978 matches
-
imaginată de Jones e o junglă În care rănile de briceag pe care și le face Lewis, luciditatea lui Înecată În alcool, uimirea În fața tandreții unei semiprostituate sau În fața forței interioare a lui Kit nu sunt decât fațetele unei nevoi disperate de a trăi autentic. Proscrisul e o carte care, pur și simplu, RESPIRĂ.
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
Lovind în ele înseamnă că vrei să-l scoți din istorie. Haideți să ne luăm libertatea să le apărăm! Căci ce sunt, în ultimă instanță, credința, tradiția și cultura noastră, daca nu acele neclintiri sufletești de care ne-am agățat disperați la vreme de furtună!? Ele sunt acele rosturi adânc izbăvitoare care ne-au refuzat virtutea de a rezista politic la suprafață, în văzul lumii, pentru a ne dărui vocația strămoșeasca de a dăinui că neam, pe dedesubt, în văzul lui
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie acolo sortit e pe veci să aleagă între răfuială și alibi Delfica o fărîmițare bolnăvicioasă a spaimei ca-n romanele cu sertare firește că asta nu spune lucrurilor pe nume și nici
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
Ion Cristofor Științe inutile vei muri singur ca o muscă între două geamuri o muscă ce bâzâie disperată în această după-amiază la ceasul în care înțeleptul Heraclit din Efes descoperă că totul trece totul curge că nu poți să te scalzi de două ori în același râu ce râu e acela în care ne scăldăm acum ce râu
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
de șmecheră, de veselă" și luîndu-ne unul altuia, uimiți, ca pe niște cupe pline cu un lichid nespus de prețios" o dulcoare!" purtîndu-ne, cu grijă, în mîini" ducîndu-ne precauți fețele cu obrajii împalidați de plăcere, punîndu-le alături, potrivindu-le, parcă disperați de nerăbdare, buze despicate peste buze" cu dinții scînteind feroce, feeric" în jocuri de artificii prea repezi, de curcubeie clănțănind cristalin-reptilin, duios-crocodilic" haț-haț!" și-acum uite-așa: io pup barbia ta, tu pupi nasul meu!" io pup nasul tău, tu
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
inițiere, euristică, epifanie... Ei bine, cu tot ineditul intervenției autorului în argumentul noii ediții care corectează sau indică noi piste de interpretare, deși vorbește și despre șaradă sau antihermeneutica lui Sontag, nu cred într-un punct final iluminator al acestei dispera(n)te căutări. Cu atât mai mult cu cât contrazice însăși metafizica construcțiilor lingvistice ale postmodernismului enciclopedic, mediatic în sensul cel mai larg, carnavalesc, ludic-apocaliptic. Paul Cernat întrevede foarte bine o posibilă cheie în profilul omulețului lui Escher ieșit din
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
Jojo Libertății de vineri, la o întrebare legată de așa-zisele fantezii urofile ale fostului ei iubit: „Jojo, de aia l-ai părăsit pe Țeavă?“. Țeapă, însă! Nu răspunde nici Jojo, după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să-l faci gelos pe Voicu?“. Zdrobit de aroganța vedetelor din România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă, plin de speranță
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
București? o bicla singlespeed de oraș face oare față la un mers constant de 25-30km/h? că n-am testat niciodată (în specs scrie că vit max recomandată e de 25, iar la 30 la ora tre să dau că disperatu la pedale)... Merg aproape zilnic prin Buc, n-am probleme de rezistanta. Aș veni și eu, dar dacă toți vin pe cursiere, mi-e să nu vă încurc. @dan nu știu ce să zic. înclin să cred că n-ar face totuși
Bucureşti – Ploieşti, tura de toamnă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82562_a_83887]
-
ce fel de medic! -, așa că a fost tot timpul conștient de evoluția precipitată a bolii sale, evoluție sprijinită de refuzul de a se lăsa îngrijit în lipsa prietenului șef al sănătății naționale. Înainte de a muri, le explică tuturor specialiștilor ce stăteau disperați la căpătâiul său că știe exact cum ar putea fi salvat. Le explică o metodă ingenioasă și extrem de simplă. Din păcate, n-a vorbit atunci când metoda ar mai fi avut efectul scontat, deoarece nu este de prestigiul unui președinte de
