97 matches
-
narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
val, ajuns În preajma țărmului la un apogeu, se sparge după forța și mărimea lui cu mai mult sau mai puțin zgomot și apoi, se relaxează deodată, răsfirîndu-se pe nisip Într-o spumă fină, care se retrage Într-un susur negrabnic, distonînd cu plesnetul anterior. Ceea ce auzi și vezi este unul și același și mereu altul. Un val se sparge și altul Îi urmează. Într-o parte și-n alta, În același timp, unul se răsfiră și altul se retrage. Concertul rezultă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
sunt relatate în cea mai autentică manieră polițistă, I. dovedindu-se un bun cunoscător al tehnicii suspansului. Tonul degajat, atmosfera de bonomie și bună dispoziție, într-un cuvânt registrul „ușor”, sunt brusc abandonate, autorul introducând - neinspirat - o tonalitate gravă, ce distonează profund cu nota inițială. Dintr-o „joacă” de-a detectivul, protagonistul se vede transformat în martor al unei drame soldate cu o sinucidere, fapt ce dă o altă turnură întâmplărilor. Verva, dialogurile antrenante sunt înlocuite treptat printr-o atmosferă apăsătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
cu experiență, care încearcă și reușește să comunice atât frământările, cât și noblețea trăirilor sale interioare. Cele peste 40 de lucrări în lemn, cuprinzând basoreliefuri cu tematica istorică, religioasă sau de dragoste, precum și portretizările de expresie în manieră naivă nu distonează cu compozițiile moderne, originale, care transmit sentimentul de înălțare spirituală cu efect al eliberării de tensiunile unui context stresant. Imaginea de ansamblu, bogăția de idei, sinceritatea și originalitatea limbajului indică o evoluție promițătoare a lui Costel Iftinchi în peisajul plasticii
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Să le dau așa cum figurează ele (aceste „capitole”, paragrafe, fragmente etc.) în cartea la care lucrez? Mi-e teamă că... nu merge. Cartea mea e destul de scurtă, relativ (vezi volumele celelalte, față de care acesta, al III-lea, nu trebuie să distoneze prin lungimi) și mi-e teamă ca unii din bunii mei prieteni să nu se arate cumva nemulțumiți. știi: „genus irritabile...” Să le fac așa cum ar conveni? Nu am timpul necesar și, mai ales, n-aș dori să se vadă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
o holbaniană "galerie de dascăli" titularii cursurilor din primul an. Între cei care ne-au atras luarea aminte a fost și cel care preda Istoria literaturii române vechi. Avea ceva părintesc în felul de a fi. Patetismul prelegerilor sale nu distona, dimpotrivă prindea și ajungea la țintă. Se întâmpla una ca asta, cum mi-am dat mai bine seama ceva mai târziu, pentru că adresarea era sinceră și exprima trăiri și convingeri veritabile. Peste timp am aflat că lectorul I.D. Lăudat, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu vederea, deoarece se coroborează cu restul mărturiilor referitoare la viața sentimentală a lui Iancu XE "Iancu" , este faptul că povestea cu iz romantic Îi asociază eroului tot o parteneră de altă nație, proiectând În legendă un element care nu distonează nici În spațiul realului istoric. După cum ne lasă să Înțelegem puținele mărturii care ni s-au păstrat, exemplele pomenite până acum au reprezentat, probabil, legături mai mult sau mai puțin durabile În viața lui Avram Iancu XE "Iancu" , fiindu-ne
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o "idee de cultură", cum spuneai tu. Dar nu una care a murit. Pentru că această carte este o probă despre scriitorul adevărat, despre artistul care-și asumă cu toată ființa actul scrisului. Vulgaritatea unor pasaje din "Cel mai iubit..." nu distonează, dimpotrivă. Acreala lui Petrini este absolut sinceră. Nu știu de ce, cartea aceasta-mi amintește de alte două cărți mari citite în ultimul an: "Darul lui Humboldt" a lui Bellow și "Voyage au bout de la nuit" a lui Céline. Admirabile cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
