62 matches
-
care o transformaseră într-o „poetă de forță și o sfântă”, comentatorul insistă asupra originii proletare, a „îngustărilor materiale” și a „sărăciei din anii copilăriei”, considerate elemente determinante în consolidarea prieteniei cu „antiromanticul umanist” Eminescu. Dincolo de aceste „accidente”, atât de distonante încât își învederează fără dubiu statutul de inserții conjuncturale, ansamblul cercetărilor lui P. furnizează un vast material informativ, biografic și bibliografic, punând în valoare strădaniile acestui cărturar de a completa episoade lacunare din istoria literaturii române cu date obținute în urma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288883_a_290212]
-
deși eram foarte sărac, prost îmbrăcat, puținii bani mergeau pe cărți, la anticariate sau la Mon jardin unde dansam cu câte o nouă cucerire galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Rezultatele sunt desigur diferite: la unii indivizi se realizează o largă suprapunere între structura reală și cea dorită. "Poza", dacă se poate vorbi de ea, este în mare măsură conformă realității și, ca urmare, în comportament nu mai apare nimic distonant sau artificial. De regulă, o reacție, cu cât este mai rapidă, mai apropiată de limita spontaneității, cu atât este mai "adevărată". În schimb, la alți indivizi există un decalaj, o lipsă, mai mică sau mai mare, de suprapunere între structura
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
partitura. Cu aceeași ardoare, cu aceeași calitate a vocii și interpretării. Pentru că, da, aceasta e însușirea adusă pe scena operei de noua generație de staruri: marele talent actoricesc. Epoca doamnelor cu voci emoționante, dar cu prezențe fizice - hai să riscăm - distonante și a domnilorbutoi a apus probabil pe vecie. Ceea ce e paradoxal, de vreme ce, în lumea de azi, se poartă din ce în ce mai mult stilul șleampăt. Prin operă, lumea de azi redescoperă tot mai puțin existentele valențe ale umanului. Felul în care trăim, dedublați
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
și răspîndise minciuna ,de-a lungul și de-a latul mării". Cauzele care îl determină pe Odiseu să plece din nou sînt însă mai profunde decît revendicarea numelui sau găsirea unui final pentru povestea sa neterminată, amenințată de ridicol și distonantă față de celelalte, ale eroilor de la Troia care, găsindu-și moartea, își confirmaseră calitatea eroică. Dar căutarea celui ce se numea Ulise este doar un pretext, recunoscut ca atare de Telemah. Demersul Penelopei se adîncește tot mai mult în straturile profunde
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
oprime.” Inutil de precizat că, în tot timpul examinării, gândurile candidatului vor zbura departe, foarte departe de arcanele traducerii din greacă - deși, bizară coincidență, ea descrie tocmai... primii pași ai lui Ulise pe insula nimfei Calipso. Versurile limpezi răsună însă distonant în incinta liceului bucureștean, iar magia sentimentelor pe cale să se închege îndeamnă la reverii de altă natură: „‘Lăsați-mă după femeia necunoscută, s-o pândesc la colțul străzii, să pătrund cât de puțin în încâlceala cărărilor străbătute de pasul ei
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
și mai puțin pentru elevi. Dascălii sunt cei care aleargă după premii, ei fiind cei care beneficiază, în funcție de numărul diplomelor, de grade didactice, salarii de merit, diverse bonusuri și îndemnizații. Vă dați seama ce luptă surdă (uneori chiar cu mijloace distonante, neconvenționale) se dă între cei ce ar trebui să proclame și să prezerve regulile de igienă ale unei competiții. Mai mult, profesorii de instrument își supun propriii elevi la cazne inimaginabile, încurajân-du-i sau chiar forțându-i să abordeze repertorii ce
Cele cinci cercuri ale Olimpiadei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8454_a_9779]
-
