289 matches
-
fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică și mai credibilă. E iubirea o temă importantă pentru tine? Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. The Photographer in Winter are un motto din Orwell. Budapesta e utopia dar și distopia ta. Amintirea nu mai puțin. Faci un recurs inteligent la indeterminare pentru a ține deznădejdea la distanță. Un vers afirmă, ' Ceea ce pare și ceea ce este n-a fost niciodată mai nesigur.' Toată poezia ta picură prin acest ochi. Starea poetică
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
e setul lui de amprente. Cred că sensibilitatea mea implică o gamă destul de largă de tonalități, după cum ați și indicat; în fond, așa e sensibilitatea modernă în general (deși nici Shakespeare nu era altfel). L.V.: Romanele dvs. sunt, în parte, distopii afective (ca o absență îndrăgostită). Ar putea acesta să fie un avertisment că romanul desperado trebuie înnoit? Vi se pare familiară emoția distopică? J.B.: Nu sunt sigur dacă înțeleg întrebarea. Scriu adesea despre partea întunecată a lucrurilor, e drept ( deși
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
experimentați amestecul de narațiune și teatru. Aici topiți proza în poezie. E un roman care creează cititorului o stare de spirit binecuvântată. Apoi intervine ironia, care însuflețește reprezentația și reînvie intriga, ca pe Frumoasa din Pădurea Adormită. De la simbol la distopie, parcurgeți toată gama de emoții. Ați scris vreodată poezie? Vă gândiți poate să scrieți de acum încolo? Ca prozator cu precumpănire ironic, ce importanță acordați lirismului? J.B.: Da, am scris ceva poezie, cam de la șaisprezece la douăzeci și cinci de ani. Dar
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
croiască - pentru băiat și pentru sine - într-o societate austeră, redusă la strictul necesar, în care toți oamenii sunt refugiați, fără trecut și amintiri, iar restul lumii - spre care nu există drum de întoarcere - a dispărut și el. Alegorie, utopie, distopie, bildungsroman, roman postapocaliptic, roman de idei? Copilăria lui Isus incită, de la început și până la sfârșit, la astfel de întrebări, lăsând poartă deschisă multiplelor răspunsuri. Băiatul nu răspunde, îl privește liniștit. Nu și-a închipuit nici o clipă că vorbele lui îi
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
i-a fost decernat Premiul Nobel, iar apropierea de tema cristică seamănă cu ambiția lui William Faulkner de a scrie O parabolă, romanul tezist și contradictoriu. Copilăria lui Isus are multiple chei de lectură (alegorie și fabulă biblică, utopie și distopie, Bildungsroman și proză filozofică, roman postapocaliptic), ca veritabilă șaradă a cărei decriptare a dus, la rândul ei, la multiple conexiuni. Testamentul Mariei, ce i-a adus lui Colm Tóibín Marele Premiu Internațional Metropolis bleu în 2013, are povestea proprie: întâi
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
de la bordel la centrul de studii ce le oferă un simulacru de științe și arte. Majoritatea par fericiți cu truda lor zilnică și tentativa schimbării aduce o nenorocire, iar de aici pornind se acumulează reperele pentru lectura unei utopii sau distopii. Legăturile dintre cei trei - Simon, David și Ines - duc la interogații serioase despre paternitate și maternitate: Simon și David se aleg tacit unul pe celălalt ca tată și fiu, Ines însăși acceptă un fiu ca dar al sorții, dar începe
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
face loc amintirilor mult timp necunoscute cu privire la adolescența sa furtunoasă ca membru în Hitlerjungend, ceea ce pe mulți funcționari ai adevărului i-a făcut să-și verse tardiv, dar profesionist indignarea față de laureatul Premiului Nobel pentru Literatură. În excelentul roman, swiftiana distopie ironică, Portocala mecanică, Anthony Burgess (al cărui comentariu la film `l publicăm pe pagina 19) îl face pe eroul său supus unei psihologice cure de dezintoxicare să regrete toate faptele rele comise în tinerețea extrem de zvăpăiată ca lider al unei
