114 matches
-
episod izolat” ca și cum faptul de a fi prezentat un singur episod depresiv face ca orice subiect să intre în categoria „tulburare”) diagnosticul de „tulburare depresivă” ridică problema continuității depresive din copilărie până la vârsta adultă (vezi capitolul 5). În ceea ce privește diagnosticul de „distimie”, acesta presupune un număr mare de cazuri clinice care nu prezintă ansamblul caracteristicilor episodului dar suferă totuși de o stare depresivă durabilă și de câteva manifestări depresive complementare. DSM-IV reduce de la doi la un an durata necesară manifestării stării depresive
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
importantă a recidivelor. Loubeyre (1990), face un studiu pe un grup de 114 adolescenți cu vârste între 11-18 ani, spitalizați într-o unitate specializată, și găsește 47% (54 de cazuri) de adolescenți deprimați (după criteriile DSM-III-R: episod depresiv major și distimie 41%, tulburări de adaptare cu dispoziție depresivă și tulburări depresive nespecifice: 6%. Grupul era format din 46% fete și 54% băieți cu vârstă medie de 15 ani. Tulburările depresive au apărut în medie cu 8 luni înainte de spitalizare, cu o
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cazuri cu probleme depresive se repartizează în 29 cazuri de episod depresiv major (10,4% dintre adolescenții care au solicitat consultația) și 73 de cazuri cu „sindrom subdepresiv” (26,1% dintre adolescenții care au solicitat consultația, dintre care 7% prezintă distimie, 8% proastă dispoziție, 7,5% criză anxio-depresivă și 3,6 depresivitate). Motivele cele mai frecvente pentru care s-a apelat la consultație sunt dificultățile relaționale dintre adolescent și părinți (interiorizare, iritabilitate, mânie), dificultăți școlare și tentative de suicid. Și alte
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de un an și jumătate până la doi ani de la debut, dar cu un procent de recidivă ridicat de 40% după 2 ani și 70% după 5 ani (Birmaher și colab., 1996). Durata sindroamelor subdepresive este mai greu de evaluat. În ceea ce privește distimia, durata medie este de 4 ani (vezi și capitolul 5). VÂRSTĂ ȘI SEX După unii autori, episodul depresiv major ar apare la generațiile recente la o vârstă mai precoce decât la generațiile precedente. Acest lucru ar putea explica creșterea frecvenței
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ca fiind o perioadă cu risc de patologie depresivă datorită în special acestei „disforii pubertare”, consecință a travaliului psihic propriu adolescenței. Într-adevăr, „disforia pubertară” care, în mod obișnuit, păstrează un aspect labil și tranzitoriu se poate transforma într-o distimie pubertară atunci când se acumulează unele evenimente de viață negative (Choquet și colab., 1988; Brendt și Zinn, 1992; Gispert și Wheeler, 1992; Stein și colab., 1994; Adams și Adams, 1993; Goodyer și colab., 1993; Marcelli, 1995; Brand și colab., 1996), sau
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și colab. (1993) compară un grup de treizeci de adolescenți spitalizați pentru tulburare depresivă majoră (douăzeci și cinci) sau distimică (cinci), evaluați la începutul, apoi la sfârșitul spitalizării, cu un grup martor (de notat importanța „comorbidității” asociate diagnosticului de tulburare depresivă majoră: distimie: șapte, anorexie mentală: cinci, bulimie nervoasă: patru, abuz de substanțe: trei, tulburare de comportament: patru, anxietate: doi). Autorii utilizează o scară de percepție a sinelui (Self-Perception Profile for Adolescent: SPPA) și constată, printre altele, că adolescenții deprimați au la începutul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
arată foarte bine gravitatea contextului psihopatologic care însoțește actul suicidar și, în special, frecvența stării depresive. În ceea ce privește studiile epidemiologice asupra tentativelor de suicid , Brent și colab. (1988) constată un procent de 75% cazuri de depresie majoră și 19,6% de distimie într-o populație de adolescenți cu tentativă de suicid. De asemenea, Chabrol și Moron (1992) constată 82% cazuri de depresie majoră și 10% de distimie. Gispert și Wheeler (1992) au studiat o populație de adolescenți cu tentativă de suicid internați
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
colab. (1988) constată un procent de 75% cazuri de depresie majoră și 19,6% de distimie într-o populație de adolescenți cu tentativă de suicid. De asemenea, Chabrol și Moron (1992) constată 82% cazuri de depresie majoră și 10% de distimie. Gispert și Wheeler (1992) au studiat o populație de adolescenți cu tentativă de suicid internați într-o secție de urgență a unui spital care avea drept pacienți o populație multietnică și defavorizată în plan socio-economic. Acești adolescenți prezentau semnele unei
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
cel puțin o tentativă de suicid (aproximativ 24%). În 10 cazuri din 24 este vorba de un episod depresiv major (42% din cazurile de tentativă de suicid constatate la adolescenții deprimați), în 7 cazuri din 24 (29%) este vorba de distimie: astfel în 71% din cazuri este vorba de tulburări depresive grave. Celelalte 7 cazuri se repartizează astfel: 3 cazuri proastă dispoziție, 3 cazuri criză anxio-depresivă și un caz depresivitate. În ceea ce privește sexul, notăm predominanța feminină (17 cazuri din 24). Totuși, ținând