de dicționar ? Chiar avem nevoie de el ?) Dacă nu le transcriu aici, e din simplul motiv că nu mi se pare oportun să le scot din context. Mergeți pe mâna mea și citiți-le de la sursă. N-o să vă sune distonant. Autorul le asamblează în așa fel încât obida lui, rostită cu umor, să obțină măcar complicitatea publicului. Unul din primele episoade ale cărții e nu extraordinar (am niscaiva reproșuri să-i fac), dar plin de haz. Se numește Vasilică și
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
supărătoare cu cît adesea condițiile grafice ale publicațiilor sînt excelente, acuratețea formei intrînd într-un contrast dramatic cu precaritatea conținutului. Mi se pare ciudat mecanismul psihologic sau economic prin care ajung la noi astfel de texte, foarte adesea nu doar distonante, incoerente, ci pur și simplu incomprehensibile; presupun că, în graba absurdă cu care se fac toate, înainte de publicare nu le mai (re)citește nimeni, nici măcar traducătorul. Indignările de mai sus sînt provocate de răsfoirea, de curînd, a unei cărți practice
Despre baptiștii din secolul... XII by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11096_a_12421]
-
si până atunci cărțile, dar nu reușiseră să ni le vândă. Acum le cumpără toată lumea, scriitoarea de limbă germană plecată din țară în 1987, odată cu alți patru-cinci confrați bănățeni, a fost înălțată brusc la rangul de glorie națională. Fac notă distonantă câteva bombănituri din tabăra paranoiei neaoșiste, care interpretează până și această recunoaștere a unei valori literare cu semnificații majore în epoca noastră ca pe o palmă pe obrazul veșnic desconsideratei Românii: oare n-am avut noi scriitori mai mari, mai
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
s-a atins de ele"; "admirație pt Mircea"; "nu mai are ochi decat pt el" (Adrian Șchiop, pe bune/pe invers). Uneori includerea fără semnale speciale în text a unor asemenea abrevieri creează rebusuri ad-hoc și produce un contrast, o distonanta voita între intenția practică, presupusa eficacitate a notării și tonul căutat estetic al discursului: "E pdop geamul deschis și curentul cald care-ți intra Ťprietenosť pe sub tricou, șunt pda vocile copiilor care se joacă pana tarziu" (Adrian Șchiop, op. cît
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
această poziție, cum s-a și dovedit, mai curând întărea dictatura comunistă, în loc s-o slăbească. Cei mai mulți, care, cât de cât, aveau ceva în cap au mers mult mai departe pe calea evoluției lor politice și glasul acestora suna destul de distonant. Popularitatea lui Lenin și a altora a scăzut într-atât, încât critica nu mai suna ca o învinuire, ci aproape ca un elogiu: autoritățile apăreau nu ca niște dogmatici fanatici, ci ca niște oameni pragmatici care neglijau voit doctrina învechită
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mama ei" (stiri . acasa. ro); „Andreea Spătaru cumpără non-stop haine pentru bebeluș" (time4news.ro) -, la cele (ironice, probabil) de critică literară: „Dialog, narațiune și strategii narative non-stop" (Contrafort, 10, 2008). Din punct de vedere stilistic, utilizarea lui non-stop e adesea distonantă, dar presiunea uzului (uneori însoțită de o notă de exagerare ironică) se dovedește mai puternică: vorbim non-stop, ne mirăm nonstop, ne îngrijorăm non-stop.
„Încontinuu“ și „non-stop“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6436_a_7761]
-
logice care se stabilește între ele ("purtînd germenii unei viitoare construcții", P 2005). În afara metaforelor conceptuale, prezente în orice tip de discurs, limbajul politic românesc - în special cel parlamentar - alunecă uneori în acumulări metaforice, pur afective, urmînd modele poetice destul de distonante, nepotrivite cu contextul: "În fiecare iarnă fulgii imaculați care se aștern peste mormintele acestor fii ai neamului se transformă pe obrajii noștri în lacrimi de pioasă aducere-aminte, recunoștință și reculegere" (P 2006); "Orizonturi noi și parcă cerul își deschise bolțile
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
și 35 de ani de genul masculin" (Săptămâna Financiară, 129, 24.09.2007). Sînt destule semne că acest uz ar avea șanse să se răspîndească în viitor; pînă vom ajunge, poate, să ne obișnuim cu el, mi se pare supărător, distonant și artificial.