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Zalmoxis"... La 17 august 1940: "Vă rog să transmiteți toate cele bune lui Mihail Sebastian și Camil Petrescu". Lipsește și dedicația de pe pagina de gardă a volumului Cum am devenit huligan: "Lui Mircea, care nu mi-a dat dreptul să disperez, în suportarea acestor mizerii aici povestite - și care nu vor supraviețui, dacă vor supraviețui, decât pentru că și el a spus un cuvânt - cel mai frumos. Mihai, ianuarie 1935." Absența acestui autograf e suplinită de reproducerea celor câteva fraze spontane, scrise
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
dor și valuri mă dor și malul stâng sângerează Retorică înfometată de alb mai ascult un discurs despre decapitate nuanțe în vasul cu fluturi e un apus lăcuit străvechi idiom gata să-și năruie verva sora mea tăinuită o, nu dispera brațele tale învață să ningă Culori de seară Mozart și lumina galben-roșiatică a amurgului - e ora pe care o iubesc în care răbdătoare mă îngădui mobila tace tablouri veghează în nefaptele lor în nescrise încă destine singurătatea porii-și deschide
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
l-a sărutat, spunînd că nu l-a văzut de multă vreme și i-a fost dor de el. Apoi a-nceput să se pisicească în fața lui și l-a întrebat: Moni, dragă, de ce nu m-ai vrut niciodată ?! Nu dispera, i-a răspuns el în glumă, nu e timpul trecut. Abia după scena aceea duioasă, ea a luat act de faptul că eram și eu acolo și mi-a aruncat un zîmbet fals, care nu prevestea nimic bun. Nu peste
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
de țară” era huiduit de concetățenii săi. Iar nesimțitul de Dodon spune că a fost primit „foarte cald” în Italia. „Am fost întâmpinat foarte cald, de mai mulți preoți (de ei DA, dar de majoritatea celor din sală?)... Oamenii sunt disperați, ei așteaptă eradicarea corupției, atragerea la răspundere a persoanelor ce s-au făcut vinovate de „jaful secolului” (printre ei se numără și colega sa Z. Greceanâi, soțul căreia a împrumutat de la BEM 140 mln de lei, uitând să-i mai
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
ani! Sigur, versuri va fi scris autorul în intimidate de când se știe, poate chiar de la 7 ani, lucru care s-a mai ... XXXIII. FRĂMÂNTĂRI AMARE, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015. Frământări amare Nu dispera în frământări amare Nu irosi din bruma de speranță Nu venera icoane trecătoare Sfârșește-ți ziua în exuberanță Când haite se adună să sfâșie Un veac și un pământ năpăstuit Îmbracă iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Nici marea-nvolburată, pe-o tipsie, Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptății Croiește-ți drumul către nemurire Ridică sus stindardul libertății Nu accepta nici dram de umilire ... Citește mai mult Frământări amareNu dispera în frământări amareNu irosi din bruma de speranțăNu venera icoane trecătoareSfârșește-ți ziua în exuberanțăCând haite se adună să sfâșieUn veac și un pământ năpăstuit îmbracă iar cămașa ta de ieși-o sabie cu vârful ascuțitCu versul tău lovește fără
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
vine vorba de debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu. Dacă nici acest film nu-i aduce în cinematografe, atunci pariul mi se pare definitiv pierdut. Nu că tinerii regizori, acum atît de pe val, vor dispărea (de disperat, sigur vor dispera) sau că nu vor mai face pelicule pentru care să plouă cu premii. Dar ruptura cu publicul românesc s-ar putea să fie definitivă, iar ei să se orienteze către a face numai filme,de export". Să trec însă la
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
o biografie a lui Moličre, voind pesemne a striga, la un moment dat, precum autorul lui Tartuffe, așa cum și-l imagina: Nu mă puteți atinge. Am protecția regelui". E o atitudine "copilăroasă", cum o aprecia cineva, însă și o soluție disperată de supraviețuire, un recurs la dialectica dintre posibil și imposibil: "consider că, scrie dl Vartic, într-un fel, cazul lui Bulgakov îl reeditează pe acela al lui Kafka, deoarece amândoi doresc să fie acceptați și tolerați ca excluși, ca Ťfiiť