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
de la experiențele femeilor imigrante pentru a dezvălui implicațiile muncii domestice plătite și neplătite. Produse Domestice instigă împotriva sexualizării muncii domestice. Ioana Păun operează pe subiecte legate de comportamentele turbo-capitalismului. All Workers Go To Heaven, Economia Disperării, Compania România (film) confruntă distopiile contemporane și imaginează situații în care participanții ajung să negocieze sisteme de coexistență. Din 2014 colaborează prioritar cu artiste, jurnaliste, activiste, menajere, adolescente și producătoare, din convingerea că prezența publică a femeii este unul din pilonii de forță ai schimbării
recomandări pentru weekend [Corola-blog/BlogPost/98502_a_99794]
-
capitolul cinema, filmele în aer liber acaparează și weekendul acesta Piața Anton din Centrul Vechi, că așa e noua modă. Noi recomandăm două producții: Perfect Sense și Xingu, în inima Amazonului. Vineri, de la 21:30, simțurile o iau razna în distopia Perfect Sense. O epidemie ciudată apare în întreaga lume, oamenii își pierd brusc unul dintre simțuri. Este posibilă o relație de dragoste într-o lume fără simțuri? Duminică, de la 21:30, ai ocazia să descoperi, în avanpremieră națională, o altă
Recomandările weekend-ului 27-29 iulie [Corola-blog/BlogPost/97371_a_98663]
-
jurnalului eroului, din priceperea cu care autorul Desperado zădărnicește istorisirea. Lipsa viitorului din poveste (care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează ‘ziua' modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare - și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Viitorul nu le rezervă nimic
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) amețește lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului în așteptare (care stă la baza romanului pre-modernist
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
plin de istorisire, iubire și cronologie. Cei care se tem de viitor și îl mută, în fond, în trecut, sunt autorii Desperado. Viitorul Desperado nu mai este o extensie a prezentului, o promisiune că prezentul duce undeva precis. El devine distopie. Tradiția basmului (axată pe nevoia de a ști ce se întâmplă după) a murit. Paradoxal, cea mai elocventă ilustrare este romanul lui Lawrence Durrell Alexandria Quartet, care se autodistruge datorită faptului că prea multele încheieri (fețe ale viitorului) ucid curiozitatea
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
ridicări plictisite din sprânceană, decât cu ovațiile pe care le-ar fi meritat din plin. Orbitor. Aripa dreaptă relevă tocmai voința de întemeiere, gigantismul viziunii scriitorului. La un capăt (Aripa stângă), romanul e o cosmogonie, la celălalt (Aripa dreaptă) o distopie. Sfârșitul lumii, întrupat simbolic în anul 1989, nu e doar finalul unui drum, ci resorbirea istoriei în propriile interstiții. Scriitorul - centru și țintă al acestei povești bovarice despre întemeierea, mărirea și decăderea universului - e predestinat să scrie scenariul fantasmagoric al
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
Cronenberg. Scenariul: David Cronenberg. Cu: Robert Pattison, Sarah Gadon, Jay Baruchel, Paul Giamatti. Genul filmului:Dramă. Produs de: Alfama Films. Distribuitorul internațional: Entertainment One. Cosmopolis este adaptarea ambițioasă a lui David Cronenberg după romanul omonim al lui Don DeLillo, o distopie cu puternice accente livrești având în centru un tânăr magnat al informației care și-a pierdut sensul existenței ruinându-ș i semiconștient imperiul financiar într-o singură zi. Tânărul Eric Packer, interpretat de Robert Pattinson, etalează o serie de excentricități aproape
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