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
grup? - Da. Nu. Unul a murit și a fost înlocuit. Suntem tot timpul zece. - Toți aveți mai mult sau mai puțin aceeași vârstă? Dacă Lucídio ar fi luat și notițe pe masa aceea de cafenea, n-ar fi fost ceva distonant față de tonul întrebărilor sale. Dar pe moment nu mi-am dat seama de acest ton de interogatoriu. Am povestit tot. Am povestit istoria Clubului Chifteluței. Lucídio își întrerupea zâmbetul lui constant, cu buzele strânse, numai ca să spună ,Ah" sau ,Mmm
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
în fond, un loc al nimănui și al tuturor, o țară a lui Cremene. (Terra incognita) Stăpân peste "țara lui Cremene, tărâm al viziunilor terifiante, al pustiului fără ieșire și al morții, țară străină, de necuprins, surprinzătoare prin diversitatea ei distonantă, Emil Botta se înstrăinează de sine, "loc al nimănui și al tuturor", pentru a se regăsi, fără bucurie, la capătul unui drum in esentia circular. IV Mișcarea retractilă a poeziei "Poezia modernă este romantism deromantizat"55, declară sentențios Hugo Friedrich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Își ridică brațele și le lăsă să-i cadă, moi. Ed desfăcu pachetul de țigări. — Știu, Îți taie circulația. Ray, tu ai douăzeci și doi de ani. Corect? Coates: — N-o mai lua pe după corcoduș. Zi ce vrei. Voce spartă, distonantă. Ed Îi cercetă gîtul - vînătăi, urme de degete. — Te-a strîns de beregată vreunul din polițiști? Nici un răspuns. Ed spuse: — Sergentul Vincennes? Tipul cu haine fistichii? Tăcere. — Deci nu el. Atunci Denton? Grăsanul cu accent de Texas, de zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta, n-a știut să-și țină rangul și a lungit peste măsură neplăcutul episod, certându-l cu Înverșunare pe Muñagorri. Nu șovăi să afirm că pedagoga a reacționat așa distonant doar pentru că avea În vedere un post nou: Montenegro, care descoperă precum linxul sufletele frumoase, Îi propusese unul oarecare În Avellaneda. Toți ne-am retras contrariați. Stăpâna casei, maestrul și cu mine ne-am Îndreptat spre castelul cu apă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parte, lipsa cronică de spațiu, fenomen apt de a-i induce o distinctă senzație de claustrofobie, și, pe de altă parte, caracterul haotic al celor mai multe dintre clădirile noi, orientate în toate direcțiile posibile și amestecate, de-a valma, cu construcții distonante. Mai mult, interiorul acestor case, plin până la refuz de obiecte, constituie un straniu contrapunct la spațiul gol, la acel vid sugestiv care definea locuințele tradiționale. Hibridizarea care își pune amprenta pe majoritatea covârșitoare a orașelor nipone nu poate fi înțeleasă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
creatori ai liricii germane, din ultimele două decenii. Ferdinand Sinidis își scoase portvizitul din buzunarul de la piept al jachetului și își numără banii. Oarecum satisfăcut, depuse pe lădița de noapte câteva bancnote, lângă nota de plată a pensiunii. ... „Oricât de distonant ți s-ar părea”, - mormăi el indispus, dar trebuie să-ți vorbesc și despre borș. Bunăoară despre borșul de sfeclă. - „Eu vreau să împart borșul”, zice Gloria, la masă, și scufundă lingura mare în castronul cu zeama roșie ca sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am tradus se află sub semnul tău.“ CÎntarea CÎntărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfîșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, avînd o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
forță de a da viață unor valori distilate de secole de autodisciplină etică și intelectuală. Redați mediului originar spre care Jacobs privește, Blake și Mortimer au alura retro ce evocă seninătatea ironică a lui David Niven sau Alec Guinness. Nimic distonant, nici o tușă de penel nelalocul ei în această cromatică magnifică a prieteniei care unește doi oameni animați de idealul datoriei față de patrie și de umanitate, în egală măsură. Pe de o parte, Francis Blake, ofițerul de informații din serviciul secret
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am tradus se află sub semnul tău.“ Cântarea Cântărilor a fost tradusă de el În 1928, deci În perioada În care Între noi nu mai existau sfâșieri (și este o inepție afirmația lui Ianikovski cum că acea traducere ar suna distonant). Anumite inadvertențe erau În mod deliberat strecurate de Mendel Osipovici, având o motivație personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci când traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]