1,331 matches
-
de-a face cu Securitatea. Și asta nu pe simple povești. Oamenii ăștia au ca probe, dosarele lor de Securitate, pe care le-au citit la CNSAS. Cu unii am stat de vorbă. Nu știe nimeni de ei, nu sînt disidenți recunoscuți. Sînt oameni pe care îi vezi pe stradă și nu-ți atrag atenția. Pînă în ^89 au fost anchetați de Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
de-a face cu Securitatea. Și asta nu pe simple povești. Oamenii ăștia au ca probe, dosarele lor de Securitate, pe care le-au citit la CNSAS. Cu unii am stat de vorbă. Nu știe nimeni de ei, nu sînt disidenți recunoscuți. Sînt oameni pe care îi vezi pe stradă și nu-ți atrag atenția. Pînă în ^89 au fost anchetați de Securitate, după aceea au fost marginalizați social, pentru a nu li se auzi vocea, pentru a nu fi luați
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
oferită cititorului este una de vulgaritate apăsată. Check Point Charlie este însă mai mult decît o înșiruire de foarte picante experiențe erotice. Este cu adevărat o carte de bilanț pentru un scriitor ( și, lucru care nu trebuie omis, un cunoscut disident al regimului Ceaușescu) ajuns la neverosimila vîrstă de cincizeci de ani. O carte care vorbește despre lucrurile care au reprezentat ceva în tinerețea lui Liviu Antonesei. Firește, ca în viața oricărui tînăr, erosul a deținut un loc privilegiat. Dar nu
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
acum în libertate și ne-am fi întâlnit acolo, m-ar fi spânzurat și pe mine!" Acțiunea povestirii intitulate Conversații cu un colonel se desfășoară cu douăzeci și unu de ani mai târziu, după semnarea documentului Charta 77 de către un grup de disidenți. Un colonel de la Securitate, considerân- du-se mai deștept și mai "uman" decât ceilalți ofițeri ai Poliției secrete, se joacă cu scriitorul interzis ca motanul cu șoarecele. Durează destul de mult până ce intelectualul obligat de la o vreme să trăiască fără serviciu
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
și noi pretexte pentru a-l tracasa. Ca să scape de ei, scriitorul va putea, de fiecare dată, să dea un telefon demnitarului înțelegător, până când colonelul îl va anunța, într-o bună zi, că în schimbul serviciilor aduse vrea și el, din partea disidentului, un comportament prietenos... "M-am hotărât să nu mai dau nici un telefon colonelului, nici chiar în cazul în care ei mi-ar fi intentat un proces pentru Ťparazitism socialť." Volumul Excursiile mele primejdioase se deosebește de prozele precedente ale lui
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
de oameni adunafi în Piafa Victoriei în încercarea unora de a-1 da jos pe lliescu, dar nu pentru a-1 Înlocui cu vreun democrat pur sânge, ci cu un fost colonel de securitate care-o făcuse o vreme pe disidentul. „I1 vreți jos pe lliescu?“ întreba securistul răspopit, călare pe-un tanc. „Da!!! Să vină aici, lângă noi!“ răspundea într-un glas mulțimea care nu prea știa bine pentru ce se află acolo., Atunci, jos lliescu!“ strigă răspopitul, răstălmăcind cererea
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
al anilor ’80, Mircea Dinescu nu scapă de biciul ironiei lui Constantin Țoiu. Prozatorul își amintește o întîmplare aproape neverosimilă petrecută în biroul lui D.R. Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte, pe neașteptate, se trînti în genunchi, turcește, ca la Înalta Poartă strigînd: Nene Victore, lasă-mă bre și pă mine să
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
prin eliminarea celuilalt. Monica Lovinescu și Virgil Ierunca vizitează România unde se bucură de o binemeritată primire triumfală. Foștii țuțări ai regimului Ceaușescu (Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Eugen Barbu) pretind cu tupeu să li se recunoască un calitatea de disidenți ai fostului regim (pînă și un satrap cultural precum Eugen Florescu solicită să fie primit în rue François Pinton - vezi p. 99) în vreme ce mulți dintre adevărații disidenți ai regimului comunist (Paul Goma este cazul cel mai răsunător) sînt, în permanență
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
