326 matches
-
pentru paradoxism se remarcă în Nichita Stănescu și para doxismul (1994, 2000), iar în planul creației poetice, mai ales în volumele: Dumnezeu între sălbatice roze - trisalmi (Timișoara, Editura Hestia, 1993), Fulgerul sferic / Éclair sphérique (Editura Aethicus, 1999), Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, apărute în română, franceză, engleză și germană (Ed. Aethicus, 2000) etc. Salmul - cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, alcătuindu-se-n distih, cu primul vers dintr-un troheu („măsura 2“) și cu secundul, din
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Hestia, 1993), Fulgerul sferic / Éclair sphérique (Editura Aethicus, 1999), Salmi / Salmes / Salms, distihuri superparadoxiste, apărute în română, franceză, engleză și germană (Ed. Aethicus, 2000) etc. Salmul - cea mai scurtă formă fixă de poezie din istoria literaturii universale, alcătuindu-se-n distih, cu primul vers dintr-un troheu („măsura 2“) și cu secundul, din doi trohei („măsura 4“, în total, șase silabe), așadar, față de niponul haiku (din 3 versuri dispuse-n măsurile 5-7-5), cu o economie de 11 silabe - a fost inventat
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
străinii/ Mînca-i-ar inima cînii"), nu pentru reîmprospătarea cotidiană a bucuriei lor estetice, dar pentru că se simțeau întăriți în convingerile lor xenofobe. Eminescu nu era pentru ei scop, ci mijloc, așa cum va redeveni pentru Ceaușescu, într-un faimos discurs, care tocmai distihul cu pricina îl cita. în al doilea rînd, poezia începe să fie citită tendențios, interpretată adică după chipul și asemănarea unei doctrine sau a alteia. N-a ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului Gheorghe ortodoxist și
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
factori care acționează în sens contrar, atenuînd ruptură formală: în primul rînd lipsa rimei între versurile 1 și 3 (există totuși o asonanta, a vocalei "u", menținută și în strofa următoare), ceea ce permite o lectură continuă a catrenului că un distih; în această interpretare, încălcarea persistă, dar e mai puțin gravă, căci apare în poziția cezurii mediale. Textului citat i se pot adăuga desigur și alte exemple: cele pe care le voi invocă în continuare nu reprezintă rezultatul unei investigații sistematice
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
meditație existențiala: o terțina tulburătoare a lui Constantin Severin, de data asta, spune, ceva mai la vale - "păsări inversând/ minutarul din turnul/ astrologilor", completată de Șerban Codrin cu "din clipă despărțirii/ a trecut un mileniu", iar, catre final, un alt distih al lui Codrin - "aceleași brazde hrănesc/ și râma si-mpăratii". O meditație asupra cuplului în lume, supus rigorilor universului, dar și celor impuse de condiția umană, Turnul astrologilor este un poem de referință pentru opera poetica a amândurora. În ceea ce privește Stâncă în
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
îl primește în luna noiembrie a anului opt, după Cristos. Edictul imperial, inflexibil, îl azvîrle fără milă că pe un corupător tocmai pe malul inospitalierei Mari Negre de azi. Se pare învățase, scriind, limba locului. La această se referă și distihul poetului român cunoscut, citat într-un alt număr al revistei, si care sună așa: La Pontul Euxin citea un get/ Silabisind din Pontice încet. Jelaniile, culte, prima dată, nu mioritice.
