74 matches
-
1970). Ablon & Goodwin au administrat THC oral În doze de la 5 mg/zi la 20 mg/zi În condiții de “dublu orb” la 8 pacienți cu tulburare afectivă monopolară și 5 pacienți cu tulburare afectivă bipolară, notând apariția de reacții disforice În 75% din pacienții unipolari și doar 20% dintre cei cu tulburarea bipolară (p <0.10), aceasta, caomparat cu un procentaj de 33% manifestări disforice estimate la voluntarii normali. Autorii au presupus că THC a acționat ca un “amplificator al
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
cu tulburare afectivă monopolară și 5 pacienți cu tulburare afectivă bipolară, notând apariția de reacții disforice În 75% din pacienții unipolari și doar 20% dintre cei cu tulburarea bipolară (p <0.10), aceasta, caomparat cu un procentaj de 33% manifestări disforice estimate la voluntarii normali. Autorii au presupus că THC a acționat ca un “amplificator al dispoziției” și cel mai indicat ar fi ca el să fie evitat de pacienții cu tulburări afective unipolare (Ablon & Goodwin 1974). Knudsen & Vilmar au studiat
TULBURĂRI MENTALE INDUSE DE MARIJUANA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by R. Andrei, P. Boişteanu, Rodica Enache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1465]
-
ele de etape de acalmie sau de remisiune. Perioadele constau într-o succesiune regulată a fazelor. În sensul acesta pot fi menționate următoarele exemple: a) toate anormalitățile psihice asociate cu dezordinile personalității tind către periodicitate (stările compulsive, pseudologia fantastică, stările disforice etc.); b) dezordinile afective severe cunoscute în psihiatria franceză ca folie à double forme și folie alternante; c) periodicitatea unor simptome care stau la baza dezvoltării unor viitoare boli procesuale (bufeele delirant-halucinatorii, fazele de debut ale schizofreniei). Modelul organic, de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicării, idei delirante de inutilitate și autoacuzare, idei de suicid, tentative de suicid. Tulburările afective mai sus menționate sunt întâlnite în mod constant în cursul „bolii afective” sau al „psihozei maniaco-depresive”. În plus, diferit de acestea, mai notăm existența stărilor disforice afective de tipul ambivalenței sau inversiunii afective, cu caracter bizar, din cursul schizofreniei, precum și tulburările afective specifice ale psihopaților, cu o conotație morală (cruzimea, cinismul, indiferența față de suferința celorlalți etc.). Tulburările afective sunt de regulă asociate cu modificări patologice din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de „evoluție clinică” ce respectă „ordinea” acestora în „scara de gravitate” a tulburărilor psihopatologice. Să vedem, în continuare care sunt principalele caracteristici ale acestor sindroame. 1) Sindromul neurastenic se caracterizează prin scăderea inițiativei, reducerea sferei de interese, scăderea randamentului, iritare disforică sau dispoziție depresivă, cefalee, insomnii, inapetență, labilitate neurovegetativă. 2) Sindroamele afective se caracterizează prin variații de dispoziție emoțional-afectivă, fie de tip depresiv, fie de tip maniacal. În cursul stărilor depresive apar bradipsihia, fenomenele obsesive, ideile delirante de culpabilitate. În stările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice, - în cursul fazei depresive a PMD. Din punct de vedere psihanalitic, S. Freud distinge două laturi psihopatologice, la sindromul obsesiv, și anume: a) reacția fobică, înțeleasă ca o formă de apărare a bolnavului împotriva anxietății, ieșită dintr-o sursă inconștientă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de epuizare în care manifestările psihosomatice de tip neurovegetativ reprezintă principala simptomatologie clinică. P. Berner, H. Katschning și W. Poldinger au remarcat existența unei importante relații psihopatologice între formele atinice, ca tablou clinic și evoluție a tulburărilor afective (sterile mixte, disforice și depresiile mascate) în comparație cu tablourile clinice net conturate și evoluția ciclică a stărilor maniacale și depresive (vezi schema de mai jos). Fig. pg. ms. 317/1 MANIA MANIA NEPRODUCTIVĂ MANIA INHIBATĂ STĂRILE MIXTE DEPRESIA UMEDĂ DEPRESIA AGITATĂ DEPRESIA MANIA COLEROASĂ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de natura lor dezechilibrată și antisocială. Din punct de vedere psihopatologic ele se caracterizează prin următoarele aspecte: impulsivitate, agresivitate, inafectivitate aparentă, absența anxietății, alte manifestări (trăsături de caracter de aparență isterică, tulburări de conduite sexuale, tulburări de dispoziție afectivă, episoade disforice de scurtă durată). Tot în cadrul