Păunescu, Eugen Barbu) pretind cu tupeu să li se recunoască un calitatea de disidenți ai fostului regim (pînă și un satrap cultural precum Eugen Florescu solicită să fie primit în rue François Pinton - vezi p. 99) în vreme ce mulți dintre adevărații disidenți ai regimului comunist (Paul Goma este cazul cel mai răsunător) sînt, în permanență, ținta unor campanii mediatice menite să le bagatelizeze acțiunea și să-i transforme în ținte ale oprobriului public. Mircea Eliade este atacat violent de presa din țară
Cronica marii bălmăjeli by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13296_a_14621]
-
semnează în ziarul citat, Dan Pavel e de părere că România e condamnată la integrare în Uniunea Europeană, în ciuda corupției din țara noastră, de întîrzierea reformelor și altele și altele. Editorialistul citează o convorbire pe care a avut-o cu celebrul disident rus, Vladimir Bukovski. Acesta i-ar fi spus în cursul unei discuții particulare: “O să regretați toată viața că ați intrat în Uniunea Europeană”, dincolo de nuanțele de tot felul pe care le poate căpăta un asemenea regret, Dan Pavel e de părere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
strângerea porumbului? N-ar fi mai normal?" Sursele - cărțile lui Preda - sunt la îndemâna curioșilor neîncrezători. Întrebarea care face din eseul lui George Geacăr unul "cu probleme" este cum a ajuns scriitorul cu imagine curată, de nonconformist ideologic și chiar de disident, care este Marin Preda, să facă atâtea compromisuri cu regimul? Citind această analiză cred că ar trebui să ne întrebăm taman invers: cum a ajuns un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
analiză cred că ar trebui să ne întrebăm taman invers: cum a ajuns un om așa influențabil, gata oricând să plătească tribut politicii oficiale și să-și submineze opera prin "șopârle" după rețeta partidului însuși să aibă o imagine de disident? și, mai mult, de ce mai rezistă această literatură, atât de puternic marcată contextual, în canonul de astăzi? Răspunsul dlui Geacăr e, bineînțeles, acela că nu toate cărțile rezistă, ci doar cele care scapă ereziilor ideologice: Moromeții I, Viața ca o
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
pus pe seama lui Plagamat, are valoare de portret-robot al unui devastator context social, moral și uman; o frescă a începutului de mileniu românesc în care recunoaștem filonul satiric al romancierului necruțător cu fauna invadentă de nomenklaturiști reciclați, insurgenți, contestați, contestatari, disidenți cernuți după o revoluție de "sită rară". , în care autorul pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic. Un personaj cu totul nou este Simona-Salma, aflată într-o relație specială cu
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
literare în semn de protest la Tezele din iulie (episod reluat de zeci de ori), prietenii îl vor trăda, va ieși din sistem, va pierde tot, va fi "marginalizat social", romanele îi vor fi împiedicate la traducere, va fi adevăratul disident (p.349), dar se va întoarce în țară contrariindu-i pe toți, stârnind invidie, scriind "două dintre romanele mele cele mai dense: Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
și simplu, constatarea că tocmai cel care a fost emanat de Revoluție n-avea certificat de revoluționar. Mai există, cred, o explicație. Dl Iliescu n-a fost ceea ce se poate numi un revoluționar de baricadă. N-a fost nici măcar un disident afișat al regimului Ceaușescu. În clipa în care Ceaușeștii își luau zborul cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central, Ion Iliescu era încă directorul Editurii Tehnice, la Casa Scînteii. Nu întîmplător, atunci cînd a dat citire listei Comitetului de conducere a
Ultimul revoluționar cu hîrtie în mînă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12123_a_13448]
-
semn era să le dea Laurențiu în '85 sau '86? În '87 făcea analize politice optimiste, dar cînd era întrebat direct , " Ce facem?" , nu angaja pe nimeni în acțiune. Chiar dacă unii dintre cei cu care se întîlnea erau cunoscuți ca disidenți locali. Nu încuraja pe nimeni, dar nu l-am auzit vreodată să-i vorbească de rău pe Dorin Tudoran sau pe Paul Goma. Zilele astea a apărut cel de-al patrulea volum din cronicile despre debutanți ale lui Laurențiu Ulici
Povestirile lui Laurențiu Ulici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12146_a_13471]
-