lumea diplomatică "adevărată", pe lângă eleganța de idei, cea vestimentară este o componentă esențială. Faptul că am ținut cont de acest aspect avea să permită colaboratorilor mei cu "ochi albaștri" de la Santiago vii comentarii către "Centrală", ținuta mea și a soției distonând net de ținutele lor "puse cu furca")! În legătură cu ținuta noastră "socialist-prețioasă", de interes în acest sens, NOTA R 381/ LA, referitor la Alin Săvescu, semnată conspirativ LIVIU, menționează: "Inteligent și citit, își perfecționează tot timpul cultura, dorind să fie prezent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
religie a mântuirii (socialismul revoluționar) mă predispunea deja la această atitudine oarecum brutală și deplasată, adică la a judeca un pom după fructele lui? Așadar, unde aș putea-o face mai bine decât acolo unde pomul a fost plantat? Ea distonează față de tonurile blânde ale exegezei practicate de cele mai înalte autorități religioase. Pentru că e totuși un lucru straniu atât cât îi este permis unui mirean să judece aceste lucruri să sărbătorești Întruparea, să saluți intrarea efectivă a lui Dumnezeu în timpul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și emoționant. Or, printr-o imixtiune neașteptată a politicului în artă, un președinte al Consiliului în exercițiu, Zanardelli, grijuliu cu voturile electoratului muncitoresc din Brescia, a impus, în locul pietrei romane, blocuri din carierele fiefului său electoral care, sub cerul Romei, distonează și refuză să capete patina timpului. Parlamentarii, venindu-i în ajutor, au solicitat pentru protejații lor, comenzi de basoreliefuri și de mozaicuri neașteptate, ce și-au găsit locul sub colonadă sau la baza ei, într-un amestec, neplăcut la privit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui poate provoca surâsuri de compătimire. Trebuie să le încadrăm în timp și în loc. Dar preocuparea lui rămâne validă și actuală. Preotul e alter Christus, e segregat între oameni: orice mic compromis sau adecvare de-a sa cu mentalitatea mondenă distonează. Pentru preoți a scris opuscule, fascicule, cărți care conțin pagini «dure, crude, încăpăținate», prin fermitatea convingătoare și drastică cu care lansează apelurile sale la esențial. Cărți curajoase, pline de realism, de sinceritate dezarmantă și de un totalitarism evanghelic impresionant au
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
puțină proastă dispoziție și amărăciune: pur și simplu, obișnuința vag indiferentă a consumatorului cu ele. La urma urmei, achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată lasă în urma ei o dâră uimitor de firavă de decepții și de frustrări. Fenomenul e remarcabil, distonând cu spiritul general al epocii: într-adevăr, ce nu este astăzi obiect de suspiciuni și de proteste? De-acum înainte, cetățenii se declară masiv dezamăgiți de partidele politice, de stat, de sindicate, de întreprindere, de muncă, de mass-media. În schimb
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și bonom, autorul a realizat o frescă documentară, dar și povestea vieții unui om. SCRIERI: Gheorghiță, București, 1930; Victoria, București, 1941; Treizeci de ani în teatru, București, 1941; ed. (O viață de actor), București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
ale „patafizicii” lui Alfred Jarry - lumea dobândește „reperele unei haotice stabilități”. Ceea ce este remarcabil în versurile din anii ’70 este imaginea erosului, factor coagulant al unei lumi așezate și împăcate cu sine, în care descoperirile civilizației stau laolaltă, fără a distona, cu straturile de adâncime, primordiale ale imaginarului: „Să mergem la oraș îi spuneam la un cinema să vezi filmul muzical/ să căutăm localul unde se bea apa aceea roșie/ eu am să-mi las niște pălărie pe ochi și niște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
avem vinovății calculabile la scară metafizică, nu avem niciun dialog despre natura credinței și a divinității sau despre rațiunea de a fi a răului în lume etc. Există un singur personaj în film, doctorița care preia cadavrul Alinei, și care distonează cu obiectivitatea camerei așa cum și-o propune regizorul. Ea face rechizitoriul violent al lumii monahale acuzându-le pe călugărițe și clerul, în general, de abuzuri. Însă violența, în acest caz, reflectă mai puțin o ideologie, un curent de opinie, cât
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
