11,935 matches
-
prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar fi avut în față pe creatorul epopeelor grecești, înșuși. Cișmigiul, este păstrat cu farmecul întîlnirilor la "Buturugă" sau al plimbărilor cu dispute literare pe alei, loc pînă și al împăcărilor dintre Lovinescu și Arghezi, pe o bancă după ce, descoperindu-se, copiii au început să se joace, după cum stă în firea lucrurilor. Însemnările lui E. Lovinescu, luminoase, indiferente ori profund întunecate, sînt ca
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
vin ca răspuns oricărui subiect care se cere explorat, care dă un sens interesului arătat de E. Lovinescu din clipa în care se oprește asupra lui, sau dacă insistă: dezbaterile scrisului lovinescian în paginile diferitelor reviste, ecoul în presă al disputelor "generației tinere", cum trăiește o carte viața care i-o dau anchetele literare, tensiunea așteptării reacțiilor lui G. Călinescu (În sfîrșit, art. Călinescu) campania dezbaterilor împotriva pornografiei în artă, viața la SSR, bătălia pentru premii. Nimic nu este izolat ori
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
de întîlnire unde se pot da în stambă, ca elevii în vacanță. Banul adevărat, cu toate implicațiile sale, nu se cîștigă în Parlament, ci cu ajutorul funcției și al relațiilor parlamentare. De unde și lejeritatea - adeseori golănească - cu care aleșii își rezolvă disputele. Aceste schimburi de replici, în care sînt invocate adesea organele genitale, pe culoar, au ajuns să fie considerate monedă aproape curentă și la tribuna Parlamentului. Luat de val, Adrian Păunescu le face curve pe ziaristele care își fac meseria în
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
și gradul de asimilare; dar de fapt contează mai ales ponderea cantitativă, valoarea simbolică, poate chiar resentimentele politice ale momentului. Slavonismele par a constitui obstacolul principal: prin cantitate, înrădăcinare, autoritate culturală și religioasă, asociere cu alfabetul chirilic și deci cu disputele ortografice; grecismele sînt purtătoare de prestigiu și modă culturală, maghiarismele și germanismele apar mai ales ca "provincialisme". în diatribele contra barbarismelor, turcismele sînt doar pomenite, în enumerări, de obicei în asociere cu grecismele. Se poate observa că, în comparație cu alte purisme
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
însemnau înjosire?". Pentru română, absența unei asemena înverșunări are mai multe posibile explicații. în primul rînd, desigur, conta faptul că influența turcă nu este dintre cele mai importante; în comparație cu cea slavă, mai ales, ea apare ca limitată, marginală; în epoca disputelor puriste, era resimțită în mod mult mai acut prezența influenței lingvistice neogrecești, favorizate de domniile fanariote. Cel mai important e însă faptul că turcismele nu apar ca un pericol pentru lexicul cult românesc. Elementele de origine turcă sînt fie vechi
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
editarea a trei numere din revista de poezie "Sintaxis" și ei pregăteau deja cu sârg editarea unor noi culegeri ca "Fenix", "Bumerangul", "Cokteil" și altele cu denumiri tot atât de ciudate. Se străduiau, în afară de asta, să audieze cursurile sovietice oficiale, participau la dispute și acolo luau cuvântul, puneau întrebări și generau, de fapt, o adevărată dispută de idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință, scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu sârg editarea unor noi culegeri ca "Fenix", "Bumerangul", "Cokteil" și altele cu denumiri tot atât de ciudate. Se străduiau, în afară de asta, să audieze cursurile sovietice oficiale, participau la dispute și acolo luau cuvântul, puneau întrebări și generau, de fapt, o adevărată dispută de idei. Aveau încă din timpuri mai vechi legături vaste cu persoane foarte diferite: oameni de știință, scriitori, artiști plastici. Cercul meu de cunoștințe creștea impetuos. Lecturile din Piața Maiakovski, la Maiak 3), cum o numeam, într-adevăr, ca un
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nu trebuie, nu știu să spun bancuri. Asta mă face stângaci și rigid în societate și explică de ce viața mea mondenă e extrem de săracă și searbădă. Pe scurt, sunt un ins, mai degrabă, dificil, inclusiv sau, poate, mai ales, în disputele cu mine, cum am recunoscut în “Deșertul pentru totdeauna”. De altfel, mi-am întocmit acolo un portret onest, cred. Iată un fragment luat la întâmplare: « Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