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
13 ani. Până în iunie nu am știut nimic de părinții noștri. Ne considerăm pierduți. Valer își făcea planuri de angajare că argat la conacul unui boier din loca litate. Frontul era aproape de Nistru. Mătușa Fenea a venit la Buzoiesti; era disperată de soarta fiul ei, vărul nostru, ofițer pe front, care își pierduse un ochi. Unchiul era mobilizat la Câinari ca să asigure transportul armatei. Nici o veste de la ai mei: noi la Buzoiești nu citeam nici un ziar. Tata și mama erau la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers - de fapt - trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
patronului. În sondajele de opinii, majoritatea celor intervievați spuneau același lucru - lumea nu muncește. Înainte de a face cercetarea de teren, mi se părea că vocea poporului adevăr grăiește. Pe atunci, nici nu mi-a trecut prin minte că, în situația disperată din 2000, în condițiile în care majoritatea salariaților alergau între mai multe joburi, aprecierea că totuși lumea nu muncește era cel puțin stranie. Ce fel de țară (antropologic vorbind...) ați (re)găsit în "expediția" din 1999? Nu foarte diferită de
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
13 ani. Până în iunie nu am știut nimic de părinții noștri. Ne considerăm pierduți. Valer își făcea planuri de angajare că argat la conacul unui boier din loca litate. Frontul era aproape de Nistru. Mătușa Fenea a venit la Buzoiesti; era disperată de soarta fiul ei, vărul nostru, ofițer pe front, care își pierduse un ochi. Unchiul era mobilizat la Câinari ca să asigure transportul armatei. Nici o veste de la ai mei: noi la Buzoiești nu citeam nici un ziar. Tata și mama erau la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nesățioasă a sufletului pentru Dumnezeu este răspunsul Sfântului Grigorie la problemele căderii sufletului și la perspectiva reducționistă a lui Eunomie asupra lui Dumnezeu și a cunoașterii noastre asupra Lui. În De vita Moysis, Sfântul Grigorie explică faptul că sufletul poate dispera uneori, pentru că nu poate să-L vadă pe Dumnezeu așa cum și-ar dori<footnote Viața lui Moise, II, 220; cf. Kathryn Rombs, op. cit., p. 292. footnote>. Dar, în ultimă instanță, este bine și drept ca Dumnezeu să rămână etern ascuns
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
evreilor supuși români”. Raportul ajunge la Mihai Antonescu, în 22 octombrie 1943. În perioada următoare, prin legația de la Berlin, s-au făcut noi intervenții în sprijinul evreilor români din lagăre. În luna mai 1944, ministrul de la Berlin primește o telegramă disperată de la București: „nu este posibil să ne dezinteresăm de soarta cetățenilor noștri nearieni care solicită protecția la care au drept legal... Vă rog deci să binevoiți a face tot ce stă în putință pentru ocrotirea, eliberarea și repatrierea celor în
Scrisoare deschisa Majestății Sale Regele Mihai al României. In: Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_462]
-
adverse, că tradiția și inovația nu se întemeiază neapărat pe exmatriculări reciproce, ca în critică de azi (tocmai cea post-modernă!) multiplicitatea, pluralitatea sînt cele care domină. Pe scurt, dacă vorbim de retardare, apoi această constă tocmai în goană mult prea disperată după avangardă". O părere care ar merita discutată mai mult în presa romînească ar fi cea legată de tendințele criticii literare în genere și a celei romînesti în special. Părerea lui Virgil Nemoianu este că: "Critică literară contemporană la nivel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
se face pe masura ce el cedează, ca într-un sofisticat ritual erotic, insulei, iar abandonul lui e definitiv atunci cînd, după ce își pierde corabia pe care o construise în nădejdea că va putea pleca într-o bună zi cu ea, nu dispera, ci dimpotrivă, se resemnează pentru prima dată cu adevărat la gîndul naufragiului sau. Din acest moment, totul e altfel. În primul rînd, Vineri nu mai e o slugă, ci prieten. Jocurile de-a civilizația sînt înlocuite cu jocurile lui Vineri
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]