215 matches
-
corp care e cu totul pătruns de lumina ei . Marta! Marta! "Voci favorizate așa de mult de natură sunt terenuri cari invită mai cu deosebire la cultură și aduc aminte meminamente că aceste grații naturale trebuiesc cultivate. Noi facem însă distincțiune între acest ton nobil sau ordinar din natură, în care se reprezintă involuntariu (naive) simpatia sau antipatia față cu idealitatea, și între accentul ordinar care e productul unui simț nenobil, brut și a unei relațiuni intime cu pasiunile și poftele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu mai mare necesitate naturală deosebita bogăție de viață a unor asemenea tipuri. Atât în naturele demonice cât și în cele de-un umor fantastic reprezintatorul poate mai lesne să ne ridice la Coeziunea dintre activitatea filozofică și artistică și distincțiunea lor întru creare am dezvoltat-o pre larg în partea întîia a tractatelor mele asupra filozofiei artei: Raportul dintre filozofia [și] critica artei la opera de artă în parte (... ). Comp. cu deosebire p. 48 - 58. {EminescuOpXIV 272} o așa priveliște
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai eminent are alaturi cu el în greșelele de dialect un inamic ne-mpăcat care-l poate lipsi de efectele cele mai mari ale artei sale. Se-nțelege că [e nevoie de o] ureche de-o cultură fină și primitoare pentru distincțiunile cele mai delicate pentru de-a simți până și-o coloratură abia a dialectului sau numai o consonanță necuvenită. De-aceea va trebui să fie una din grijele principale ale docentului, de [la] care ne credem în drept de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
serviciului artei reprezintatoare, a cărei pârghie cea mai însemnată e tocmai tonul vorbei grăite, s-ar cuveni ș-ar trebui să poarte cu onoare urechile sale s-ar trebui ca aceste să fie apriori dispuse de-a nu înțelege numai distincțiunile rude ale sunetelor. E așadar o fericire care nu trebuie taxată tocmai jos aceea când viitorul actor a fost dus de timpuriu încă în cercuri în care sunetul curat a limbei lui materne s-a strecurat în urechea sa și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sistem care corespunde cu desăvârșire particularităților spiritului poporului din care izvorăsc acele sunete. Simțul de limbă particular al unui popor se arată așadar înainte de toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Simțul de limbă particular al unui popor se arată așadar înainte de toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
toate în sistemul sunetelor sale articulate, în sistemul corpului limbei sale. Totodată însă sunetele articulate au distincțiunile lor generale în organele vorbirei din cari purced. Daca acuma în aceste distincțiuni locale a cerului gurei, a limbei, a buzelor, după cari distincțiuni sunetele articulate se deosebesc cu despărțire și certitudine, daca în ele se strecoară cumva o suflare (Hauch "aspirațiune"), o țîșîire, un ton nazal, atunci claritatea sunetului articulat cade în pericolul de-a fi ștearsă; se naște o pronunție care nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
urmă împărtășesc cu cele dentîi originea lor din același organ, de-aceea și în pronunție sânt așa de ușor de confundat încît provincii întregi germane află într-asta o greutate mai neînvingibilă pentru pronunția corectă. De-a ține bine aceste distincțiuni va trebui să fie o grijă de căpetenie a oratorului, dar mai cu seamă a actorului. O schimbare și o confundare a acestor sunet [e] produce un efect cu desăvârșire comic. Un consonat capabil, prin aspirațiune premergătoare, de orce scărire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însuși actul vorbirei, care act dă silabei o putere, în care putere cel ce vorbește a esprimat valoarea ce-o are silaba pentru el. Această energie, prin care o silabă e ridicată față cu altele, care-a produs așadar o distincțiune de valoare a silabelor pentru ureche, este accentul vorbei. Acest accent pare prin urmare formatorul propriu a unității din vorbă, de vreme ce aduce pe silabe în (relațiunea) proporțiunea de domnitoare și domnite, adică de intonate și (fără ton) neintonate. Se-nțelege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebite accente de vorbe subordonate oarecum accentului logic și totodată păstrate fiecare din ele. {EminescuOpXIV 308} Accentul logic, care ni