întâlnesc și să discut cu ei la mai bine de douăzeci de ani de la incident și poate că acesta se estompase în amintirea lor sau, cine știe?, nu-i mai acordau nici o importanță. Dar pentru că cele aflate din textul telegramei distonau atât de categoric cu personalitatea lor, așa cum mi s-a înfățișat mie - Păstorel cu amabilitatea, sclipitoarea-i inteligență și talentu-i de povestitor, iar Al. Dimitriu-Păușești, ca un autentic cărturar și om cu vederi largi - am fost incitat să descopăr cum
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
păcătoasa să vă lase?... Că și țicnitele e înlănțuite la pavilionul lor. Ar vedea ele pijama de bărbat... Ar recunoaște la caroserie de cordaci..." (pp. 10-11). Râdem cu poftă la lectura unor asemenea scene, în care vulgaritatea sănătoasă a Olimpiei distonează cu variatele tulburări mentale ale subiecților. Autorul le întocmește acestora adevărate fișe clinice, acordându-le roluri bine precizate, câte un fir tare și distinct din complicata urzeală a demenței. Marcel, cu probleme de percepție și halucinații, cocoloșește un "bebeluș" făcut
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
lumea-n cap intră în opoziție cu fixarea lor inevitabilă, cu înșurubarea într-o condiție socială joasă și într-un mediu (sub)urban sufocant. Senzaționalul unor întâmplări, bine exploatat de un prozator realist în cel mai puternic sens al termenului, distonează așadar cu o așteptare continuă și searbădă. Cu cât faptele expuse sunt mai bizare ori mai zguduitoare (în registrul perversiunilor sau al dramelor umane), cu atât tonusul protagonistului și al romanului său este mai scăzut. În pofida aparențelor de vitalitate epică
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit de accente moralizatoare; el nu distonează față de convingeri exprimate fără echivoc și în scrieri de alt tip. Le găsim pe cele mai curajoase într-un text, un fel de autobiografie spirituală, lăsat copiilor pentru a-l citi la moartea ei, potrivit unei cutume puritane. Aflăm că
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
firize, bărzi, pe scurt tot arsenalul unui meșter măcelar, cum nu se poate mai real. Fără toate astea, un măcelar n-ar fi un adevărat măcelar, nici unul fals. Fără astfel de instrumente, nici vorbă de măcelar. Deci. Numai mormântul meu distonează printre ustensilele lui. El, devenit literatură printre obiecte apărute nu știu de unde. Sau, ele literatură, iar el, nu știu ce. Mai ales când își pune șorțul alb pătat de sânge artificial ca să facă să pară mai adevărat decât adevărul. Din două una
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
coloratură cu supraacut și din aceste considerații se îndepărtează de cerințele partiturii. Ca personaj, ea a fost credibilă și sensibilă. Marea dezamăgire a fost tenorul Giuseppe Filianoti în ducele de Mantua, sub ton, uneori, a fost depășit de registrul acut, distonând în anumite momente. Regretăm, dar nu a fost o alegere fericită participarea sa pe scena metropolitană. Cel mai bine s-a prezentat basul slovac Štefan Kocán în Sparafucile, cu o voce frumoasă cu egalități în toate registrele. L-a secondat
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
Ion Mircea se diferențiază net de "comentatorii" cu stil abrupt, gâfâit, interjecțional și vag agramat, construindu-și minuțios frazele și dublând desfășurătorul liric printr-un adevărat ceremonial critic. Referințele culturale și paralelele cu diverse experimente științifice abundă, dar ele nu distonează în ansamblul antologiei, făcând corp comun cu felul în care autorul înțelege poezia și literatura. De la o anumită înălțime filozofică, într-o perspectivă religioasă și sub forme de expresie curățate de zgura realității și a limbajului comun. Ca și alți
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
încrâncenat"; Mircea Scarlat "nu mută statuia scriitorului de pe un soclu pe altul, ci se mulțumește s-o șteargă de praf"... În ce-l privește, Radu G. }eposu nu și-a tratat colegii de generație ca pe niște viitoare statui încremenite, distonând cu istoria vie a literaturii. I-a citit și analizat fără o grilă care, punând semnul plus în dreptul postmodernismului, să le șteargă acestora notele individuale: singurele, în fond, care contează. Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă e mai
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]