1,391 matches
-
pictura, e o sumă de coduri și un teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
Observator cultural versus România literară. Și că monopolul deciziei a dispărut, în ciuda pool-urilor mediatice. Că relativismul amenință să devină noul absolutism, asta-i altceva, poate la fel de periculos ca vechile puseuri absolutizante, care urau de moarte zeflemeaua relativizantă pe motiv de disoluție antinațională etc. Eu sunt pentru măsură în toate, pentru valorizarea negativului, pentru naționalismul luminat - respirând europenitate, nu americanism -, pentru decență, respect pentru tradiția locului, disponibilitate dialogală, ecumenism și voință constructivă. Sunt, deci, PENTRU multe, și nu neapărat ÎMPOTRIVA altora, așa cum
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
care duce demonstrația pînă la ultimele ei concluzii, surprinzătoare, deși logica argumentării dezvoltată în întreg studiul le imprimă un aer cît se poate de firesc. Dispariția canibalului, alungarea lui din starea de natură în ipostaza de bizarerie și accident înseamnă disoluția unui întreg model de a gîndi omul, al cărui personaj central fusese canibalul. Înseamnă dispariția dreptului natural. Dar canibalul nu lasă scena goală. Fundalul este cel al criticii civilizației moderne, din moment ce formarea statului modern, evenimentul dominant al istoriei europene în
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
priviri ample și atotcuprinzătoare, Max Dumitraș are un parcurs personal și o succesiune a secvențelor în propriul său discurs cu totul spectaculoase și de o logică interioară infailibilă. Itinerariul său este unul al simplificării, al purificării treptate pînă la limita disoluției în eter. În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
pragului de 3%, pe care nu l-au putut trece nici formații mult mai puternice. Nu trebuie însă uitat nici motivul de adîncime. Biografia Partidului Liber-Schimbist se consumă la granița dintre existențial și estetic, tinzînd să o estompeze pînă la disoluție. O realitate a descins din ficțiune, dar a conservat integral nostalgia originii sale. în asemenea condiții, o posibilitate mereu deschisă, sinonimă în definitiv cu fatalitatea genetică, este parcurgerea drumului invers, adică întoarcerea rîului la izvor. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
permanent de asumare și concretizare a datoriei, obsesiv repetată, privind conservarea și apărarea memoriei. În lipsa unei asemenea poziționări, imponderabila și indelebila amprentă prin care se lasă întrezărită identitatea spirituală a unei națiuni ar fi condamnată la o rapidă și definitivă disoluție. Efect previzibil (reacție prin ricoșeu) manifestările acestei revuistici vor tinde - la fel de constant - și către o demantelare a falacioaselor proiecții emanate de utopia comunistă. Dar totodată, pe traseul impus de amintitele circumstanțe, vom constata că rațiunile, temeiurile și modurile de structurare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
umanitatea veacului XX a fost silită să le traverseze, prin complexitatea lor, întunecă - dacă nu chiar - blochează, în mare parte, puterea de analiză, înțelegere și reflecție asupra lor. Structura esențială a valorilor lumii de până nu demult suportase o devastatoare disoluție. După al doilea război mondial lumea căpătase un cu totul alt chip, necunoscut și - în parte - de-ne-cuprins într-o normalitate a înțelegerii, pentru că, evident, se situase undeva dincolo de tot ceea ce până atunci se crezuse că ar aparține Omenescului. Veacul XX
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94317_a_95609]
-
pe care îl are astăzi religia în spațiul public? - La nivel comunitar, comunitățile religioase sunt cele care și-au dovedit durabilitatea în timp. În multe locuri, sunt singurele forme de agregare comunitară care mai există. Gândiți-vă că sociologii deplâng disoluția familiei moderne și post-moderne, că singurătatea și boala macină bătrânii care locuiesc în sate având copiii plecați la oraș sau, și mai rău pentru ei, în străinătate. În această situație comunitățile religioase sunt singurul loc în care oamenii își mai
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
