96 matches
-
mai accentuat pe măsură ce situația prizonierului se deteriorează. Animația este construită ingenios prin numeroase procedee, de la utilizarea acuarelei și a fotomontajului la hârtia decupată, banda desenată sau arta colajului. Plăcerea jocului se poate vedea în toate aceste formule care însă nu distonează, ci dimpotrivă sunt unificate de o viziune integratoare și o stilistică particulară. Desenul este simplu, dar nu și jocul intelectual pe care-l propune, o parte dintre gardieni și personalul care-l asistă pe Crulic în detenție nu au ochi
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
exemplu: ,Zona prinde viață mai ales în 12 și 13 iunie, când are loc Sărbătoarea Sf. Antoniu de Padua (1195-1231), patronul sfânt neoficial al Lisabonei, care s-a născut în zonă (a primit acest titlu după o călătorie în Italia)" - distonează în mai multe puncte: numele nu sînt totdeauna transpuse în varianta românească impusă (aici, Sf. Anton din Padova), ordinea adjectivelor nu pare luată în serios (patronul sfânt neoficial), e admisă ideea că sfînt sau patron ar fi niște titluri. În
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
Dumitru Rosetti-Tețcanu și soția sa Alice născută Jora, părinții Marucăi Cantacuzino, soția lui George Enescu. De asemenea ,moș" Costache Negri - locuind la Târgu Ocna - și mătușa Maria Aslan născută Sturdza sunt personaje care apar în carte fără ca evocarea lor să distoneze cu prezentarea rețetelor de borșuri și colțunași. Numai lista mâncărurilor poate stârni pofte pantagruelice și enumerarea lor ar putea constitui numai ea aproape o operă poetică. Cartea începe cu invocarea lui Victor Hugo și între reflecțiile presărate sunt și unele
O scrisoare de la Sadoveanu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/10839_a_12164]
-
loc unui accent melo, prin natura sa, personajul său se refuză oricărei captări sentimentaloide. Povestea de familie are o anumită sobrietate, iar prezența soției japoneze Hiroku (Kana Hashimotu) și a băiatului rezultat din căsătoria mixtă, Paul Koji (Toma Hashimoto), nu distonează cu spațiul mioritic și nici nu creează comparații cu teză. Un alint stângaci care stârnește un zâmbet, „ce mai faci măi Kojiță?”, nu devine motiv de bășcălie. Nicio clipă ciocnirea între civilizații nu alunecă în grotesc. În fața jucăriei japoneze, un
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
avem vinovății calculabile la scară metafizică, nu avem niciun dialog despre natura credinței și a divinității sau despre rațiunea de a fi a răului în lume etc. Există un singur personaj în film, doctorița care preia cadavrul Alinei, și care distonează cu obiectivitatea camerei așa cum și-o propune regizorul. Ea face rechizitoriul violent al lumii monahale acuzându-le pe călugărițe și clerul, în general, de abuzuri. Însă violența, în acest caz, reflectă mai puțin o ideologie, un curent de opinie, cât
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
s-ar fi citit urmele bolii. Nu însă Berryman, care și-o imaginează „ciupită de vărsat, scrutând apusul, pe puntea obosită”. Gândirea poetei, îndrăzneață pe mai multe laturi, transpare prin limpezimea versului, nu întotdeauna ferit de accente moralizatoare; el nu distonează față de convingeri exprimate fără echivoc și în scrieri de alt tip. Le găsim pe cele mai curajoase într-un text, un fel de autobiografie spirituală, lăsat copiilor pentru a-l citi la moartea ei, potrivit unei cutume puritane. Aflăm că
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
În noul roman (care se petrece numai câteva luni mai târziu, la finele lui februarie 1898), viața a avut timp să se reașeze în matcă. Dan Crețu s-a integrat deja și el, civic și emoțional, în peisaj. Nu mai distonează. Are o slujbă confortabilă, întreține flirturi cu frumusețile capitalei, a câștigat în bună măsură încrederea tuturor acelora care, în primă instanță, îl priveau cu suspiciune. Viitorul începe luni creează, așadar, o mult mai tenace impresie de acalmie. (În perfect acord
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
crud de verde și se recunoaște învinsă de ce are întrupare desăvârșită în coloanele spiritului românesc. Pasiunea tinerească revine în sălile de teatru, după ce părea că arca teatrului a luat prea multă apă și se îneacă. Altădată, reprezentațiile de factură mediocră distonau cu galantele spectacole de revistă, astăzi, teatrul păstrat de eroii lui rezistă sub năvălirile teatrului cu numele. Dar tot nu e rău! Argumentul convingător îl dă, printre alte teatre falnice, Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București. El strânge ca
CRISTINA STAMATE. PREIA ŞI DĂ CARATELE TEATRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383457_a_384786]
