61 matches
-
activității publice nu depinde doar de existența a diferite conse cințe distribuționale ale politicilor alternati ve pentru anumite grupuri de in terese. Trebuie să existe, astfel, și o percepț ie a unei legături clare între po litică și efectele sale distribuționale, iar ac est e grupuri trebuie să fie capabile să și susțină preferințele sale în fața reprezenta nți lor politici. Este necesar ca agenț 85 ii economici și politici să înțeleagă modelele pe care Frieden și Rogowski le au folosit pentru
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
iar consumatorul/utilizatorul intră în posesia bunurilor necesare. În sens particular, din punct de vedere al microeconomiei 20, procesul de distribuție trebuie să cuprindă activități speciale de marketing legate de transportul mărfurilor. Din această perspectivă o delimitare clară a fenomenului distribuțional trebuie să se fundamenteze pe relațiile de intercondiționare dintre cele patru componente ale marketingului mix21: produsul, prețul său, aducerea produsului la locul potrivit (distribuția) și promovarea produsului. Fig. 3.2 Componentele ale marketingului mix Pentru a valorifica cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
apelează la modalități de aprovizionare 65 care să țină seama de: mediul concurențial, de forța furnizorilor și de avantajele pe care le poate aduce promovarea unor raporturi de integrare a intereselor lor economice cu cele ale altor participanți la actul distribuțional. Corespunzător formelor de organizare a aparatului comercial modern se disting trei tipuri de modalități de aprovizionare: independente asociate integrate.66 Modalitățile independente de aprovizionare corespund formelor de organizare a partenerilor ca unități independente în cadrul structurilor comerciale. În condițiile acestui tip
[Corola-publishinghouse/Science/1492_a_2790]
-
confruntă cu probleme de colaborare: cum să-și transforme comportamentul propriu și pe cel al partenerilor pentru a atinge frontiera Pareto; neorealiștii, acceptând relevanța problemei colaborării, pun accentul pe faptul că statele trebuie să se preocupe și de rezolvarea problemelor distribuționale, printr-un proces de coordonare în care pot apărea și preocupări legate de câștigurile relative. O perspectivă utilă asupra temei cooperării în dezbaterea neo-neo este oferită de neorealistul defensiv Robert Jervis, care pune accentul pe conflictul internațional. În bună măsură
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
percep existența unor potențiale interese comune. Acolo unde această percepție există însă, instituțiile le permit statelor să se deplaseze către frontiera Pareto și chiar să contribuie la rezolvarea disputelor pe frontieră, în sensul că pot contribui și la rezolvarea conflictelor distribuționale și pot conferi statelor asigurări în ceea ce privește repartizarea câștigurilor obținute în urma cooperării. În loc de concluzii Programul de cercetare structural modificat, anticipat la mijlocul anilor '80 de către Robert Keohane, a apărut și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
și este amânată. Pe de altă parte. semnificatul imediat al enunțului este că Bond nu știe cine este viitorul său interlocutor. Asta înseamnă, pentru el, întrezărirea unei amenințări și identificarea ei. Barthes distribuie aceste unități funcționale, în două clase. Cele distribuționale, pe care le numește funcții, corespund funcțiilor lui Propp: „cumpărarea unui revolver are drept corespondent momentul în care va fi folosit...ridicarea receptorului are drept corespondent momentul în care va fi pus la loc...plasarea papagalului în casa lui Félicité
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
spațiului, dar această confluență a problemei, momentului și locului este unică din punct de vedere istoric; inevitabil, vor fi alte dificultăți în epoci și zone diferite. În măsura în care multe, dacă nu chiar majoritatea chestiunilor politice instituționale au cel puțin unele ramificații distribuționale, câștigurile relative sau distribuțiile preferențiale implicate de soluționările unor noi probleme sau a unor probleme în alte momente și spații vor reflecta, probabil, interesele celor mai abili actori de a-și impune pretențiile asupra respectivelor beneficii - adică ale actorilor cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
s c u r s u l u i a apărut ca domeniu de interes în lucrările pe care Z. S. Harris le-a consacrat explicării procedeelor de analiză lingvistică și descifrării sensului, în anul 1951, generînd metoda de analiză distribuțională. Termenul a fost calchiat în franceză (în 1969), iar distribuționalismul s-a extins la unitățile transfrastice. Tradiția europeană a integrat această practică domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