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
există mai multe fete deprimate decât băieți deprimați, corelația cu sexul nu este semnificativă. În schimb, corelația cu gravitatea tulburării depresive este, din punct de vedere statistic, semnificativă (p = 0,02 pentru un episod depresiv major; p = 0,03 pentru distimie): cu cât „depresia” este mai gravă, cu atât riscul suicidar este mai mare. Frecvența apariției unei tentative de suicid este și mai mare în studiile prospective: după Mayers și colab. (1991), 70% din adolescenții cu episod depresiv major vor avea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe care le numim „proastă dispoziție”, „criză anxio-depresivă” sau, în mod simplu, „deprimare”, fluiditatea stării afective și a gândurilor se păstrează într-o oarecare măsură, permițând continuarea travaliului psihic al adolescenței, în schimb, în alte cazuri cum ar fi depresia, distimia sau depresivitatea nu se întâmplă același lucru. Explicația clară a apariției acestor conduite patologice este faptul că adolescentul nu poate nici să înfrunte acest travaliu psihic, nici să-l continue. În aceste condiții, obiectivele primordiale ale tratamentului riscă să fie
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de la o problemă măruntă până la maladia gravă. Atunci când vă simțiți trist, frustrat, descurajat sau disperat, s-ar putea să fiți deprimat. Depresia poate lua mai multe forme, printre care maladia maniaco-depresivă, caracterizată prin stări emoționale pozitive și negative extreme, și distimia, o depresie mai ușoară, cronică, ale cărei simptome sunt oboseala persistentă, problemele legate de somn și de hrănire, durerile, precum și sentimenul că viața nu mai merită să fie trăită. Dacă ați avut zilnic, timp de mai mult de o săptămână
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
separat prin cel puțin două luni de revenire la o activitate mai mult sau mai putin uzuală. 2. Nu a prezentat niciodată un episod hipomaniacal. Diagnosticul funcțional, al incapacității și al capacității de muncă Același că pentru episodul depresiv major. DISTIMIA (NEVROZA DEPRESIVA) Criterii de diagnostic clinic A. Dispoziție depresiva pentru cea mai mare parte a zilei, timp de mai multe zile (fie prin relatare subiectivă, fie prin observația altora) pentru cel putin 2 ani. B. Prezenta în timpul depresiei a cel
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
de exemplu mecanic de locomotivă, acar, revizor ace etc.). Starea mentală a acestor persoane trebuie să fie aproape de normalitate. În urmă evaluării psihiatrice pot primi avizul de aptitudine și acele persoane diagnosticate cu tulburări psihice mai ușoare (de exemplu: ciclotimia, distimia, utilizare nociva de substanță: alcool, tutun, cafea, tulburări somatoforme). Barem III: Se aplică persoanelor cu responsabilități în funcții din siguranță circulației unde solicitarea neuropsihica este medie, astfel încât după anamneza și examinare psihiatrică se poate da avizul de aptitudine și persoanelor
INSTRUCŢIUNI din 26 aprilie 2002 privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din tranSporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/146157_a_147486]
-
aceleași simptome, dar care nu apelează la tratament. Am cercetat acest aspect comparînd eșantionul nostru de 243 de perechi de gemeni care manifestaseră simptome ce corespundeau unuia sau mai multora dintre cele șase diagnostice propuse de DSM-III (episod depresiv major, distimie, atac de panică și agorafobie, fobie socială, TOC și TAG) cu cel format din 165 de pacienți aflați sub tratament pentru atacuri de panică și agorafobie. Am măsurat factorii de vulnerabilitate reprezentați de nevroză și locul controlului și istoricul bolii
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
5% pe an (Neufeld et al., 1999), deși acești indivizi au raportat că debutul temerilor sociale a avut loc în copilărie. Exista o probabilitate mai mare ca fobia socială să se dezvolte la indivizii care au întrunit criteriile pentru depresie, distimie, tulburarea de panică sau fobii în momentul studiului original ECA. Nu există dovezi furnizate de studiile recente care să sugereze că vîrsta medie sau durata simptomelor în momentul consultului se reduc, sugerînd că, în ciuda conștientizării din ce în ce mai mari a fobiei sociale
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
nescrise. De pildă, Sanderson și colaboratorii săi (1990) au descoperit că eșantionul lor era divizat în indivizi ce sufereau doar de agorafobie și indivizi cărora li se pusese încă un diagnostic. Cele mai frecvente diagnostice secundare sînt fobia socială și distimia. Dimpotrivă, cei care au fost mai întîi diagnosticați cu o altă tulburare anxioasă prezentau, cel mai des, fobii specifice ca diagnostic comorbid (Barlow et al., 1986b; de Ruiter et al., 1989). Prin urmare, cei care suferă de fobii specifice este