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Jocuri de vacanță) mizează tocmai pe asemenea efecte comice. Textul începe cu "Stavăr, filfizon de marcă, / se trezise singur leoarcă", continuă cu "se îndrăgostise turtă", "pînă-ncărunțise criță", "protesta la toartă", "se îmbată lela", "se îngîmfase bocnă" - pentru a sfîrși cu distihul "Geaba, Stavăr! Gata, fete! / Azi ești singur ciuciulete" (sublinierile, desigur, îmi aparțin). Una dintre cele mai frecvente expresii de subliniere a intensității mi se pare a fi, în momentul de față, la sînge; față de cele citate la început, ea este
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
nici un comentator al fenomenului să nu-și fi amintit de versurile lui Grigore Alexandrescu din fabula Lupului moralist: " Cînd mantaua domnească este din piei de oaie,/ Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie." Și, dacă tot sîntem la pesimistul poet, oare distihul din Anul 1840 nu și-ar fi aflat actualitatea în întreg deceniul din urmă: "Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește,/ Și ce nădejdi dă unul, celălalt le ia"? Eliade Rădulescu are (în Istoria literaturei generale) următoarea
Cultura literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16959_a_18284]
-
miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada groazei - cu formule pregnante - e folosită de istoricul literar încă o dată (pe aceeasi pagina 236): "totul într-o procesiune hohotitoare". La pagina 238, Călinescu găsește într-un distih de întinsă posteritate didactica: Un orologiu bate noaptea jumătate/ La castel în poarta oare cine bate?," "un ce horcăit, cavernos". E clar, pentru el, acest tip de mirodenii orientale ("horcăit", "cavernos") se poate presară pe aproape orice preparat liric pentru
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
cele externe. I se asociază de altfel mania rimei, despre care am mai scris în această rubrică, dar care pare să rămînă o tentație mereu vie a scrisului jurnalistic autohton, uneori amuzantă, adesea iritantă. Culeg din aceleași pagini externe cîteva distihuri pe teme similare: "Atentat ratat cu terorist împușcat" (EZ 2885, 2001, 11); "Bin Laden proclamă: "Islamul vă cheamă"" (EZ 2855, 2001, 5); "Jihad și antren cu Osama Bin Laden" (ib.).
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
a făcut ca unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, care a scris, exilat, și care a murit pe pământul nostru, Publius Ovidius Naso, să fie evocat în zilele noastre, de un poet proletcultist, socotit minor, Mihai Beniuc, în distihul memorabil: La țărmul Euxin citea un get Silabisind din Pontice încet... Numai pentru aceste două stihuri, poetul hulit al Mărului de lângă drum, s-ar cuveni să fie așezat la un loc ceva mai bun... Căci, ce alt poet român îl
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Ispita discursului versificat e prezentă de la început, și se întețește din vreme în vreme; după zburdaticii bașchiri vin 16 versuri avocățești ("amorul sfânt de țară", "un dor de libertate" etc.). Pe neașteptate, un distih: "Câți au format grozavul șir,/ Pohodul na Sibir!" - se salvează din platitudine prin simplă enunțare. Apoi platul marș este reluat. Curios este gestul unui comandant, care încrustează numărul celor căzuți de la ultima etapă pe biciul său, cu gestul unui cioban
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis". Dar nu, bogăția fulgilor e un imens ecran pe care "mândra țară" e proiectată într-o avantajoasă armură de zale argintii. Iar strofa a doua cuprinde un distih ce-ți taie răsuflarea, când te aștepți mai puțin: Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. în Gerul, întâlnim un exemplu (ce l-ar fi fericit pe Edgar Papu) de erotism
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
2006; Doinele paiaței. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Renaștere. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristețea sonetelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Cântecele păsării de foc, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Toamna poemelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2009; Magia antitezelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Lăsați-mă să cânt, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2010; Viscol
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