acestui grup de personalități anormale trebuie menționate și sociopatiile. Acestea reunesc acele tulburări de personalitate la care predomină manifestările antisociale. Ele se definesc în felul următor: „Tulburarea de personalitate caracterizată prin neglijarea obligațiilor sociale, independență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la groapa dintre marele public și elitele culturale. Atât. Nu mi s-a părut consult să spun toate acestea la moartea omului. Dar față de atâtea provocări, am considerat inoportun să tac. 18 noiembrie 2010 O surprinzătoare jubilație cultural-comunitară Oricât de disforică și cârcotașă ar fi lumea noastră artistico-mediatică, nu cred că mă va contrazice cineva când spun că o fervoare culturală ca-n toamna asta n-am mai văzut de ani buni. Asociativitate, ingeniozitate, efervescență comunitară, jubilație spirituală, noi segmente de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sinuciderea. Adesea au probleme când trebuie să se concentreze sau să ia decizii. Tabelul nr. 8.1. Tipuri de tulburări depresive, conform DSM IV124 Tipuri de tulburări depresive, conform DSM IV Tulburări depresive unipolare Tulburarea depresivă majoră Tulburarea distimică Tulburarea disforică premenstruală (categorie provizorie) Tulburări bipolare Tulburarea bipolară I; Tulburarea bipolară II; Tulburarea ciclotimică Subtipuri care se aplică la tulburarea depresivă majoră sau la fazele depresive de la tulburările bipolare Cu elemente melancolice Cu elemente atipice Subtipuri care se aplică la tulburarea
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
emoție puternică, cineva să vadă ceva ce nu există (Voltaire). Astfel se poate înțelege cum emoțiile au virtutea de a grupa imaginile într-o ordine nouă. Emoțiile pot avea și efecte negative, de dezorganizare, antisociale sau de autoliză (exemplu: sindromul disforic pre-menstrual). Includerea următoarelor rânduri are o explicație simplă (profesională). Psihologia feminină se caracterizează prin trăiri pronunțat empatice. Femeile posedă un sistem senzorial mai fin, sunt marcate de o autoexigență crescută, o excitabilitate sexuală mai pronunțată și o mai bună înțelegere
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
manifestări reprezintă o sursă de disconfort pentru decade de viață (cefalee, grețuri, vărsături, balonare, edeme, creștere ponderală, valuri de căldură, tensiune mamară). În 4 % dintre cazurile cu sindrom pre-menstrual, tulburările sunt mai importante și sunt grupate sub denumirea de sindrom disforic (solitudine, tristețe, plâns, melancolie, anxietate, nervozitate, tendințe suicidare). Există un limbaj emoțional, limbaj care exprimând acordul sau dezacordul, stârnește emoții, de obicei ura sau aprobarea, atașamentul pro-fund. Un vorbitor care declanșează emoții puternice poate face dificilă înțelegerea sau examinarea critică
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
psihotice: în ambele situații EU-l se confruntă cu o situație de slăbiciune, câteodată de dezintegrare și această stare se acompaniază de fenomene regresive; în ambele situații există o fluctuanță a echilibrului afectiv asociată unor tendințe la reacții depresive și disforice și o anxietate invadantă; în ambele situații există o ruptură mai mult sau mai puțin brutală cu legăturile afective cu mediul familiar, o afirmare exagerată a unor tendințe egocentrice întărite de conduite de opoziție evidente. Pentru a încerca să se
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
al., 1991; Huber et al., 1980; McGlashan, 1986, ș.a.) subliniază faptul că recăderile sunt, de regulă, precedate de apariția unor simptome prodromale, care pot dura câteva zile, câteva săptămâni sau chiar mai mult. Faza prodromală constă, de obicei în simptome disforice, de la moderate până la grave, precum tensiunea și nervozitatea, inapetența, dificultatea în orientare și selecția prosexică și memorizare, insomnie și depresie, uneori fiind prezente simptome psihotice ușoare și comportamente ideosincratice. Asemenea schimbări, ce preced recăderea, indică ori emergența unor noi simptome
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Sărmana Ioana, toată lumea o acuză că își vopsește părul negru, dar părul era deja negru cînd l-a cumpărat". În acest caz apare o distorsiune a implicației p q, în care negarea premisei nu face decît să accentueze concluzia inițială disforică. viii) " Știu că ești asaltat de invitați. Te sfătuiesc să aplici următoarea tactică: dacă se sună la ușă apari îmbrăcat de plecare; în cazul unui musafir nedorit exclami: "Vai ce rău îmi pare, trebuie să plec, sînt așteptat; în caz
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