nomenclaturii (de obicei confiscate de la cei aflați la închisoare), de magazine speciale, de automobile și de tot ceea ce ține de confortul unei vieți tihnite. În decembrie 1989, România avea vreo 23 de milioane de locuitori. Raportat la acest număr, și disidenții regimului comunist, și foștii nomenclaturiști reprezintă o infimă minoritate. Care era viața românului obișnuit în anii "50-"60? Iată o întrebare pe care nu și-o pun doar tinerii născuți sau formați după 1989, ci și noi, cei care am
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
cauză. Cei care au demontat aceste mecanisme de propagandă (Furet, Koch, Revel) sînt, în cel mai fericit caz, tratați cu o respectuoasă tăcere. A doua dezamăgire majoră este cea provocată de evoluția imprevizibilă a unor oameni în noua realitate postcomunistă. Disidenți cu o atitudine impecabilă în perioada comunistă, modele morale ce păreau de nezdruncinat, au clacat lamentabil atunci cînd ne-am fi așteptat mai puțin. Paul Goma nu este singurul exemplu, dar este, de departe, cel mai răsunător. În fine, înaintarea
Melancolii și decepții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12751_a_14076]
-
într-o aproape zadarnică zbatere. Faptul că mesajul artistic al lui Țuculescu își atinsese în esență ținta, că numele său era acum un reper și chiar un model, a rămas fără ecou în ochii Puterii. Eliberarea din pușcării a vechilor disidenți - câți mai supraviețuiseră dintre ei - și o libertate de expresie mai mare pentru oamenii de cultură, sufocați aproape după ani lungi de tăcere, nu au fost decât etape ale acestui plan care, conform așteptărilor, a adus un extraordinar câștig de
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
ț, un laborator suprapopulat de cobai umanoizi fără reflexe, fără identitate, fără destin, supuși unei uniformizări totale ș...ț Idealul lor - omul fără sentimente, fără decizie, omul instrument, omul obiect." Iordan Chimet nu și-a arogat după '89 merite de disident și nimeni nu s-a grăbit să i le recunoască. Atunci cînd cei care au slujit, contra privilegii, cultul personalității lui Ceaușescu au intrat în parlament și fac pe victimele Securității, cînd turnători și ofițeri ai poliției politice ne dau
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
Tudorel Urian În urmă cu ceva ani, fostul disident polonez din vremea comunismului, Adam Michnik, actualul director al ziarului "Gazeta Wyborcza" a publicat un superb eseu despre lumea politică de după căderea comunismului. Titlul acestui eseu Gray is beautiful sugerează faptul că în lumea contemporană nu se mai poate opera
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
dosar, ca Doinaș, nu a putut fi împiedicat să critice politica culturală a regimului și chiar să se alăture unor acțiuni de protest cu miză care depășea culturalul? A fost unul din semnatarii scrisorii de susținere a lui Mircea Dinescu, disidentul arestat la domiciliu. Dar încă mai înainte a comis Doinaș acte de recalcitranță. Ne amintim că în 1978, la Colocviul Național de Poezie de la Iași, a rostit un discurs care a pus pe jar autoritățile, criticând inflația de lirică așa-
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
mai virulentă critică a lumii totalitare comuniste. Recent, referindu-se la Refugii, Mircea Iorgulescu vorbește, pe bună dreptate, despre ,cea mai radicală contestare a sistemului politic din România de atunci". S-ar spune că acel criticism radical și reputația de disident pe care și-o dobândise în anii comunismului prin cărțile sale, dar și printr-un număr de atitudini publice, nu i-au putut fi iertate lui Buzura, căruia i se aduce acum, și lui, acuzația de a fi fost informator
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? Prea adesea tinerii gazetari ignoranți și cinici, doritori să se ilustreze, fie ce-o fi, prin lovituri de presă, prin demascări de senzație etc. Dar nu sunt numai ei. Din păcate, câteodată, chiar foștii disidenți autentici se angajează pe această pârtie, din reflex de singularizare sau din cine știe ce alte motive. Sau pentru a le plăti confraților de condei cine știe ce polițe. Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. Iată și recent: întrebat, în ,Jurnalul literar
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]