul campaniei dirijate împotriva lor în 1947-1948. Mustrările îi sunt adresate lui G. Călinescu de Nicolae Moraru și de Vicu Mîndra, care îl acuză de a fi contribuit la „mărirea confuziei ideologice” a intelectualității române. Încercările de disculpare nu au fost suficiente, efect nul având și declarația lui Călinescu privitoare la faptul că face „critică și literatură în baza ideologiei marxisto-leniniste” ( Spre o critică literară marxist-leninistă), ca și câteva articole în favoarea rapoartelor lui A. A. Jdanov. N. mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
Gherla, motiv pentru care, cred autorii, i-a fost comutată pedeapsa. Rechizitoriul preia declarațiile autoincriminante luate sub tortură, fără a aduce vreo altă probă, iar sentința reia aceleași acuzații. Autorii cred că regimul avea un triplu scop: distrugerea Mișcării Legionare, disculparea adevăraților responsabili și obținerea unei credibilități internaționale prin aceea că se dorea stoparea atrocităților din închisori. În finalul rechizitoriului, douăzeci dintre deținuți au fost acuzați de: - acte de teroare în grup (art. 1, lit. D, din Decretul 199/1950), deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și unde pentru ceea ce numim o producție intelectuală, o secvență de enunțuri scrise, tipărite, citite, legate sau nu. Intelectualii au un fel curios, fie de a mușamaliza, fie de a se eschiva de la această chestiune de fapt, prin acuzarea sau disculparea morală; ceea ce are drept consecință interzicerea oricărei interpretări juridice a judecăților lor de valoare. Atunci cînd Sartre scrie: "îi consider pe Flaubert și pe frații Goncourt responsabili de represaliile care au urmat Comunei fiindcă n-au scris nici un rînd ca să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la preumblare merg în toate zilele mai cu seamă în costumul cel nou. Mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente "". Etc. Iar Eminescu rezonează în același mod:"Curat mecanism de teatralitate notează Dan C. Mihăilescu gelozia, infidelitatea, incriminările și disculparea mai mult sau mai puțin credibilă și eficientă umpleau prim-planul scenei sociale de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimpe în inimă ", scrie voit mucalit Eminescu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi un ghimpe în inimă ", scrie voit mucalit Eminescu la 14 ianuarie 1889"; "La imputări, "Emin" poate atinge, deci, la o adică, tonalitatea pamfletară de la Timpul. În schimb, la disculpări e confin cu Chiriac. " N-am nici viață, nici mângăiere, nici petrecere fără tine. Ție-ți trebuie să mor eu ca să crezi deplin în iubirea mea ", declama el în 28 decembrie 1879". Etc. E în acest mod de exprimare însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
săi seduci pe foarte mulți și astfel săi supui. Credincioșii spun că puterea le vine de la Dumnezeu. Pentru cucernicii micului ecran, Preaputernică este televiziunea. (2009) Mona Muscă, mon amour! Unii au considerat că reacțiile de după descoperirea dosarului Monei Muscă și disculparea ei transpirată, reacții care au culminat cu celebra scrisoare deschisă a lui Gabriel Liiceanu, au fost exagerate; alții, dimpotrivă, leau aplaudat. Exagerate sau bine-venite, reacțiile respective sunt cu totul explicabile. Mona Muscă nu este un deputat oarecare, ci o vedetă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Gherla, motiv pentru care, cred autorii, i-a fost comutată pedeapsa. Rechizitoriul preia declarațiile autoincriminante luate sub tortură, fără a aduce vreo altă probă, iar sentința reia aceleași acuzații. Autorii cred că regimul avea un triplu scop: distrugerea Mișcării Legionare, disculparea adevăraților responsabili și obținerea unei credibilități internaționale prin aceea că se dorea stoparea atrocităților din închisori. În finalul rechizitoriului, douăzeci dintre deținuți au fost acuzați de:-acte de teroare în grup (art. 1, lit. D, din Decretul 199/1950), deoarece
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întorși la vatra lor, cu atacuri violente contra celor care au făcut războiul, [cu] laude lui I. Bianu, Radu Rosetti, Nenițescu, Stere, Mehedinți, Pătrășcanu, Beldiman, Iarca, I.C. Filitti, Galaction, Arghezi, gl Hiottu, Culcer, Burghele, col. Mircescu, pleda nu numai pentru disculparea lui Al. Sturdza, dar îl declara un salvator al situației de „ar fi fost îngăduit să deschidă fruntaria germanilor“. Această broșură imprimată a fost autorizată de Kommandantură și răspândită în țară deodată cu Cântecul soldatului, care propovăduia moartea Brătienilor, a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