împreună, fiecare avînd o poziție și o funcție determinată pentru a produce un enunț. Altfel spus, vecinătatea unui cuvînt este realizată prin vecinătatea celorlalte. Termenul, diseminat mai ales după 1969, prin lucrările lui Zellig S. Harris, este primordial pentru analiza distribuțională, deorece permite determinarea vecinătăților sau contextelor elementelor avute în vedere, denumește totuși un concept destul de vag, în măsura în care nu precizează natura relației dintre elementele coocurente. Există, de aceea, un aspect al analizei discursului care are drept fundament coocurența sau ocurența fiecărui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dialogism, focalizare, predicație, rematizare. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN TEMĂ. Definirea temei se face invariabil în lucrările de specialitate prin opoziție cu rema și în mod neunitar, în funcție de perspectiva avută în vedere: funcțională, contextuală sau distribuțională. Pe terenul a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, conturarea conceptului "temă" are ca punct de plecare perspectiva funcțională a frazei a lui V. Mathesius, fondată pe progresia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Le signe et la consigne, essai sur la genèse de l'œuvre en régime naturaliste, Zola, Droz, Genève, 2009. Zellig Sabbettai HARRIS (1909-1992), lingvist american, discipol al lui L. Bloomfield; impune o nouă metodă de cercetare (structurală) a limbajului, analiza distribuțională. Numele său este invocat în orice istorie a anlizei discursului, grație articolului său fondator al domeniului analizei discursului, apărut în 1952: Discourse Analysis, în "Language", 28,1, 1952, pp. 1-30 (tradus în franceză: Analyse du discours, în "Langages", 13, 1969
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
La cloche a cassé − Instrumental La cloche s'est cassée − Obiectiv. ● Lakoff (1977)136 a arătat că marcarea medie este folosită pentru a transfera responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală 137, ipoteza că proprietățile distribuționale ale celor două serii de forme ergative (reflexive și nonreflexive) sunt legate de o diferență aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective. ● Maldonaldo (1988), citat de Archard
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o funcție pragmatică specifică (v. Vasilescu 2009; Cornilescu și Nicolae 2012), nu este pe deplin gramaticalizată în româna veche (Stan 2013: 37; Nicolae 2015b). Cel prezintă o gramatică dublă, de demonstrativ și de articol, după cum arată distribuția și interpretarea sa. Distribuțional, modificatorul care apare după cel poate fi un adjectiv calificativ (26a), participial (26b) sau relațional (26c), precum și o propoziție relativă (26d); opțiunea (26c) (specifică demonstrativului) a fost eliminată în trecerea la româna modernă: (26) a. să arăt strâmbătura și tâlcul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
specifică a obiectului direct se asigură în principal prin procesul de marcare diferențiată a obiectului (acuzativ prepozițional). În al doilea rând, faptul că obiectul acceptă ca modificatori propoziții relative cu verbul la subjonctiv în configurația VOS (30) este o dovadă distribuțională clară că obiectul în această poziție nu este constrâns să aibă o interpretare specifică. Farkas (1995) a arătat folosirea subjonctivului într-o propoziție relativă cu funcția de modificator indică faptul că regentul nominal este nonspecific. (30) a. Va cumpăra o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bunici. b. Des au mers părinții mei la bunici când încă erau tineri. O examinare mai atentă a distribuției și interpretării adverbelor preverbale arată că acestea ocupă o poziție în periferia stângă a propoziției, nu în domeniul flexionar (Schifano 2014). Distribuțional, adverbele preverbale precedă complementizatorul să, generat în poziția de centru al FIN0 (v. §3.4 infra pentru argumentele care arată că să este un complementizator generat în poziție joasă, nu o marcă flexionară) și negația propozițională, care în limbile romanice
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
generați în două poziții, FIN0 (poziție joasă) și FORCE 0 (poziție înaltă). Structurile cu dublarea complementizatorului / recomplementare sunt un prim argument pentru generarea lui să în poziția FIN0 (poziția FORCE fiind ocupată de cel de al doilea complementizator). Următoarele argumente distribuționale susțin această idee. În primul rând, generarea în FIN a lui să explică adiacența lui să la nucleul flexionar (distribuție luată în mod repetat ca indicând natura de marcă flexionară a lui să) (133c, c'), specială prin raportare la alți
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