dar concret aplicat) la contextul românesc, meditând asupra destinului lui Tudor Vianu, care, ca tipologie culturală, s-a dovedit "dornic să sedimenteze cunoștințe și o implicită moralitate, nu să mântuie" (p. 457); ne putem da seama foarte bine că în disputa istorică dintre modelul maiorescian și cel naeionescian al intelectualului român simpatiile lui Ianoși se îndreaptă cu fermitate către primul. Parafrazând o sintagmă devenită celebră, Ion Ianoși procedează, cu acest volum, la o "dezintoxicare prin cultură" a cititorului, propunându-i însă
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
Rodica Zafiu Probabil pentru că a fost normată destul de tîrziu și nu în temeiul unei autorități indiscutabile, ci cu argumente negociate prin lungi și vii dispute (mai ales ortografice și lexicale), româna literară n-a suferit o influență prea puternică a modelelor raționaliste de "disciplinare" și regularizare a limbii. Mai eficiente par a fi fost, în timp, modelele estetice (eufonice), cu seturile lor specifice de valori
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
să le aplice, cel puțin în parte, în țiganiada, cu diferențe între vorbirea personajelor ("mie așa-mi pare, vere") și cea a naratorului ("pe țigani armează"), cu admitea reluării, dar evitarea anticipării ("te vei mai arăta mie"). Un ecou al disputelor pro și contra-raționaliste apare la A. Lambrior, care evocă (în Introducere la Carte de citire, 1882) "repețirea pronumelor" în limba vremii ("nu o știa pre ea", "pe mine mă știe el"), plasînd-o în cadrul mai larg al unei discuții despre anumite
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
înființată la 28 aprilie 1838. Inițiatorii români au căzut de acord ca adunarea de constituire a S.S.R. să aibă loc în 28 aprilie 1908, o înscriere simbolică în tradiția literară franceză. Mai sunt de consemnat, din această fază de pregătire, disputele privitoare la primirea în Societate a criticilor literari, unii împotrivindu-se acestei primiri sub cuvânt că aceștia nu sunt creatori de "opere beletristice". Interveni Ilarie Chendi care arătă că se împotrivesc la primirea criticilor scriitorii minori ("scriptores minores"), veleitarii, adică
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
Cronicar Lista lui Pleșu În CONVORBIRI LITERARE din octombrie, dl. Liviu Papuc ne reamintește, în legătură cu disputele recente pe tema "legii Pruteanu", un savuros episod din vremea cînd junimistul Vasile Pogor, unicul "franțuz" din societatea ieșeană, era primar la Iași. Istoria este preluată din C. Săteanu. Legea Pogor (valabilă însă doar pentru Iași), cunoscută în epocă drept
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
teatrului absurd marca Vișniec, în care apocalipsa vine pe nesimțite într-o lume ruptă între mercantilismul nici măcar conștient și setea, imposibil de potolit, de comunicare și comuniune. Scrisă înainte de tragicul accident al prințesei Diana, din 1997, care-a deschis o dispută aprinsă privind etica fotografilor de presă, piesa lui Matei Vișniec face din paparazzi unul din multiplele ei centre de greutate, laitmotivul unui univers în prag de stingere incapabil să-și simtă propria moarte. Centre multiple de greutate, pentru că lumile lui
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
aceea Al. Odobescu scrie, ridiculizîndu-le ideile, prandiulu academicu! Discuțiile și controversele sînt deci de natură strict ideologic-culturală. Ele nu aveau cîtuși de puțin tendințe politice! Nici unii, nici alții nu se considerau filo-slavi, antinaționali și nimeni nu contesta latinitatea limbii noastre. Disputa avea loc în legătură cu limba culturii românești și atît! Cele două direcții cultural-literare - și ideologice - trec și mai departe pragul secolului. Concepția "populistă" este apărată în Moldova, în revista Viața Românească, în care se scria curent cu î, dar și în
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
și, poate, faptul că legenda a cunoscut la fel de repede o a doua versiune îmbogățită succesiv până la încorporarea a numeroase elemente de supranatural. Manuscrisul românesc nu este decât o copie după traducere și datează din 1675, particularitățile textului fiind predominant moldovenești. Disputa lui Isus cu Satana este o apocrifă biblică, manuscrisul fiind tot o traducere moldovenească din slavonă, cel mai probabil de la începutul secolului al XVIII-lea. Scrierea își are originea în Evanghelia după Marcu (în special cap. 4:1-12) unde este
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