distincte: i) explozia din decembrie a consensului național anticeaușișt, așa-numita "perioadă de grație" dominată de idei utopice, de un nou sentiment de Gemeinschaft, de o identitate redescoperită (a omului real și nu cea fantasmatică "a omului nou"); ii) perioda disforică 1991-1992; iii) perioada consumului critic, selectiv al mass-media, însoțit de fidelizarea publicului și a suporturilor: 1992-1997. i) În prima fază, mass-media în general și televiziunea în particular au avut o conotație magică (efect al telerevoluției, dar și al supramediatizării scenei
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sistem închis (redus la lagărul comunist, separat de restul lumii prin cortina de fier) * sistem al liberei circulații a informației: free flow of information * sistem generator al unui discurs fatic * sistem generator al unui discurs referențial inițial euforic (1990) ulterior disforic, critic, în căutarea propriei identități sindromul Pirandello al personajelor în căutarea unui autor. Utilizînd opoziția semiotică funcție reprezentațională/ vs/funcție constructivă a limbajului (JM Floch, 1994:192) putem distinge presa referențială (a faptului divers, știrii) de presa mitologică de evocare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care se referă. Lui Emile Benveniste îi revine meritul de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o unitate a textului de anumite dimensiuni, putînd fi reprezentat de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de satisfacție și insatisfacție), diferitele stări abulice și parabulice (caracteristice unor psihopatii și care, dacă sunt bine conștientizate, pot, cu timpul, să ducă la un conflict interior, de tipul: „vreau - nu pot”, cu unele intenții suicidare), apariția periodică a stărilor disforice, distimice (alcătuite dintr-un complex de emoții diferite care desemnează, adesea acea stare numită de unii psihologi „frustrare agresivă”). Psihologia medicală, prin cele două roluri importante ale ei - participarea la formularea „Diagnosticului” și la realizarea „actului terapeutic” - contribuie la cercetarea
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități dizarmonice de tip afectiv-ciclotim. În cadrul acestui tip de psihopatie pot apărea, așadar, atât impresii de supraestimare a eului propriu, ceea ce poate duce la încercări de impunere abuzivă a opiniilor și a sentimentelor proprii, cât și impresii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
parafazii semantice ("salată de cuvinte"), neologime ("jargonafazie"); ▪ construcția gramaticală doar ușor alterată, uneori totuși paragramatism ("jargon dissintactic"); ▪ incapacitatea de a înțelege limbajul scris (alexie), scrisul disortografic; ▪ pacientul este de cele mai multe ori inconștient de defectul său și are o dispziție afectivă disforică; ▪ capacitatea de comunicare este grav alterată. Leziunea este localizată în circonvoluțiunea temporală posterioară și cea parietală inferioară din emisfera cerebrală dominantă pentru vorbire (în majoritatea cazurilor de partea stângă). Zonă irigată de artera temporală posterioară, ramură a arterei cerebrale mijlocii
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. SAMO-YAULT Tiphaine [2001] (2005) L'Intertextualité. Mémoire de la littérature, Paris: Éditions Nathan, Collection "128" (reeditată cu același titlu, Paris: Armand Colin, Collection "128"). * referințialitatea; * practici intertextuale: * operațiuni de integrare; * operațiuni de tip colaj. * comportamente intertextuale: * euforice; * disforice. SANGSUE Daniel (1994) La Parodie, Paris: Hachette, Collection "Contours littéraires". * parodia; * miturile literaturii. SPIRIDON Monica [1989] (2000) Melancolia descendenței figuri și forme ale memoriei generice în literatură, București: Cartea Românească (ediția a doua : Melancolia descendenței : o perspectivă fenomenologică asupra memoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
conectori argumentativi (deoarece, pentru că, dar, deci etc.) și/sau printr-un lexic marcat din punct de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
denumite preromantice și romantice. Descrierea este expresivă mai întîi pentru că ea deține un punct de vedere, fie pe cel al autorului sau pe cel al personajului care controlează descrierea. Ceea ce, la nivel textual, se manifestă prin prezența izotopiilor euforice sau disforice, în funcție de "starea de spirit" a celui care descrie și printr-o condensare a mărcilor subiectivității (verbe propoziționale, modalizatori, axiologici). (10) A mă trimite la Torino era, după părerea mea, a-mi asigura o viață bună acolo, a-mi găsi o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]