Sigur că statul român a trebuit să facă față cu resurse limitate unor provocări pe care, dacă vă uitați în istorie, puține state l-au depășit instantaneu: construcția statului de drept, a unei economii de piață, a democrației sau gestionarea disoluției rămășitelor economiei planificate comuniste care nu putea face față globalizării. Din aceste motive, nouă, cetățenilor români, ca de altfel și statului ne-a fost, încă ne este greu să ne înhămâm la mari proiecte naționale. Eu vă invit să înțelegem
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
de povară.” (p. 21) Cînd se vede pus în situația de a interpreta westernul alb-negru ce rulează sîmbătă de sîmbătă la Căminul Cultural, creierul microscopic al localnicului se prăbușește sub cantitatea formidabilă de informații primite și, în plin proces de disoluție neuronală, transformă (prin confuzie) ficțiunea în realitate și Far West -ul lui John Wayne în ograda CAP -ului comunal. Dilemele “glimbocanilor” nu se opresc însă aici. Abrutizați de știrile comuniste din ziare și de discursurile televizate ale idolului lor, Nicolae
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
spaimă profundă de vid, un disconfort ontic în fața golului, a acelui gol prin care nu răzbate nimic în afara foșnetului mătăsos al aripilor morții. Între convenție și viață, între privirea ludică și interogația gravă, între rigoare și libertate, între construcție și disoluție, pictura lui Florin Ciubotaru este un factor unificator. Un vas comunicant care echilibrează tensiunile. O punte! Ion Grigorescu Adică Grigorescu Ion, așa cum îi place artistului să-și spună, sfiindu-se ca un recrut la vizita medicală în fața ideii de a
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
Într-un anume fel, pictorița preia, la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. Însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. Între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
natură statică. Însă cea care ilustrează deplin calitățile atît de particulare ale acestei picturi este peisagistica. Transparențele atmosferei, ritmurile cromatice și jocurile densităților i-au oferit artistului un spațiu vast și exclusiv pentru exercitarea visului în plină realitate și pentru disoluția lumii reale într-un univers armonios, suav și incantatoriu.
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
repetă invariabil: „mănâncă puțin, nu lua nici o băutură spirtoasă, bea numai apă”. Era sfatul medicului pe care îl repeta necontenit 8. Ca și Avram Iancu, care cam în aceeași vreme, întunecat sufletește, colinda codrii Apusenilor, Andrei Mureșanu, într-o progresivă disoluție mintală, vagabondează prin pădurile din împrejurimile Brașovului. Lipsește zile întregi de acasă uneori, și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
antică și întreaga explozie de patetism umanitaristo-rutier nu privea, propriu-zis, faptul că în România, cu o întîrziere de vreo două luni și jumătate, a nins, în sfîrșit. Problema este mult mai simplă. Coagularea zăpezii trebuie tradusă ipso facto ca o disoluție a puterii administrative de la toate nivelurile. Dacă primăriile, administrația drumurilor și alte instituții cu vaste competențe în problema zăpezii n-au avut minima decență de a decide suspendarea ninsorii, atunci, în mod obligatoriu, trebuia ca ele să absoarbă instantaneu troienele
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
pasionale, polemice, incisive și, nu de puține ori, pline de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din aceste cărți, este unul inconsecvent și paradoxal la suprafață, dar dramatic și de o incontestabilă autenticitate în profunzime. Denunțînd vehement mercantilismul și disoluția ideilor mari din arta apuseană de astăzi, sculptorul se autodefinește implicit ca un artist din Est, după cum stupoarea și revolta în fața neseriozității, a gregarismului și a indiferenței levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
lui Stone nu e nici una, nici alta, tocmai pentru că personajul sfârșește prin a fi un container în care regizorul aruncă idei și emoții de-a valma. Co-scenaristul Stone îl vrea pan-național și pan-sexual, iar ce obține e doar disoluția unui personaj. Care personaj era doar miza acestui film biografic... Acestea sunt erori structurale comise în scenariu. Dar regizorul mai are câteva idei bizare, cum ar fi aceea de a diferenția între greci și macedoneni pe baza accentelor: unii vorbesc