-
ca un bun român, se alătură eroilor în susținerile care prezintă aspecte încă debusolante la noi în multe privințe. De aici, poate și explicația prea abundentă în argumente a unor momente descrise când, la terapie intensivă, aglomerația, dar și discuțiile, distonează în carte cu ceea ce se întâmplă în realitate în astfel de locuri ale liniștii și responsabilităților momentelor care întotdeauna sunt sau devin hotărâtoare pentru pacient în primul rând. Dar și pentru medic în calitate de decident în succesul care, recunosc și medicii
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
ceilalți, binele (parafrazez după Pavel) pe care și tu îl vrei, în timp ce un ins singur în fața unei mase desfrânate (pe care o recunoaște ca smintită) va ceda mult mai ușor, făcând răul pe care nu îl vrea, numai ca să nu distoneze. Trebuie să adaug însă că, în ultimul timp, situația pare să se schimbe. Tot mai mulți preoți sunt implicați în activități cu tineretul și e uimitor cât de mulți tineri frecventează, mai nou, bisericile. Perspectiva însănătoșirii există. Dar, în susținerea
VEŞNICIE PE PĂMÂNT. SĂRBĂTOAREA NAŞTERII MAICII DOMNULUI (UN PUNCT DE VEDERE LAIC) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367133_a_368462]
-
învățat despre ea numai cuvinte fără acoperire. Dar de ce este așa? Îți răspunde tot poeta: „Veștile monopolizează presa/ manipulează, trebuie să citești printre rânduri,/ să descifrezi viața celebrităților,/ să te ascunzi după deget,/ să-ți acordezi vioara mereu/să nu distonezi” (Cortinele brocate) Departe de imaginea poetului aflat în turnul de fildeș, o invenție răutăcioasă a unora care nu înțeleg poezia și nici condiția poetului adevărat, Bianca Marcovici dovedește în multe din versurile sale un caracter puternic ancorat în realități, un
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
לָדֵּנוּ, לַנֶצַח! CORTINELE BROCATE Veștile monopolizează presa manipulează, trebuie să citești printre rînduri, să descifrezi viața celebrităților, să te ascunzi după deget, să-ți acordezi vioara mereu să nu distonezi... diapazonul mereu te trezește când dirijorul Aidei dă tonul trompetelor. la operă viața se scrie în roz, cortinele brocate îmi cad peste față. מָסַכֵּי בְּרוֹקָד החֲַד
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
Casei de Cultură a Sectorului 3 din București, actualmente sectorul 2. El era cel care conducea pe scenă acea formație de acordeoane alcătuită din copii până la 14 ani, fiind cel mai talentat. În felul acesta, reușeam să cânt fără să distonez și mă ajuta foarte mult la interpretarea vocală, melodic, dar și ritmic. A fost mereu alături de mine și m-a ajutat atunci când am avut nevoie de sprijinul lui. Am cântat împreună la Ansamblul artistic „Ciocârlia”, unde George Tănăsescu era acordeonist
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
despre creație, astfel: „Fila de hârtie e o celulă ferecată în care nimic nu se pierde, ca-ntr-o disecție, atentă, mergând din nerv în nerv până la stihul final. Important e să elimini tot ce e prea mult, tot ce distonează, tot ce nu se acordă, în timbru și-n registru, cu restul poeziei.” Un moment de apreciat la Perpessicius este și colaborarea cu radiofuzunea, care a cunoscut două etape. Prima este doar de câteva luni în 1929, la scurt timp
PERPESSICIUS de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352811_a_354140]
-
499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Rezerva în care fusese mutată semăna cu o chilie de ascet:mică, cu tavanul aproape de podea, înghesuită, cu o ușă de lemn veche și roasă de cari.O clanță modernă cu yală distona cu peisajul dezolant, sărăcăcios. Valeria călcă ușor pe urmele atâtor lacrimi și suspine...o vale a plângerii și neștirii de sine, a nălucirilor și coșmarurilor. Două paturi apropiate unul de altul se sufocau în înghesuiala din mica și întunecata încăpere
LACRIMA DE SUB ZĂPEZI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358651_a_359980]
-
pe măsură ce mă apropiam, atârnau ca odinioară, suspendate cu lanțuri, mai multe ghivece de flori. Binecunoscutul pavaj galben al peronului, aveam să constat curând, se denivelase, iar pe alocuri fusese înlocuit cu dale hidoase din beton. Lămpile fluorescente, montate, probabil, recent, distonau cu ambianța vetustă. După câteva minute, trenul din care descinsesem se pusese în mișcare. Stăruisem cu privirea în urma lui, până când mă făcuse să tresar zgomotul unei uși trântite. Insistasem să privesc în urma trenului, ca spre o punte ce se ridica
