6,113 matches
-
creștinilor împotriva smeritei turme a credincioșilor. Evident că astfel de eventualități mă lasă rece. Născut român ortodox, din familie de români ortodocși, nu dau doi bani pe scornelile misticoide ale unei pături de profitori care-au găsit într-o țară disperată terenul ideal al îmbuibării. Dacă "sfinții" și "preasfinții" (ca să nu mai vorbesc de "preafericiții") de azi n-ar fi umilii funcționari cu grade securiste de ieri, așa cum susține presa, aproape aș începe să cred în rolul plin de demnitate al
De-a secu(la)rizarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15338_a_16663]
-
a cîștigat pariul cu sine însuși. Amen e un film puternic și sobru, care distilează o emoție cerebrală, o răceală incandescentă... Scenariul a operat și a epurat masiv substanța piesei, urmărind un singur fir: tăcerea Papei Pius XII și încercările disperate ale unui martor de a face cunoscut adevărul, de a sensibiliza lumea; un martor foarte special, Kurt Gerstein ("misterios, ambivalent, impenetrabil", cum îl numea un istoric), ofițer SS implicat activ, ca specialist (în chimie), în procesele tehnice din fabricile morții
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
ci mai ales pentru că această eschivă a creat un complex adânc de "vinovăție", mereu activat, mereu altfel denumit, dar ușor de recunoscut la originile sale. Al. Duțu, pe bună dreptate, reproșa "pașoptismului" apariția acestei nefericite "piedici" mentale. În efortul lor disperat de a ne scoate din criza adâncă în care ne zbăteam de cel puțin două secole - și care ajunsese la paroxism -, sub amenințarea de a dispărea pentru totdeauna de pe harta continentului, pașoptiștii au îmbrățișat în totalitate formulele occidentale, și privind
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
simțea cel mai acut în acele momente: prospețimea, autenticitatea (chiar sub formele unei elementarități brutale), într-un cuvînt adevărul. Scrierile lui Cela nu răspundeau însă numai unor necesități spaniole. Pascual Duarte este înrudit strîns cu Străinul lui Camus, prin singurătatea disperată a personajului care nu știe să-și valorifice aspirația ascunsă la solidaritate, și la fel de profund marcate de existențialism sunt și cărțile de călătorie ale hoinarului solitar, uimit și trist, care încearcă să comunice fratern cu oamenii simpli din Alcarria sau
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Noua generație n-a fost pur și simplu sensibilă la elementul emoțional și butaforic din legionarism: adeziunea ei izvora din "starea de disperare, cu absența altor oferte politice." Să citești și să crezi! De ce or fi fost ei așa de disperați încît să cauționeze crima politică și restul? Dl. Necula încheie deplîngînd faptul că mulți din generația cu pricina nu s-au putut realiza (ca Eliade ori Cioran), fiindcă, rămași în țară, au ajuns în închisorile comuniste: "Dar, poate acesta este
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15509_a_16834]
-
unei stihii reconstitutive, apte a conserva puritatea existențială ce implică blamarea cea mai de temut a falsului monstruos adus de "noua orînduire". O empirie frenetic-melancolică răsfrînge dramatismul exact al materiei, precum un nostalgic semn al normalității spulberate. Ritualurile cotidianului reprezintă disperate tentative de apărare, după cum concentrarea pe detaliul devenit obsesiv, absorbant, constituie o pavăză împotriva generalității malefice, a primejdiei omniprezente în articulațiile unei obști dereglate și văduvite de speranță: "De departe mă uitam la tuciul uriaș de săpun cum fierbea în
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
dat strategic deoparte, lăsând câmp larg de evoluție generației al cărei nume colectiv este Gușă (simbolic nume, de altfel!). Ce-a ieșit din brambureala în care se amestecă minciuna economică și baletul neologistic propagat prin televiziuni se vede: o țară disperată, pe care Puterea o ține laolaltă promovând lege dictatorială după lege dictatorială, o harababură în care guvernul ia cu două mâini ceea ce-a dat cu un deget (vezi tichetele de masă ale profesorilor, vezi decesul deja anunțat al fondului
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
criminali, în administratorii țării care nu-i dau, azi, pensionarului nici banii necesari pentru a-și plăti întreținerea, iar mâine îl anunță că nu-i mai dau nimic? Ce fel de țară e asta?, îți vine să întrebi, cu mânia disperatului. Ce nevoie avem de stat, în general, dacă pe cel concret îl batjocorim cu atâta nerușinare? Menținem în viață un stat debil, plătim armată, poliție, administrație, politicieni - cu ce scop? Doar pentru a figura în manualele de geografie? După comportamentul
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
contrabandă, evident netimbrată. Cumpăr și, la despărțire, "O zi bună." Vin spre casă și zăresc pe stradă tărăboi mare. Vecinii se ceartă cu doamna Nuți, cea căreia îi achităm, lunar, banii pentru gaze. Facturile sînt enorme, oamenii sînt depășiți, supărați, disperați și nervoși. Omit faptul că doamna Nuți n-are nici o vină. O vîr în curte repede cu aerul unui nobil salvator. Apreciază. Văd nota mea. Îmi smulg părul din cap, îmi trag palme, mă arunc pe jos, mă tăvălesc, mă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
pornind de la textele publicate e desigur parțială și cei care au trăit acele vremuri pot fi nemulțumiți de rezultat. Dar textele scrise rămîn și - dacă nu vor apărea suficiente noi mărturii - vom fi siliți, și în acest domeniu, să facem disperate eforturi de reconstrucție arheologică, pentru vremuri care sînt de fapt foarte apropiate. E și aceasta o consecință a miraculoasei "arderi a etapelor": care transformă vremuri și evenimente recente în mistere pierdute în negura timpului.