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
după 1990, fie să se reinstaleze vechile monumente, cazul statuii lui Brătianu de Mestrovici, fie să se comande altele noi. Și, în acest moment, a început dezastrul! Criza enormă prin care a trecut România în cele cinci decenii de comunism, disoluția reperelor și dezordinea spirituală cronicizată, alături de încă multe alte disfuncții care nu intră acum în discuție, și-au dezvăluit cu adevărat anvergura o dată cu declanșarea acestei furii a reconstrucției simbolice. Posedați mai mult decît ne-am fi așteptat de duhul Cîntării
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
aproape neadministrată, pictată și prinsă în pioneze; un fel de sălbăticie, de eboșă de atelier, dar și o stare placentară a pânzei, iar, pe de altă parte, există produsul foarte bine administrat, dus până la calofilie, constrîns la un fel de disoluție prin perfecțiune. Iar acest tip de migrare a motivului cosmogonic spre forma istoricizată, a ovoidului spre ipostaza lui degradată prin evoluție, se regăsește inclusiv la nivelul obiectului. A.M. - Am o metaforă cinematografică pentru cele doua săli ale galeriei: lucrurile se
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
ruptură dramatică: pe de-o parte, "bătrânii" fideli lui Iliescu, pe de alta, "lupii tineri" care încă mai au nevoie de Năstase. Orice compromis � mai lasă unul, mai dă altul � n-ar însemna decât blocarea până la anihilare a partidului și disoluția lui cam în interval de doi-trei ani. Cum mesajul PSD-ist (amestec de populism, autoritarism, paternalism și hoție) e deja epuizat, e de presupus că după 2007 cu totul altele vor fi forțele cu un cuvânt greu de spus într-
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
înscrierea într-un canon recunoscut", chiar dacă aceasta duce la îndepărtarea unei astfel de scrieri de nucleul dur și pur reprezentat de specificul SF-ului. Aici însă, Radu Pavel Gheo pune punctul pe i: "În contextul modificărilor petrecute în literatura postmodernă, disoluția genurilor și comunicarea intertextuală impun ca transformările SF-ului să îmbrace două forme diferite. Una este cea a adoptării unor strategii narative deja acceptate în literatură ș...ț Cealaltă este ce a acceptării ideii de abolire a granițelor dintre genuri
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
joc fascinant și nebun, acceptând oricând (ca orice text literar) introducerea aluziilor metatextuale etc. Și dobândind astfel deschiderea necesară spre lumea intertextului, spre încadrarea în continuumul literaturii universale." Concluzia vine de la sine: "literatura SF are de ales între moarte și disoluție." Așadar, deschiderea de care are nevoie SF-ul, pentru revigorarea genului, dar și pentru a-și depăși condiția marginală, duce inevitabil la hibridizare. Fenomen deloc nociv, căci identitatea genului nu poate fi afirmată exclusiv prin izolarea în "diferența orgolios asumată
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
un roman exploziv, Daewoo, care relatează drama sutelor de familii rămase pe drumuri după falimentul celor trei uzine coreene instalate nu demult pe teritoriul francez. Christian Gailly a publicat un nou roman la Minuit, Dernier amour - titlu care vorbește despre disoluția școlii Ťimpasibileť de la Minuit, alături de Faire l'amour al lui Toussaint din 2003. Grasset a scos un volum care antologhează intervențiile cîștigătorilor Prix de Flore de la înființare pînă astăzi - de zece ani, adică - semnăturile fiind grele: Vincent Ravalec, Virginie Despentes
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
decît îngrijorarea pentru cea de azi s-a manifestat, prin nu se știe ce complicată alchimie sufletească, morală ori, poate, numai propagandistică și narcisiacă, preocuparea fierbinte pentru buna administrare a veșniciei. Cum orice fel de autoritate a intrat prompt în disoluție după �90 și cum nimeni n-a mai avut nici chef și nici răbdare să mai asculte pe nimeni, toți cei care s-au trezit peste noapte cu o brumă de putere și-au descoperit brusc și cele mai felurite
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]