predă referințele ideale a propusăciunei simple, are facultatea de-a se dezvolta mai departe, adică de-a înainta la varii distincțiuni fără de-a pierde cu toate astea unitatea mai înaltă. va să zică nu curățenia or spurietatea materialului unei limbe, ci organismul cel fin al logicei sale, acesta e lucru principal. Aceasta se arată în propusăciunea individualizată prin aserțiuni (Bestimmungen) laterale. Atât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tempo mai iute o istorie ușoară decât o dezvoltare de idei; fiecare poezie lirică pretinde un tempo al său propriu, condiționat prin natura compozițiunei sale poetice, pe care tactul artistic îl și nimerește în orce caz concret și a [cărui] distincțiuni fine nici că se pot contrage sub o lege abstractă oarecare. {EminescuOpXIV 323} Noi avem a face-aicea cu arta dramatică, care, ca cea mai multilaterală, este acea speție de poezie care întrunește în sine cea mai mare mulțime de situațiuni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcărei fundamentale a tempoului va rezulta, întîi, din speția dramei și din grupul căreia ea aparține, a doua, din caracterul ei spețial. În linia a doua tempoul se individualiză înăuntrul dramei, și adică după caracterele deosebitelor figuri. Firește că aici distincțiunile și nuanțele sânt și mai multe. Antitezele vârstei mature și bătrâne pe de-o parte, a repedei junii pe de alta, a circumspecțiunii și a pasionabilității, a melancoliei și a sațului de viață pe de-o parte, a setei de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rimei vor condiționa, pe lângă toată obiectivitatea, un alt ton fundamental, prin care numai putem reda spiritul romantic în toate direcțiunile sale. O instrucțiune sistematică va alege pentru declamațiune traducțiuni perfecte din epopee clasice și romantice, spre a face înțelese sufletului distincțiunea caracterului genetic al amîndorora și prin modul de recitare. Dacă mai adăogăm pe lângă asta câteva bucăți din epopea idilică, din Luisa lui Voss sau mai cu seamă din Hermann și Dorothea, spre-a-și însuși nuanța tonului mai ușor și-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
diferința [dintre] hiton grec și toga romană însemna puțin. Daca nu se schimbă nimica din spiritul operei, micile diferințe din costumul grec și cel roman nu au a-nsemna mult. Tot asemenea nu poate fi de importanță esactitatea istorică în deosebirea distincțiunei a costumului din evul-mediu. Ș-aicea e suficient un tip general oarecare, {EminescuOpXIV 347} care să-i permită fantaziei un teren atât de liber încît în coprinsul acestui tip ea să poată sacrifica în părți spețiale chiar esactitatea istorică, spre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prea fi cu putință. Însă o considerațiune mult mai aspră a acestui moment trebuiește în privința costumului modern și mai ales 429r în acea a hainelor femeiești. Căci aicea adesea, vanitatea de femeie ademenește pe actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întuneca discuția, când aruncând ridiculul și discreditul asupra gândirii altuia prin mijlocul a o seamă de cuvinte ***, când făcând a se lua obstacolul drept cauză; exagerând consecințele unei obiecțiuni; uzând de petitio principii și de termeni ambigui sau impostori, de distincțiuni simulate, de false aplicațiuni, de false asemănări. O altă categorie de sofisme, numite de autoritate, cuprinde pe acelea care consistă în exploatarea prejudițiilor, atribuind cutării sau cutări opiniuni o valoare decisivă pe care ea n-o are în realitate. Fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu e în stare a le recompensa bănește; onorile pe care el le gradează după însemnătatea serviciilor aduse țin locul unei sporiri îndestulătoare a salariilor și lucrul nu este tocmai nepractic de vreme ce pentru amorul - propriu al oamenilor din Apus o distincțiune e adesea mai prețioasă decât o recompensă bănească. La noi risipa și abuzul ce s-a făcut cu aceste semne le-a luat orice valoare în ochii publicului, încît cei mai mulți oameni privesc conferirea lor mai mult ca un fel de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și pentru punerea în practică a dezideratului înființării unei academii, asemeni celor existente deja în Europa. În 1860, G. Sion a întocmit un proiect de statut pentru întemeierea unei „academii române, formată din 15 membri, aleși din toți românii, fără distincțiune de provincie sau de protecțiune”, dar „cu oarecari titlu literariu cunoscut”, având „în preocupări probleme de limbă, acordarea de premii și ordonarea documentelor istorice”. La rândul său, V. A. Urechia propunea instituirea unei comisii „de bărbați din toate provinciile române