București adoptă directivele stabilite la Congres. Drept consecință, o lună mai târziu, la ședința cu activul Comitetului Orășenesc de Partid București, Mihai Beniuc, secretarul Uniunii Scriitorilor, prezintă documentul "Cultul personalității și urmările lui". Discursul este construit pe două teme centrale: disculparea scriitorilor obligați la activități propagandistice și sublinierea faptului că acest lucru nu influențează calitatea produsului artistic. Serviciile depuse în favoarea partidului aduc numeroase avantaje lui Beniuc care își descoperă vocația de denunțător. "Nu toți scriitorii, ce slujesc regimul se înjosesc până la
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
critic va fi, prin urmare, depășit fără complicații. Nicăieri apoi, în tot restul cărții, nu se va mai aduce vorba despre momentul acesta, după toate aparențele dificil. Ce este de remarcat - aici și în continuare - e o infailibilă artă a disculpării morale. A apărării demne, pe care o profesează, cu egală noblețe, și distratul filolog Dinu, și visătoarea lui logodnică, Nelli. Spun asta pentru că, mai ales pe solul fragil al relațiilor întreținute de la distanță (cum e și aceasta, parcurgând de sute
Disculparea de înaltă clasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8462_a_9787]
-
reîntregirea patriei. Faptul că Al. Tzigara-Samurcaș își intitulează drept "lovitură de stat" un capitol al memoriilor sale (citînd o lungă scrisoare a demisului președinte de guvern), la trei decenii după petrecerea evenimentului, e o dovadă peremptorie că memorialistul nostru, în ciuda disculpărilor sale, n-a înțeles mai nimic din realitatea fenomenului politic al războiului. Acest al doilea volum al memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcaș, din cauza, în primul rînd a contenciosului primului război mondial, e mai interesant decît precedentul. Din păcate, editorii nu și-
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
a fi intoxicat, nevoit a fabrica antidoturi: "calambururi, parafraze discreditante, aglutinări, paradoxe și multă, multă ironie". Frondeurul prin structură ajunge a fi un frondeur din obligație, a-și transforma, altfel spus, gratuitatea spiritului într-un torturant proces de defensivă, de disculpare, de atac. Astfel apare, sub condeiul său, termenul de "victimologie" și teoria corespondentă. Ceea ce ni se înfățișează cu deosebire tulburător în scrisul lui I.D. Sîrbu sînt notele vaticinare ale acestuia. Văzînd răul în adîncime, autorul Jurnalului a intuit capacitatea lui
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui cu alte cuvinte arhaice, dăunătoare unității stilistice". E o parțială recunoaștere a vinei în receptarea prozei lui Galaction, chiar un început de disculpare, dar urmată de o persistență în păcatul acelei disproporționate acuze. Adevărul este că în 1914-1915 Gala Galaction era mai modern în expresia lingvistică și mai îndrăzneț în adoptarea neologismului decât E. Lovinescu. Pe acest teren criticul a pierdut bătălia, dar
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
alimentară de pe Spătaru Preda, m-am prezentat imediat la „cadre”, discuție sumară cu tartorul cel mare - politicos dar rece - n-avea mai multe ore disponibile, mă mulțumesc cu ele? - mi-a spus nu cu regret și nici măcar în semn de disculpare ci mai degrabă dezgustat că mă pretam să joc la o miză atât de mică, fuma și mă privea distrat, nici nu-i păsa (la urma urmei de ce i-ar fi păsat?) că în clipa nesfârșită îmi joc destinul pe
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
nerealistă" (A.-P.I.). O aserțiune antologică, în "antologia" pe care o înfățișăm! Și încă o părere strîmbă. Se susține că discursul anticomunist îi favorizează pe intelectualii care s-au apropiat de extrema dreaptă, cultivînd în relație cu ei "intenția disculpării", înțelegerea contextului istoric, marile deziluzii și bunele intenții ce i-au împins spre legionari ș.a.m.d., în timp ce e inclement față de cei ce au aderat la comunism: "Printre legionari și intelectualii prolegionari erau (ni se spune mereu) nenumărați oameni bine-intenționați
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