Postelnicu & comp. vor fi luat drumul închisorii. La fel, în 1996, nici măcar cei mai înfocați suporteri ai CDR, judecînd cu luciditate, nu ar fi dat mari șanse charismei relative a profesorului de geologie Emil Constantinescu de a se impune în disputa cu experimentatul activist PCR Ion Iliescu și, mai ales, în cea cu grupul de interese al cărui exponent era acesta. Izbînda lui Emil Constantinescu și a forțelor democratice (CDR, PD, UDMR) la alegerile din 1996 a constituit o șansă nesperată
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
este simplă o carte, ci o fantă antientropică a universului prin care mesajele valorizante ale divinității insondabile se revarsă diadic asupra emisferelor noastre cerebrale. P.S. În ultima vreme, Cornel Nistorescu se îmbracă bălțat și se erijează în arbitru al unor dispute din politică, economie, istorie, lingvistică etc. Într-un număr recent din ziarul pe care îl conduce el se pronunță și asupra unei delicate probleme de literatură, stabilind cine are dreptate în disputa dintre mine și câțiva critici literari în curs
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
bălțat și se erijează în arbitru al unor dispute din politică, economie, istorie, lingvistică etc. Într-un număr recent din ziarul pe care îl conduce el se pronunță și asupra unei delicate probleme de literatură, stabilind cine are dreptate în disputa dintre mine și câțiva critici literari în curs de afirmare (sau de ratare, depinde de ei). Este o situație caraghioasă ca un ziarist să creadă că are competență de critic literar. Nu mai rămâne decât ca purtătorul de sacouri făcute
Potențialul semnificant și virtutea valorizantã by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14654_a_15979]
-
lui Jung. Este sigur însă că și cu această carte, McLynn își dezvoltă capitalul de credibilitate ca biograf, scriind fără patimă și părtinire despre viața și ideile lui Jung, bizare adesea și greu de înțeles, neocolind, totodată, nici trăsăturile în dispută ale personalității acestuia. Stilul biografului este de altfel foarte accesibil, iar episoadele acestei existențe deosebit de incitante și de controversate curg liber și fără efort, într-o bună relație cu evidenta documentare de fundal. Este foarte interesant și util, pe de
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
nici-o versiune pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care îl "obsedează" pe Măniuțiu: absența acțiunii, angoasele vieții și cele ale morții, misterul și disputa lor, neputința și fatalitatea sintetizate în stări, și nu neapărat în replici. Cele cîteva rostite preț de o oră și ceva unesc ca un liant scenele tratate în registrul nonverbalului, aduc pe scenă un alt tip de tensiune în traseul
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
conform căruia important și onorant este să participi, nu neapărat să învingi. Condiția învățământului nostru artistic, de junglă asistată tenace cu incompetență, a agreat modelul, deopotrivă antic, al concursurilor în care perdanții erau aspru pedepsiți. (Legenda spune că în urma unei dispute muzicale dintre Apollo și Marsias, cel din urmă, pierzând, a fost aruncat în groapa cu lei.) Ce poate fi mai nedrept pentru un tânăr muzician decât să suporte oprobriul anturajului atunci când nu se regăsește printre laureați ori să se înfrupte
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
produc o oarecare disipare a spațiului ideatic în teritoriul mult mai vast al epicului. Or miza principală a cărții lui Dan Stanca stă tocmai în concentrarea de idei. Drumul spre piatră este o carte care ar trebui să suscite vii dispute în mediul intelectual de la noi. Nu atît ca roman, cît ca viziune asupra istoriei. Dan Stanca, Drumul spre piatră, Editura Fundației PRO, București, 2002, 284 pag.
Călare pe două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14083_a_15408]
-
și își expune punctul de vedere în chestiuni controversate ale criticii literare (raportul dintre autor și operă, specificitatea și utilitatea cronicii literare, compatibilitatea dintre calitatea de poet și cea de critic literar, raportul dintre etic și estetic în judecata critică, disputa între generații, criza criticii etc.), are atitudini civice (disputa dintre Biserica Ortodoxă și cea Română Unită, pagini esențiale despre oportunism, resentiment, naționalitate, soarta culturii și a omului de cultură în perioada de tranziție etc.). Fiecare temă din volum ar merita
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]