ajute? Pe cel mai mic de Paști l-am îngropat“ (Ilinca lui Ion). Amintitul Calendar al viei a avut și el partea lui de contribuție la consacrarea formelor poetice alese de Pillat. Fiecare lună a anului e surprinsă în 13 distihuri construite cu același tip de vers, alexandrinul românesc, inspirat poate tot de Alecsandri, citat cu simpatie întrunul din episoadele Calendarului („Perdelele-s lăsate și lampele aprinse” / Frumosul vers anume îl chemi acum în minte). Periplul poetului de-a lungul lunilor
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
am descoperit-o, pe vremea odioasei dictaturi, scrisă cu pixul pe peretele unui WC public. În ciuda vulgarității lor, cuvintele exprimau un adevăr social cumplit. Tot atunci, și tot pe ușile sau pereții WC-urilor publice, erau mâzgălite tot felul de distihuri pe care astăzi le-am numi sloganuri publicitare: „Ciocolata Veronica/ Face mică găurica”, sau „Ciocolata Postăvaru/ Face p... ca și paru”, sau „Vinul roșu de Segarcea/ Face p...zda harcea-parcea” etc. Găseai și antireclame: „Apa minerală Hebe/ Face p... ca
Limba dulcilor Cazanii şi folclorul WC-urilor [Corola-blog/BlogPost/92536_a_93828]
-
Giuseppe Ungaretti: ŤCara, lontana come in uno specchioť, îngânându-l pe vreo 40 de stihuri sâcâitor de vorbărețe... ŤÎn zoriť (devenită, prin antologii : ŤApune Lunať), e o poezie Ťde notațieť, ușor pretențioasă și exclamativă. Am fost tentat să elimin ultimul distih, stimabil: ŤSoarele suie roșu peste lume/ și trage orizontul din adâncuri.ť, din cauza acelui atribut, Ťroșuť, care putea fi luat drept o glorificare a comunismului, al cărui Ťsoare roșuť ar fi suit peste lume. Neîndoielnic prozaice și realist-socialiste sunt ŤZilnicile
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în partidul fixând timona / și prora naltă spre Comunism"...
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre de control" (hrușcioviene), "Racheta sovietică", "Tot mai sus!", "Rânduri pentru Partid" - unde fanaticul de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți aparține
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii de aur". Primul distih mi-ar părea chiar sugestiv, cu acel ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de Versuri sau cîntice de stea (1822), de Cîntice de lume (1831) sau de prima culegere foarte amplă, Fabule și istorioare (1841), aproape toate poeziile adoptau octosilabul trohaic, versul popular prin excelență, săltăreț și uniform. Chiar dispuși în catrene, în distihuri sau în strofe ample, octosilabii trohaici uniformizau temele, motivele, stările de spirit. Am fi zis că Anton Pann era incapabil să depășească aparențele unei poezii de sorginte populară, cu toate că substanța poeziei lui se afla uneori foarte departe de folclor. După
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește." Nu mai întîlnim aici două proverbe-versuri în același metru; rimele dispar și ele, fiind uneori înlocuite cu vagi aliterații sau cu rime interne ("Ce e frumos poartă și ponos"); doar ultimul proverb din serie ia forma unui distih compus din obișnuiții octosilabi trohaici în rimă (Cu ce dascăl lăcuiește/ Așa carte-alcătuiește). Forma proprie Povești vorbii, prezentată mai sus, se regăsește în tot volumul și marchează inovația poetică fundamentală a lui Pann. Cît despre istorioarele epice exemplificatoare, așa-numitele
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
-l oricărei previzibilități a părinților, ceea ce, practic, înseamnă crearea altui destin, neconvenabil acestora, dar contra căruia genetica nu protestează, iar ațipirile conștiinței etnologice, în cazul de față își văd înainte de încețoșările lor. Situația de mai sus îmi aduce în memorie distihul lui La Fontaine din « L’Horoscope » : « On rencontre sa destinée / Souvent par des chemins qu'on prend pour l'éviter.» Constantin Clisu a scris un roman captivant, bine construit, de o apreciabilă putere narativă. Este un minunat povestitor. Roman obiectiv
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
mării te strigă din netimp înapoi". Cel ce jertfește celor mai frumoase devine el însuși tânăr și frumos un oaspete al eternității melosului. Înainte de a trece la exemplele unor poeme în întreaga lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tânăr și frumos un oaspete al eternității melosului. Înainte de a trece la exemplele unor poeme în întreaga lor desfășurare, trebuie de spus că există strofe, distihuri sau un singur vers care sunt pură incantație și inițiere. Așa are loc cu distihul din poezia Noi a lui Octavian Goga, prin care ne inițiază în misterul absolutului cântului românesc: "Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne-asculte". Sau finalul din poezia lui Lucian Blaga, Cântăreții bolnavi: Răni ducem izvoare/ deschise sub haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]