2,551 matches
-
vlăjganii întârziați în aceeași clasă, care i-au amărât viața cu tot felul de șicane; umilințele au luat sfârșit doar prin alcătuirea unui grup de mai vechi prieteni care l-au apărat. Reacții potrivnice i-a stârnit o vreme atitudinea distantă și exclusivistă a odraslelor nobiliare, cărora nu le putea impune propriile idei și felul de a se purta. Aici și acum, începe să se cristalizeze acea repulsie proverbială și ciudată față de privilegiații straturilor sociale superioare, care i-a produs atâtea
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
nu, printre oamenii de cultură obișnuiți; nici acel miticism voios, slugarnic, de bodegă, tipic dâmbovițean; ...ci o gravitate măsurată, naturală, o știință de carte temeinică, o cunoaștere trainică, un simț al proporțiilor, firescului, un bun-simț, pe scurt, o responsabilitate calmă, distantă, nemțească, putem zice cum, în mica ori marea Românie, nu le întâlneai decât sub Carol întâi, în preajma primului rezbel mondial, dacă nu între cele două, sub Ferdinand. O reevaluare atentă, în această privință, ținând seamă de atâtea condeie învârtite, tăvălite
Orașul unui aristocrat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12470_a_13795]
-
de roua divină a plânsului, mângâiere și poate cale spre mântuire. Într-un alt poem, ,Ceasul care nu apune", un peisaj de seceriș iminent, Lucian Blaga visează la căile pe care viitorul se apropie de noi. Rămânând de obicei ,incoruptibil distant", iată-l năpustindu-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. Pân-adineaori
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
-se asupră-ne, iată-l gata venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. Pân-adineaori a fost incoruptibil distant. S-apropie-acum, e aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
însă străbătut și de alte impulsuri, nu întotdeauna străvezii, sigure. îl ispitea călătoria în necunoscut, în zone de taină, cutreierate de îngeri fără sex, de ființe androgine, de strigoi, unde guverna somnul, nocturnul alunga transparența. Pentru aceste expediții, criticul solemn, distant, nu poseda busola necesară, nici nu era dispus să iasă din perimetrul ordonat, pe care îl reprezenta cu strălucire. Goethe fusese permeabil la aceste invitații, era el însuși curios să dezlege misterele. într-un prolog la Faust ne întâmpină mărturisirea
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
moderată de Ruth Padel, ea însăși poetă, reputat critic literar și profesor de studii clasice, a fost prilejuită de lansarea unor volume de poezie de Ioana Ieronim și Fiona Sampson în traducere engleză și respectiv română: The Distance Between Us - Distanta dintre noi de Fiona Sampson (ediție bilingvă engleză-română, în traducerea Ioanei Ieronim și a Brândușei Prepeliță-Răileanu, postfață de Lidia Vianu. Editura Vinea, București, 2004), Scara rulantă - Escalator de Ioana Ieronim (ediție bilingvă engleză-română, în traducerea lui Adam Sorkin și Sergiu
Poezia în traducere by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/11686_a_13011]
-
nasc în tăcere și izolare fecundă, în tensiune și continuitate: refugiul în studiu și muncă..." În asemenea circumstanțe, încercînd - solipsist - a se defini, precum, altădată, maestrul său, G. Călinescu, Adrian Marino se considera a fi "izolat și sociabil", "politicos și distant", "selectiv și larg disponibil" (id., p. 81) - avînd, desigur, "bucuria dialogului", "sentimentul stenic și vital al comunicării și solidarizării intelectuale", dorind chiar "ieșirea din izolare" -- dar... prin corespondență! Scrisori "interesante, semnificative"... Tot astfel îi era și actul critic, judecata de
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
cînd, în finalul "autobiografiei spirituale" declară solemn "trebuie să cultivăm spiritul de demnitate, mîndria și respingerea oricărei încercări de umilire, subordonare sau desconsiderare intelectuală din partea oricui ar veni ea" (adaug: "nu toți intelectualii străini au calitatea de a ne privi distant, cu superioritate" discriminatorie) înțelegem ușor că Adrian Marino se despărțea de iluziile occidentalizante (mai ales franceze) și se definea pe sine însuși. Ipso facto, el a devenit - spre sfîrșitul vieții - un apărător convins - patriotic - al culturii românești, în România. Un
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
funcționarul public care ocupă poziții însemnate în structura acestora? Teoreticianul criticii estetice sau criticul ce oscilează între judecata critică și cea culturală? Polemistul ce își ridiculizează adversarii pe chestiuni de formă, fără a atinge miezul temelor în discuție, ori dascălul distant și plin de morgă? Omul mînat de o voință feroce, în stare să-și controleze subiectivitatea incomodă și să-și dureze o imagine plesnind de seninătate și obiectivitate, sau insul cotropit de spaime, căruia aproape îi e teamă să înnopteze