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și tensionată (a insistat să stea pe un scaun plasat cu fața spre ușă), s-a relaxat și, în cele din urmă, a vorbit liber și deschis despre trecutul său și problemele curente. Afectele sale au variat de la calm la distimie, fiind adesea pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu își înțelege bine starea și nu a fost capabil să înțeleagă de ce nu și-a revenit după incident, interpretînd acest fapt ca o dovadă de slăbiciune. Are o atitudine pesimistă
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
acceptabilă însă conștient → strategii defensive cu izolare și rigiditate emoțională. Sunt de menționat interferențele cu tulburarea de personalitate evitantă și dependentă, lipsite însă de hipertrofia supraeului și de comportament dominator în raporturile interpersonale. Din perspectiva comorbidității cu bolile Axei I, distimia și tulburarea obsesiv-compulsivă se află pe primele locuri ca frecvență. Ambele nuanțează trăsăturile tulburării de personalitate obsesiv-compulsive, dar, pe de altă parte, favorizează acuratețea diagnosticării acesteia. Obsesiv-compulsivii răspund mai bine la tratament ca și cei afectați de TP evitantă, dar
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
co-ocurenței între TP borderline și depresie. S-a considerat chiar că ar fi două expresii ale aceleiași etiologii. La depresivii din ambulator s-a evaluat prezența TP borderline la 10-40%, dar și clusterul C e prezent în 45-65% din cazuri. Distimia a fost rar întâlnită la TP borderline (10%Ă. Datele statistice nu indică o relație specifică. În istoria familială, de asemenea nu se întâlnește o frecvență crescută a depresiei. Relații cu depresia pot exista dar nu de tipul celor de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fost introdusă în DSM-IV ca un diagnostic de cercetare, pentru o eventuală adoptare ulterioară. Descrierea unei personalități depresive este veche și acest tip a figurat printre personalitățile psihopate ale lui SCHNEIDER. În ultimul timp se discută mult asupra diferențierii între distimie și TP depresivă, între aceasta și normalitate, despre consistența internă a tipului și diferențierea de alte tipuri. TP depresivă, în măsura în care e acceptată, se corelează bazal atât cu depresia normală cât și cu distimia și depresia clinică. În ultimele decenii s-
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
timp se discută mult asupra diferențierii între distimie și TP depresivă, între aceasta și normalitate, despre consistența internă a tipului și diferențierea de alte tipuri. TP depresivă, în măsura în care e acceptată, se corelează bazal atât cu depresia normală cât și cu distimia și depresia clinică. În ultimele decenii s-a vorbit mult despre „dubla depresie” care se referă la o depresie majoră ce apare pe un fond depresiv persistent, distimic sau de personalitate depresivă. Până la includerea oficială a TP depresivă în clasificări
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ce aveau și tulburări comorbide pe Axa I au evoluat mai bine. Un studiu sistematic a realizat TYRER prin Nottingham Study of Neurotic Disorder, cu PAS (TYRER, 2000Ă. Au fost evaluați 198 pacienți cu tulburări anxioase, atacuri de panică și distimie. La 75 de cazuri s-a identificat o tulburare de personalitate iar la 39 dificultăți de personalitate. După 12 ani acești pacienți au fost evaluați din nou cu același instrument de către același cercetător. Pacienții aveau vârsta medie 45 ani. S-
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mg de risperidonă în tratamentul manifestărilor psihotiforme ale TP schizotipale. SCHIRTZ și colab. (1999Ă respectiv ZANARINI și FRANKENBURG (2001Ă descriu utilitatea unor doze mici de olanzapină - 5 mg/zi - în diminuarea manifestărilor psihotiforme ale TP borderline asociate sau nu cu distimia. Deși există suficiente argumente pentru rolul neurolepticelor atipice în abordarea polimorfismului sindromologic al tulburărilor de personalitate se impun studii elaborate corespunzător terapiilor pe termen lung. Preparatele antidepresive și-au găsit și ele locul în arsenalul terapeutic adresat tulburărilor personalității. În
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
este mare (ex: mecanic de locomotivă, acar, revizor ace etc.). Starea mentală a acestor persoane trebuie să fie aproape de normalitate. În urmă evaluării psihiatrice pot primi avizul de aptitudine și acele persoane diagnosticate cu tulburări psihice mai ușoare (ex: ciclotimia, distimia, utilizare nociva de substanță: alcool, tutun, cafea, tulburări somatoforme). Barem III: Se aplică persoanelor cu responsabilități în funcții din SC unde solicitarea neuropsihica este medie, astfel încât după anamneza și examinare psihiatrică se poate da avizul de aptitudine și persoanelor diagnosticate
ORDIN nr. 447 din 24 martie 2003(*actualizat*) pentru aprobarea Instrucţiunilor privind examinarea medicală şi psihologică a personalului din tranSporturi cu responsabilităţi în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei, precum şi organizarea, funcţionarea şi componenta comisiilor medicale şi psihologice de siguranţă circulaţiei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/149928_a_151257]