estetice. De aceea, nu am putea miza pe o revalorizare semnificativă a Calvarului, pentru a situa această scriere pe un loc mai bun în ierarhia internă a operei rebreniene. Roman, povestire sau nuvelă, Calvarul este confesiunea testamentară disperată a unei disculpări, cu sentimentul răvășitor al inutilității. în universul tematic al războiului, extrem de larg dar și de amenințat de clișee, Calvarul lui Liviu Rebreanu aduce o nuanță proprie, din sfera suspiciunilor ucigătoare, a durerii morale și a eșecului provocat de cruzimea persecuției
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
mai rotunde, voluptuoase, cu ochi languroși, cu surâsuri adânci." (pp. 367-368) Forțând puțin interpretarea, putem afirma că tocmai acesta e pariul lui Ion Vianu: să-și transforme Tatăl dintr-un „personaj oficial" într-unul „neoficial". Pledoaria lui nu vizează o disculpare morală cu orice preț, ci încearcă să aducă discuția într-un context mai adecvat sub aspect afectiv. De aceea, nu ni se vorbește de-a lungul ei despre slăbiciuni umane (ca o contrapondere a calităților), ci numai despre umanitate așa cum
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
însuși, sfiala de a scrie la persoana întâi? La originea primelor sale romane putem identifica, cu o relativă ușurință, ideea unei compensații. Primul roman al lui Rebreanu fusese, de fapt, Calvarul, apărut în 1919, iar el avea ca resort o disculpare: autorul voia să arate că nu a făcut pe timpul războiului nici un pact cu ocupantul german, că viața sa a fost greșit înțeleasă. Dar această disculpare nu o face în mod direct, în nume personal, ci prin delegație, punând narațiunea și
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
lui Rebreanu fusese, de fapt, Calvarul, apărut în 1919, iar el avea ca resort o disculpare: autorul voia să arate că nu a făcut pe timpul războiului nici un pact cu ocupantul german, că viața sa a fost greșit înțeleasă. Dar această disculpare nu o face în mod direct, în nume personal, ci prin delegație, punând narațiunea și explicațiile autobiografice în seama unui personaj, Remus Lunceanu, cu inițialele sale, care îl reprezintă ,obiectiv". Evitarea subiectivității este clară și curioasă. Romanul Ion este dedicat
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Fuga de subiectivitate, care înseamnă evitarea mărturisirilor în nume personal, ca și strategia de a nu se identifica cu nici unul dintre personajele sale, este echivalentă cu o fugă de sine însuși ca de cel vinovat. Scriitorul are nevoie de aceste disculpări, dar fenomenul moral compensatoriu se petrece sub masca extrem de sofisticată a unei disimulări. Nu chiar atât de sofisticată însă încât să nu poată fi deconspirată. Opera rebreniană se naște din conștiința vinovăției. E nota de plată a unei răscumpărări. Esteticul
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
a dosarului lui Oskar Pastior. Simpla citare a titlurilor unor intervenții în paginile de foileton ale marilor ziare sau în reviste ca „Der Spiegel” și „Die Zeit”, a unor texte publicistice sau mărturisiri, sugerează dimensiunile hățișului de incertitudini, bănuieli, false acuzații, disculpări, riposte și dezavuări ce trebuie defrișat pentru a da de cărarea ce ar putea duce la adevăr. Cînd în decembrie trecut Werner Söllner recunoștea coram publico faptul că a colaborat cu securitatea, scriitoarea Ewa Demski emitea incomoda supoziție: „În acest
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
din altă perspectivă. Trebuie să spun foarte clar, chiar acum, care e diferența principală dintre cele două relatări. Dumitru Popescu este un comunist înverșunat, mâna dreaptă a lui Ceaușescu în propagandă, un activist care încearcă în memoriile sale postdecembriste explicații, disculpări, justificări ale propriilor abuzuri și rigidități. George Macovescu este un comunist decepționat, "observator atent - cum remarcă Mioara Anton - al realităților timpului său, dar mai ales al degradării regimului comunist" (p. 15). Recapitulez câteva repere biografice, care răzbat în jurnal sau
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
extrase din Creangă, de spicuiri și conspecte din presa literară (revista ,Viața românească" și G. Ibrăileanu se află la mare cinste), însemnări de critică teatrală ce se amestecă cu fragmente de proză, frământările de conștiință din timpul primului război, proiectul disculpării din Calvarul compun un portret extrem de neclar și de neconvingător al viitorului scriitor. Dar toată această materie informă capătă sens din punctul de vedere al autorului lui Ion, care va ieși la lumină surprinzător de matur și de sigur pe
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]