atestare negativă" (v. și Hill și Alboiu 2016): lipsa completă a atestărilor unui tipar va servi ca argument pentru justificarea unei analize teoretice; cel mai clar exemplu în această direcție este lipsa atestărilor secvențelor [pronume clitic - negație propozițională (nu)], fapt distribuțional care servește la calificarea pronumelor clitice ale românei vechi drept clitice orientate spre I (flexiune), conform testelor sintactice propuse de Rivero (1997); Roberts (2010a) și aplicate în §III.3.2. 2. Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a cronicilor moldovenești, autoarele identifică distribuția complementară între inversiune și deplasarea altui constituent la FOCP; această competiție între verbul deplasat la C și alți constituenți a fost interpretată drept o formă de deplasare a verbului determinată discursiv, fiind considerată argumentul distribuțional forte pentru a considera că verbul se deplasează la focus. Deplasarea verbului la C din necesități discursive a mai fost propusă de alți autori în analiza fazelor romanice mai vechi (Cruschina 2011 și Poletto 2014 pentru varietăți italo-romanice; Sitaridou 2011
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
proiecția de focus (elemente interogative; elemente care induc focus de veridicitate etc.) și nonobligativitatea inversiunii în propoziții interogative totale, care sunt asociate cu focusul de polaritate (v. Giurgea și Remberger 2012) (v. §3.2.2.1.2 supra), sunt argumente distribuționale împotriva deplasării la FOCP. Ultima proiecție care a fost propusă în bibliografia asupra limbilor romanice vechi (Ledgeway 2008, 2012: 161, Wolfe 2015b i.a.) și a limbilor germanice (Cognola 2013) ca găzduind verbul deplasat în structurile V-la-C este proiecția FINP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pronominală cu subjonctivul în absența complementizatorului să este cu totul accidentală: (103) Aceea dau știre domnivoastră și Dumnezeu vă veselească, amin. (DÎ.1599−600: XXV) Rezultate de reținut • distribuția complementizatorului să prin raportare la procliza și encliza pronominală conferă argumentul distribuțional forte pentru identificarea poziției care găzduiește verbul în deplasarea la C: proiecția joasă a complementizatorului FINP • acest rezultat se poate generaliza la analiza inversiunii din româna veche: toate formele inversate (cu inversiune V-CL / V-AUX / V-CL-AUX) se pot analiza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
le oferă inscripțiile din Dacia și Scythia Minor. În primul rând, se poate observa că latina dunăreană prezintă o gramatică cu centru final, așa cum arată construcțiile cu gapping în primul conjunct (129), precum și structurile cu centru final din (136). Confirmarea distribuțională directă că latina dunăreană are o gramatică cu centru final vine de la exemple ca (136d), unde se poate observa că argumentele își păstrează ordinea de generare: S (argument extern) > OI > OD ( > V); linearizarea S > OI > OD > V reflectă în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
am adoptat un cadru teoretic kaynean (Kayne 1994) care nu permite proiectarea de specificatori multipli 47, o analiză de acest fel nu explică în mod satisfăcător posibilitatea dislocării prin constituenți multipli, precum și lipsa de specializare a constituenților dislocați. Următoarele caracteristici distribuționale ale dislocărilor din româna veche ne conduc către o analiză în care verbul nu se ridică la flexiune, ci rămâne în domeniul vP și satisface prin ACORD la distanță trăsăturile neinterpretabile ale centrelor funcționale din domeniul flexionar: - dislocarea structurilor prin
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ideea că structurile cu dislocare apar ca efect al rămânerii verbului în domeniul vP; verbul satisface trăsăturile centrelor funcționale din domeniul flexionar IP prin ACORD la distanță, proces posibil în limba veche, dar eliminat diacronic (v. secțiunea următoare). Un argument distribuțional indirect pentru faptul că verbul nu se deplasează în afara domeniului lexical vP este foarte rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv. Este bine-cunoscut faptul că elipsa grupului verbal legitimată de auxiliar este posibilă doar în structurile în care verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vom opri în §III (româna modernă) și §IV (româna veche). 2 Alboiu, Hill și Sitaridou (2014) și Hill și Alboiu (2016) argumenteză explicit pentru deplasare V-la-FOCUS; vom arăta în capitolul 4 că deplasarea la Focus ridică o serie de probleme distribuționale pe care deplasarea V-la-FIN (în general acceptată pentru derivarea sistemelor V2 din limbile romanice vechi, v. Ledgeway 2007, 2008; Wolfe 2015b i.a.) nu le întâmpină. 3 În acestă direcție, este relevant comentariul lui Ledgeway (2012: 138) privitor la concurența
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Roberts), care adoptă ipoteza proiectării distincte a grupului de diatezei de la Collins (2005) pentru analiza altor fenomene (elipsă, gramaticalizarea perfectului compus în limbile romanice etc.), Harley (2013) se preocupă în mod explicit de distincția vP / VoiceP, aducând argumente empirice și distribuționale în sprijinul acestei scindări. 42 Rouveret (2012: 954): "In a configuration such as (97a), each feature on intermediate v's counts as non-distinct from the feature on the higher v, namely [f1]". (97) a. ... v ... v ... v ... V [f1] [f2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]