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
fi descoperiți (vezi pp. 109-113). Nu se simțeau nici eroi, nici victime, aveau viața lor cu bune și cu rele, din care, ănsă, politicul nu făcea parte. Rememorarea trecutului nu presupune din partea naratorului (autorului?) o componentă afectivă. Tonul este rece, distant, "obiectiv", epoca este readusă în atenție prin obiectele care au caracterizat-o (cravata de pionier și diversele tipuri de șnururi și trese, inventarul minuțios al tipurilor de țigări existente pe piață ăn momentul ăn care eroul s-a apucat de
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
literatură, exact invers decât la autorul Levantului: „Liviu Petrescu propune, în cartea sa, un postmodernism normativ, conceptual, taxinomic, în vreme ce Cărtărescu merge mai degrabă pe o linie generativă, fructuoasă sub apect beletristic și esențial. ș...ț Prima perspectivă e catedratică, aulică, distantă, în vreme ce a doua împărtășește familiaritatea veselă a pupitrului. ș...ț Primul scrie, avizat, doct, extrem de nuanțat despre ceva aflat în afara sa, și cu certitudine în exteriorul propriei sale condiții, pe când cel de-al doilea scrutează complice un spațiu lăuntric familiar
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
este lupta de purtat. Aventura lui cu exercițiul filosofic era prea suficientă pentru a nu ști încotro merge sau de ce să se ferească - de cultul formei care devine scop și de care literatul nu poate scăpa. Augustin păstrează o prudență distantă; cultul excesiv al formei e condamnabil. Conținutul se cuvine a fi așezat mai presus de cuvinte după cum sufletul este mai presus de trup. Și, la urma urmei, elocința creștină va egala elocința păgână. Era, la început, o simplă problemă de
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ar fi aflat; cu tăceri sub al căror ghețar ar fi fost greu să pătrunzi; atent față de interlocutorul său și mai totdeauna politicos, știind să și asculte cînd era cazul, cu gravitate, dar fără răceală; sobru, simplu, nepretențios, dar și distant uneori, știind ce elocvență poate avea « patosul distanței»; înflăcărat, îndeosebi, neostoit înflăcărat, iată cum îmi apare peste ani”. Secretul lui Eliade, pata albă care l-a intrigat pe Arșavir Acterian, e legat de motivul întoarcerii sale din India, mai precis
Potestas clavium by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/13083_a_14408]
-
este ea într’adevăr. De altfel nimeni nu l’a luat în serios, chiar nici maeștrii substituți, cu cari stătea toată ziua de vorbă, bârfindu-mă pe ruptele. La rândul meu, când îl întâlneam pe culoarele administrației, îi răspundeam foarte distant la salutul lui acru. Dar într’o seară a asistat la un „Samson” și cum publicul îmi făcea iar o manifestație colosală la apariția mea, se vede că a rămas impresionat și a schimbat de idee, căci după asta a
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
acela obscur, căci casa era în adevăr înaltă ca o biserică". Angrenată într-o căsnicie trainică, dar lipsită de elanuri sentimentale, Elena Drăgănescu își sublimează refulările în pasiunea pentru muzică. Perfecțiunea clasică și impersonală a fizicului, coroborate ținutei reci și distante, ba chiar și numele dau Elenei aerul unui personaj mitic, plutind nealterat deasupra impurităților contingenței. Elena e muza care inspiră un fel de exaltare mistică celor din anturajul ei, mai cu seamă bărbaților. Drăgănescu, soțul ei, care o iubește cu
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
teoria insidioasă a amorului fizic". Apariția leneșei și grosolanei Sia în casa Rim, sub deghizarea convenabilă de "infirmieră", îngrijind bolile imaginare ale profesorului cu mijloace nu tocmai medicale, completează cadrul familial cu o notă de vulgaritate. Stilul autoarei, în general distant și incisiv, se complace aici în a detaila cu ironie feroce turpitudinea pornirilor refulate și răbufnirea resentimentelor în comedia soților Rim, clădită pe minciună și interes. Cel de-al treilea fir narativ, având în centru triunghiul conjugal compus din soții
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
dedesubt pierise Și-n urmă podul, ca o navă, Se desprindea înct de mine. Figurație își lua un aer degajat Și îmbrăcat la patru ace, Intra în sala de concert, Se instala în prima lojă Și cu un zâmbet vag distant întâmpina de sus mulțimea. Ca sub puterea unui gând, Se furișa discret afară, Dar se lăsa apoi văzut în galerie, când felin Vâna un loc pe strapontină. Muzica însă totdeauna îl surprindea stând în picioare, Transfigurat, în dreptul ușii în pauză