După 50 de ani by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14404_a_15729]
-
intitulată Litterature and Propaganda in Communist Romania a apărut în 1999 la Fundația Culturală Română. în acest prim volum al temerarei întreprinderi, E. Negrici se oprește asupra prozei propunând o neobișnuită clasificare în funcție de reacția spiritului creator la presiunile cenzurii, tentativele disperate (reușite sau nu) de a găsi culoare de expresie cât mai liberă pe fundalul sinistru al strategiilor diabolice ale propagandei și cenzurii. Un impresionant tablou al stratagemelor de supraviețuire așa cum au fost ele, mărețe sau ridicole, se conturează în mai
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
instrumentarul de teme, motive, forme și mijloace artistice impuse mentalitatea însăși de scriitor. „Nimic din ce se întâmplă în procesul unei literaturi dezvoltate sub guvernare totalitară nu are o explicație naturală. Direct sau indirect, totul este replică, reacție, ripostă defensivă, disperată sau inventivă, stratagemă de supraviețuire" - este prima frază a acestei cărți extrem de incitante în care criticul sistematic apelează la analize tematice, de producere și receptare a textelor, căci pentru a înțelege „eficacitatea nebănuită" a sistemului e nevoie de o varietate
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
prin nașterea unor copii pe care nu-i vor, pentru primitivitatea bărbaților care își bat joc de ele. Mi se pare anapoda ca o fată de paisprezece ani să intre în pușcărie pentru pruncucidere, iar tatăl copilului omorît de nefericita disperată să nu pățească nimic. Femeile trebuie să capete dreptul, prin lege, nu numai de a cere pensie alimentară pentru copiii născuți în urma unei relații sexuale întîmplătoare, ci și pentru a se bucura de asistență financiară și socială din partea tatălui întîmplător
Selecția socială criminală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14451_a_15776]
-
în România. ("N-avem ce mînca. Avem copii. Am luat și noi știuleți căzuți în urma mașinii", striga o țigangă în urechile reporteriței de la un post t.v., impresionînd-o pînă la lacrimi pe biata fată care o ținea langa cu "țărani disperați" de sărăcie și foame. Că acestor oameni nu le trecea prin cap să muncească și că a trebuit să vină tocmai din Franța cineva care să lucreze pămîntul, aceasta și altele nu făceau, firește, obiect de reportaj.) Uite așa decurge
Mediatizarea crizelor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14558_a_15883]
-
altă țară post-comunistă - dar acolo așa ceva e de neimaginat, pentru că lucrurile s-au rezolvat firesc, prin legi limpezi și eficiente - nu câteva mii, ci zeci sau sute de mii de cetățeni. La noi, cu chiu cu vai, vreo două mii de disperați s-au gândit că vor putea forma simbolicul lanț al bunului-simț în jurul nesimțirii cvasi-generalizate, reprezentată de adunătura iresponsabilă din Casa Poporului. Deși sindicatele au promis că vor face și vor drege, efectul a fost jalnic. Ceea ce ridică, iarăși și iarăși
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
așa e la rivuluție... Tare la multe capitole (nesimțire, lăcomie, cinism, hoție, răutate gratuită, intoleranță, dispreț ciocoiesc), puterea pesedistă dă chix de fiecare dată când vrea să fie subtilă. Fără nefasta, pentru partid, inițiativă a eminențelor cenușii-spre-negru ale P.S.D.-ului, disperata încercare a câtorva idealiști de-a atrage atenția asupra primejdiei reprezentate pentru fiecare dintre noi (mai pe înțelesul omului-stomac: pentru mălaiul, orezul, făina, zahărul, costițele afumate, sarea, oțetul, boaba de fasole, varza accesibile doar în economate) s-ar fi terminat
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
aceea că poziția asta studiată și farmecu-i improvizat erau rezultatul mai multor ore de studiu și repetiții în fața oglinzii: mi se înfățișa astfel fiindcă se hotărîse s-o desenez așa, iar aura de neliniște pe care o iradia expresia ei, disperata dorință de a plăcea, freamătul animalic ce se ghicea în colțul buzelor palide și uscate și în nările fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