mașinism sau biotehnologie, înseamnă teorie a informațiilor, înseamnă teorie a numerelor, calcul al probabilităților, axiome ale incertitudinii etc. Asemeni unor filosofi apocaliptici, personajele își transmit propriile reflecții asupra unei dinamici distructive, care la Eric se dovedește a fi una autodistructivă. Distopia se strecoară între două paranteze subliniate de regizor, afirmația cu iz apoftegmatic a anarhistului Bakunin - „Pasiunea pentru distrugere este o pasiune creatoare” și cea a lui Marx care prefațează Manifestul Partidului Comunist, - „O stafie bântuie astăzi prin Europa: stafia comunismului
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
moldovenesc sunt livrate în afara unei autentice prestații actoricești, simple fapte și dileme peizane "de-ale lui Mitică", "să mă ierți și să mă iubești". Regizorul pare hotărît să ducă pînă la ultimele consecințe ceea ce a început cu Patul conjugal (1993), distopia cu iz de Ferentari, a continuat cu Această lehamite (1994) și Senatorul melcilor (1995) urmărind fenomenul de tranziție în plină descompunere sulfuroasă și lămurind în Sistemul nervos (2005), un fel de Alo, aterizează străbunica! (1981) al lui Nicolae Corjos pus
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
proletariatului comunist. O țigancă pe nume Marica (Oana Pellea), care vorbește românește, îi ajută, însă dificultățile acestei evadări din mijlocul marasmului sunt depășite cu prețul vieții lui Theo și a celor care îl ajută. Alfonso Cuarón ne propune ecranizarea unei distopii - scenariul este făcut după romanul omonim al lui P.D. James din 1993 - în care se simt importante accente din filmul lui Terry Gillian, Brasil (1985), fără a avea totuși puterea sa de rezonanță, capacitatea sa fabulatorie și aerul său kafkian
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
femei de culoare. Alfonso Cuarón reușește să cuantifice această angoasă care bîntuie un se-col al celor mai îndrăznețe experimente genetice, dar și al unui nou tip de război, neconvențional, fără confruntarea directă în care este antrenată întreaga societate: terorismul. Distopia lui Alfonso Cuarón nu mai este cea generată de ceea ce se petrecea în spatele Cortinei de Fier pe vremea Războiului Rece, ci are ca punct de reper noile conflicte. Imaginile terifiante ale luptelor de stradă în cartiere cu aspect de ghetou
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
mamă obișnuită pe care maternitatea o înnobilează de la sine. Păstrîndu-se în zona sugestiei, Alfonso Cuarón nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung... Dar, ca în orice distopie, nu se poate ieși cu adevărat dintr-un spațiu-timp implacabil. Nu numai că îmblânzitorii de cobre dau târcoale și acestui ultim refugiu care este gara pentru cei doi. Ei înșiși simt și înțeleg că fuga de lume, ieșirea din timpul
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
în vreun fel de către autor. Acesta nu vrea să fie didactic nici în direcția răului, nici în cea a binelui. Justiția, dreptatea nu sunt alterate ireversibil, astfel încât romanul să poată fi prins în imaginea cadru a lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
pentru societatea însăși. Totuși, o asemenea viziune implică deziluzie, dezamăgire. Pentru mine primele avertizări veniseră, pe de o parte, de la totalitarismul socialist și de la regimul stalinist, lucru care mi se confirmase destul de curând în cărțile lui Aleksandr Soljenițîn și în distopia lui George Orwell, 1984, publicată în ianuarie anului 1949. De cealaltă parte, viziunea teribilă din Minunata lume nouă de Aldous Huxley, roman editat în 1932, în care este descris un sistem capitalist, ultimul produs al dezvoltării tehnico-științifice, "minunata lume nouă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu" din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale transparente la revoluția bolșevică, la excesele industrializării și la alienarea insului (post)modern, pînă la atingerea stadiului de mutant identitar, uimesc și astăzi, datorită acurateței lor așa-zicînd "profetice", cu atît mai
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]