ACADEMIA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285146_a_286475]
-
E un privilegiu pentru femei a le evita. 12. D-l S. Mehedinți, ar dori un mănunchi de oameni cu conștiința „în alb”, care să alcătuiască miezul unui parlament conducător, lângă care s-ar admite câteva femei de o reală distincțiune sufletească, care privind ca mame și soții cu îngrijorare la ziua de mâine și cu reală experiență la traiul întemeiat pe muncă, să dea vieții noastre politice mai multă demnitate și un simț de răspundere real. Altfel, femeile care nu
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în București, pe terenul din Piața Brătianu. În mai 1938 în Casa Rioșeanu, în martie 1939, Casa Rosenthal, în iulie 1939 în Calea Victoriei 82; în iunie 1940 B-dul Carol 3 (Fost S. Prager). La aceste expoziții Asociația a obținut următoarele distincțiuni: Diploma cu medalie de aur la Expoziția Camerei Agricole din Pitești (1927), Medalia și Diploma d-Honneur la Expoziția internațională din Barcelona (1929). Totalul sumelor rulate de la înființare până la 31 martie 1940, pentru secția industrială a fost de lei 7.469
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
a fost vasul Medea R.M.S. care a sosit la 16 august 1895 "aducând vreo 40 pasageri și 800 saci cu făină pentru Constanța", destinața finală fiind Constantinopolul 1902. Cu acest prilej, "capii tuturor autorităților locale și mai multe persoane de distincțiune au fost invitate pe bord de dl. agent al vapoarelor pentru orele 4 p. m. când s-a servit șampanie"1903. Au răspuns invitației "Principele Grigore Sturza, familia dlui general Manu, dnii generali Cantili, Rasti, Budiștean, Călinescu, familia Vârnav, dnii Refet
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și Ada, îl avusese numai drept măsură bancară. Jucase amândouă, pe capul lui palid, o avere. Femeile nu-1 iubeau, dar nu-1 lăsau să doarmă. Frumoasei Zaza i-ar fi fost rușine de un copil bolnăvicios. Ea lua debilitatea lui drept distincțiune. Bătrânul prinț, cunoscut pentru robusteța lui, murise de un atac de paralizie. Ea, Zaza, murise glorios de un cancer superb, dezvoltat în larg pe sânul odinioară celebru, acum voluminos. Pe aceste îngrășăminte ciupercile maligne crescuse prospere. Zaza nu mai trăise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Eliade „a Încercat să-și educe cititorul În acest sens chiar În interiorul operei literare (un Lector În fabule)” (/47). Credem că sensul dat de Eliade noțiunii de „semn” este cel din articolul „Un Înțeles al semnelor” (Fragmentarium), cel de „limită, distincțiune, oprire pe loc. Nu e vorba de o „oprire pe loc” a vieții, o moarte formală ci de oprirea minții la granițele lui esse. Dincolo de semn, adică dincolo de formă și de Înțeles, Începe devenirea sau neantul amândouă aspecte ale neființei
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
anul 1868 (iar nu Ministeriul trecut, precum o spune Curierul intereselor generale) prin mai multe circulare au esplicat judecătorilor de pace spiritul articolului 18. Una din aceste circulări, sub No. 9174, spune anume că nu este a se face vreo distincțiune de religiunea ce ar avea persoanele ce se prezintă ca vechili înaintea judecătorilor de pace. Nedemnă mi se pare asemenea apucătura "Curierului int[ereselor] gen[erale]" de a cita o persoană onorabilă într-un articol intitulat "Escrocherii jidovești". Poate fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
spirituale. Cuvântul autorizat și înțelept al Academiei Române, rostit de personalitățile cele mai proeminente ale culturii noastre, va ști mai bine și mai sigur să dist ingă oamenii și opera care poartă pecetea nobleței unui neam. În credința acestei nevoi de distincțiune a acelor într-adevăr aleși, aducem prinosul râvnei noastre spre mai bine și spre mai înalt, în chipul mai jos arătat: Din venitul de 250.000 lei anual, al acestei sume de cinci milioane, se va prevala de Academia Română în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]