pe Hoffmann. Și o treaptă în procesul de a se cuceri pe sine. Nici un om (în speță, o femeie) dotat(ă) cu caracter și minte nu suportă rolul de marionetă. De aici - fisura din mijlocul rolului. Și cheia pe care, disperat, Coppelius o mai răsucește o dată. Și nici o femeie care are caracter și minte nu alege s-o întrupeze pe Antonia. Sau dacă o face, e sortită, știe, să moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
și apoi marginalizarea unor oameni, evident, de valoare; furtul intelectual, defavorizarea fățișă a rudelor celor emigrați ilegal; corupția sistemului judiciar sau colectivizarea, Canalul, pușcăria). Astfel furia personajelor devine un fenomen anticomunist și piesele sînt, esențializat, politice. Eroii recurg la gesturi disperate (se amenință cu o armă de vînătoare în Serifii, în Casa soarelui răsare eroina se gîndește la sinucidere) și piesele conțin povești de senzație - tocmai aceste inserții care salvează textele de la obișnuitele dezbateri terne ale teatrului politic pot înclina ușor
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
sunt linșați de soțiile lor legiuite, rămase astfel fără suport material pentru întreținere și creșterea generației următoare de pământeni. Antidotul pentru îndrăgostirea de aceste zmeoaice îl constituie protejarea prin orice procedeu în fața culturii, troglodirea voluntară și involuntară, manelele și atașamentul disperat de trupa Blondy. Iuliana Alexa Excelență, După o lungă tăcere dau iarăși știre despre lucrul celor ce-și zic pămînteni la cărțile cu zmei. De treizeci de ani de cînd din porunca Luminăției Voastre am suit la Suprafață nu am
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
în ciuda corupției inimaginabile din partid și din administrația secretată canceros de către acesta, în ciuda scandalurilor financiare sau legate de dosarele de securitate, premierul-minune călărea cai din ce în ce mai mari. ată, însă, că mecanismul s-a defectat în mod jalnic. Populația — cu cât mai disperată, cu atât mai credulă, așa cum se întâmplă în orice perioadă de ciumă — ajunsese chiar să creadă că nu există nici o legătură între guvern și grozăviile numite plata apei calde, factura gazelor și costul electricității. Prin șmecherii îndelung exersate, Năstase și
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
lui Sartre revelate de introspeția propusă de Cuvintele sale, salută publicarea Manualului de descompunere a "gânditorului crepuscular" Cioran, "venit din România", care "contra optimismului senin prin care omul triumfă asupra absurdității lumii și a propriei condiții (...) se ridică, mânios și disperat, iar ca răspuns la ’întrebarea fundamentală’ clamează un nu furios". El crede încă în ceva, fiindcă scrie, se confesează și își cântă nefericirea" - adaugă comentatorul din 1949. Pentru că o modulează într-o limbă cu atât mai admirabilă cu cât este
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
barbare le-am pus în vers latin". Dar în aceste epistole pe care le citesc eu acum la malul mării, în sunetul unor DJ care au început să mixeze la barul din apropiere, găsesc un latin de vază, la mijlocul vieții, disperat că trebuie să moară in no man's land: "Ce crezi că poate fi/ în sufletu-mi acuma, cînd zac în niște locuri/ Așa de îngrozitoare, la geți și la sarmați? Nu îmi priesc nici apa, nici aerul de-aice
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar sentința, de bază, avea să cadă puțin peste... Treceam pe Calea Victoriei, când m-am auzit strigat din urmă. Era cum se strigă-n bărăgan, - și era Mircea Dinescu. Alerga disperat spre mine... Era Trepădușul angelic (pe atunci) al lui Marin Preda. Un înger de renaștere, cu părul superb, castaniu, lung, revărsat pe spate, și care pe vremea aceea ținea la mine, - un înger ialomițean. Oprindu-se și trăgându-și sufletul
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]