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
din zid, am văzut cum în casa se aprindea o lumină după alta. Percheziția începuse. M-am ascuns printre copaci și m-am gîndit la următoarea mișcare. Pe de o parte, puteam să mă strecor pe strada paralelă, punînd o distanta cît mai mare între mine și familia Dumbrava. Pe de altă parte, aș fi putut rămîne unde eram, pînă cînd situația s-ar fi calmat. Cum nu aveam nici o posibilitate să-mi dau seama cît de extinsă era această vînătoare
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Emil Cioran - cu care peripatetiza, în Jardin de Luxembourg, în ore tîrzii de noapte. Cu Emil Cioran avea o „complicitate intelectuală" în urma unui comun „pesimism profund asupra viitorului civilizației noastre" (p. 60). Mai puțin s-a apropiat de... Mircea Eliade („distant" - ceea ce am mai citit și în alte memorii de exil). Pe Eliade, deși dl Djuvara îl cunoscuse la Lisabona, îl considera infatuat. Totuși îl introduce în cercul lui Marcel Brion (cronicar, pe atunci, la Le Monde), tot astfel cum îl
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
subversivă: ,povestea" înaintează exclusiv de la un ciclu la altul. În interiorul secvențelor, numai discurs: fragmentele narative sunt sincopate ori deturnate. O anume urgență a durerii, o panică reverberată fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (nu e timpul fato). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
cronologice, "generații" de intelectuali și de scriitori în funcție de modul în care se leagă, se raportează, se întretaie dialectic cu acest nivel central, producător de sens. Vom observa cu mai multă ușurință raportări pozitive sau negative, apropieri mai intime sau mai distante, sporiri și micșorări "canonice". De pildă. Constatăm că "generația de aur" nu se prea raportează la cea antebelică. Celor mai mulți dintre ei "criterioniștii" le rămîn indiferenți: nici ostilitate, nici îmbrățișare. Steinhardt și Paleologu se apropie de Noica, dar numai spre a
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
pragmatică geo-politică și financiară. Dezamăgirea diaristului e grea: "Nu pot să neg impactul dureros ce l-am încercat în scurta mea întâlnire cu Ťburgheziať occidentului. Disproporția între măreția și bogăția bibliotecilor și librăriilor lor și meschinăria (cinică, ignorantă, egoistă și distantă) cu care iau cunoștință de durerile și suferințele noastre. Sunt obsedați de bani, plăceri, lux și succese, nu sunt deloc dispuși să facă cel mai mic sacrificiu sau concesie pentru salvarea restului lumii de teroare, foamete, tiranie. Ca intelectual, mă
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
în această artă în ce privește comportamentele, strategiile în raport cu problema stilului, indicând emergența unei concepții diferite de cea moștenită și încă activă, pe care o conturam mai sus. Istorismul postmodern se manifestă adesea ca o revizitare și reactualizare a stilurilor preexistente, mai distante sau mai apropiate în timp, fie în globalitatea lor (clasicism, romantism, expresionism, dar și minimalism), fie în exemplificările lor singulare. Stilul își redobândește (sau tinde să o facă) exterioritatea față de utilizatorul său. Înseamnă asta că potrivit unei logici a succesiunilor
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
20). Ultimul samurai (The Last Samurai) - producție SUA, 2003. Regia: Edward Zwick; cu: Tom Cruise, Billy Connolly, Ken Watanabe, Seizo Fujumoto, Tony Goldwyn. Căpitanul Nathan Algren este un om în derivă. Luptele pe care le-a purtat odată par acum distante și frivole. Odată și-a pus viața în pericol pentru onoare și pentru țară - la Antietam (Maryland) și Gettysburg (Virginia) -, dar în anii care au urmat Războiului Civil, lumea s-a schimbat. Mai departe cu un univers, un alt soldat
Agenda2004-6-04-timp () [Corola-journal/Journalistic/282049_a_283378]
-
verosimil și să ofere cititorilor un spectacol carnavalesc, ca Marquez. Lucian-Claudiu Amor (eu, unul, voi continua să-i spun astfel) este un scriitor înzestrat, care nu s-a decis încă pentru un gen de proza care să-l avantajeze. Observator distant al realității și, în același timp, visător solemn, cuprins uneori de o melancolie filosofica, el ne-ar putea face cândva o surpriză frumoasă. Un talent de 24 de carate Cel mai spectaculos debut în proza înregistrat în ultima vreme este
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]