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Rezerva în care fusese mutată semăna cu o chilie de ascet; mică , cu tavanul aproape de podea, înghesuită, cu o ușă de lemn veche și roasă de cari.O clanță modernă cu yală distona cu peisajul dezolant, sărăcăcios... Gentianne călcă ușor pe urmele atâtor lacrimi și suspine...o vale a plângerii și neștirii de sine, a nălucirilor și coșmarurilor. Două paturi , apropiate unul de altul se sufocau în înghesuiala din mica și întunecata încăpere
FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359642_a_360971]
-
ale poetei Betty Kirchmajer Donca, demersul liric din Vitralii monocrome mi se pare mai bine conturat. Fulgurările clipei sunt mai credibile prin statornicia lor, care potențează stările sufletești ale autoarei, ca un creuzet plin de elemente, ale căror culori, aparent distonează, ca în ansamblu amestecul lor să ducă la o imagine armonioasă ca și culorile enigmatice ale vitraliilor unei catedrale, în care cuvintele sunt purtate în tăcere, pe aripile îngerilor cu aripile frânte, uneori, o unitate în diversitate, ca în picturile
ZILELE ORAŞULUI ULMENI 2011 de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359578_a_360907]
-
capitală europeană cu o populație de peste două milioane și jumătate de locuitori; Catedrala va fi un simbol al capitalei unei țări din Uniunea Europeană, Bucureștiul fiind la ora actuală singura capitală europeană fără o catedrală reprezentativă; așadar, construirea viitoarei Catedrale patriarhale nu distonează cu tradiția europeană, ci, dimpotrivă, o confirmă; credincioșii români ortodocși, chiar dacă în majoritate săraci, reprezintă principalii donatori (finanțatori), alături de Statul român - care dorește să ajute la construirea viitoarei Catedrale patriarhale; atribuirea de către Statul român a terenului pentru construirea Catedralei patriarhale
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
flori proaspete, culese din grădinița proprie, iar pe lada de la capătul studioului, acoperită și ea cu un mileu, tronează două fotografii: una care îmi reprezintă copiii, iar a doua părinții mei. Pe perete, deasupra patului, este agățată o gravură, care distonează cu restul încăperii: O ramă vopsită cu lac negru încadrează un cap de fată, înconjurat de patru aripi de pasăre; două formează pălăria care acoperă capul, celelalte două umerii și brațele încrucișate pe piept. Este singurul obiect care dă o
SĂGEATA LUI CUPIDON I (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342324_a_343653]
-
sunt relatate în cea mai autentică manieră polițistă, I. dovedindu-se un bun cunoscător al tehnicii suspansului. Tonul degajat, atmosfera de bonomie și bună dispoziție, într-un cuvânt registrul „ușor”, sunt brusc abandonate, autorul introducând - neinspirat - o tonalitate gravă, ce distonează profund cu nota inițială. Dintr-o „joacă” de-a detectivul, protagonistul se vede transformat în martor al unei drame soldate cu o sinucidere, fapt ce dă o altă turnură întâmplărilor. Verva, dialogurile antrenante sunt înlocuite treptat printr-o atmosferă apăsătoare
IACOBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
generației războiului”, precedată la un deceniu de Maria Banuș, iar cu Nina Cassian debutând concomitent, P. nu lansa, asemenea celor două, o „voce” poetică sau un mesaj aparte. Obținând intermitent acuratețe formală, ea etala doar o foame juvenilă de expresie, distonând cu înclinările spre intimism și dezabuzare. Document pentru starea de spirit a unei vârste biografice dar mai ales literare, placheta, firavă, Visele Babei Dochia încerca, prin cele trei cicluri din sumar, Umbra Negoiului, Umbra orașului și Umbra Omului, să sugereze
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
ale „patafizicii” lui Alfred Jarry - lumea dobândește „reperele unei haotice stabilități”. Ceea ce este remarcabil în versurile din anii ’70 este imaginea erosului, factor coagulant al unei lumi așezate și împăcate cu sine, în care descoperirile civilizației stau laolaltă, fără a distona, cu straturile de adâncime, primordiale ale imaginarului: „Să mergem la oraș îi spuneam la un cinema să vezi filmul muzical/ să căutăm localul unde se bea apa aceea roșie/ eu am să-mi las niște pălărie pe ochi și niște
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
narativ e agreabil, cultivând o oralitate dirijată cu meșteșug, recurgând - cu moderație - la particularități lexicale și sintactice regionale, la ironie și autoironie, dar și la gravitate. Hazul sfătos al prozatorului îngăduie uneori analogii cu registrul stilistic al basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și bonom, autorul a realizat o frescă documentară, dar și povestea vieții unui om. SCRIERI: Gheorghiță, București, 1930; Victoria, București, 1941; Treizeci de ani în teatru, București, 1941; ed. (O viață de actor), București
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]