216 matches
-
a lui Dumnezeu. Omul nu face decât să deschidă brațele și să îl primească. Pentru a nu te prăbuși în neant este nevoie de mai mult efort.” Profesorul nu a răspuns strict la „provocare”. Sau a răspuns în felul său, divagând la modul ce îi este propriu: făcând asociații libere tot în sfera culturii. Nu poate formula o distincție clară între nemurirea terestră a lui Platon și viața veșnică, întru spirit, pe care creștinul o dobândește prin credință și iubire de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără a divaga așa cum speram. Pe atunci aveam naivitatea să cred că la asemenea întîlniri filologice opiniile se pot exprima liber, fără grijă. Tot atunci, la cursuri, profesorul Eugen Simion, amfitrionul acestei întîlniri, vorbea destul de slobod și nu părea să se teamă de
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
bucuriei de a trăi. Poate că mesajul fiind prea simplu scapă atenției, pentru că nu cred că acest film este unul de critică socială așa cum romanele lui J.D. Salinger cu inadaptați din prea multă sensibilitate nu sunt. Ne rămîne libertatea să divagăm pe aceste teme, nu un film antisistem, ci un film cu o poezie aparte a libertății pe care o simți cînd deschizi cărțile marilor poeți americani. Poate că filosofia succesului incarnată de Richard este parabola filmului, succesul este o marotă
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
prin București, voia să vadă chipurile în ce investește, zicea că e mare amator de artă, a-nceput să-i povestească, finale, presto, o temă inspirată din folclor, destul de viguroasă care pînă la urmă se termină exact cum a început, divagase puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să se potrivească, pe care o să-l pomenească toată viața. Ferentari, munții de gunoaie de la Glina, schelele de la Casa Poporului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cei care au rămas lângă sicriu până la coborârea sa În groapă după serviciul religios, discursurile funebre, Moartea lui Fulger și Odă În metru antic recitate de actori de frunte ai generației mai vârstnice și prieteni apropiați ai sufleorului-martir. S-a divagat până seara târziu despre reabilitarea românilor În fața Istoriei proprii și a Europei, despre Revoluție și mișcarea aștrilor și, nu În ultimul rând, despre Înălțarea prin jertfă a lui Eustațiu din cușca sufleorului pe crucea izbăvirii naționale. Vorbind de crucificare, preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cazonă din centrul orașului. 31. Întâlnirile sale cu Violeta au redevenit brusc senine, pentru că, Într-o zi Violeta l-a Întrebat cât se poate de firesc: Spune-mi cum era Regina? El a ezitat o clipă apoi a Început să divagheze pe tema dată, fără a se Îndepărta prea mult de adevăr, iar ea să-i vorbească tot mai mult despre Grațian, spunând spre uimirea lui că nu-l poate părăsi, Încă, și mai ales atunci, când el pregătea a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin București, voia să vadă chipurile în ce investește, zicea că e mare amator de artă, a-nceput să-i povestească, finale, presto, o temă inspirată din folclor, destul de viguroasă care pînă la urmă se termină exact cum a început, divagase puțin. Imaginea lui despre România era a unei țări din Lumea a Treia, așa că i-am făcut un program care să se potrivească, pe care o să-l pomenească toată viața. Ferentari, munții de gunoaie de la Glina, schelele de la Casa Poporului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o tehnică "pointillistă". Am putea adăuga o altă definiție metaforică, aceea a mozaicului, când prin lipirea bucăților se obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înșală autoritățile sunt străinii (am un prieten francez care și-a făcut un titlu de glorie din a-i fura pe oficialii naivi), niciodată japonezii, dar nici măcar în acest caz nu știu ca vreo persoană să fi fost amendată. Am divagat însă nepermis. La capătul cursei, după ce am plătit, m-am dat jos și am pornit absent spre parcul în care aveam de gând să-mi petrec după amiaza citind, când m-am pomenit cu autobuzul frânând discret lângă mine și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
știe? O fi existând în aceste note puțin aur?" În ciuda dependenței totale de mamă, frecvent afirmată, nu durerea e sentimentul primordial, ci iritarea. Scrisul lui Barthes frizează cinismul tocmai prin precizia și adâncimea analizei, prin capacitatea, în mijlocul durerii, de a divaga savant despre îndatoriri și concepte. Mama moartă încă nu e îngropată, iar Barthes găsește resurse pentru a face subtile disocieri pe tema care, cum spune, îl irită: "Nu, doliul (depresiunea) e altceva decât o boală. De ce ar trebui să mă
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
a unui "thriller", ale cărui componente se deslușesc clar abia spre sfîrșitul cărții, deși prologul, ca și secvența primei întîlniri a lui Philippe cu Stauff în Grădina Luxembourg le anticipează. Ca și "modelul" său, mizantropul Stauff face apologia sinuciderii. El divaghează savant sau dă o întorsătură anecdotică istoriei ideilor și a filozofiei, se confesează cu cinism, afișînd o suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
le cedează, regăsindu-și în compania celor doi amici un aer juvenil, abordînd și o neașteptată cochetărie vestimentară. Philippe îi propune o ieșire cu iola în larg, la orele timpurii ale dimineții. Stauff acceptă, este încîntat de peisaj, continuă să divagheze pe marginea filozofiei și literaturii, este captivat de manevrele marinărești pe care Philippe le execută și acceptă cu încîntare să țină pentru cîteva clipe cîrma ambarcațiunii. Sfîrșitul îi este pregătit. Philippe îi indică locul unde să se așeze și, calculînd
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
Virginia Woolf, Italo Svevo (Ettore Schmitz). Dacă excesul necontrolat și improvizația delirantă reprezintă, în sine, forme de exprimare artistică, atunci probabil că și ororile de la Cabaret Voltaire sunt artă de primă mână. Dacă nu, nu! Autorul folosește prilejul pentru a divaga pe ideea originalității în artă, pentru a structura istoria boemei, începând cu originile sale medievale, pentru a repune în drepturi ideea carnavalurilor, de la cele păgâne, la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
un galop printre unele probleme esențiale, în același stil heteroclit și inatent la contradicții, specific celui ce-l iscălește. Un adaos așadar mai mult decât o sinteză dovedind incapacitatea lui Călinescu de a se „aduna”, dar nu și de a divaga fantezist și destul de arbitrar, risipind totuși (acesta e cuvântul!) multe observații pătrunzătoare, demne de reținut, asupra cărora și eu aveam să scriu, dar mai târziu, căci literatura română încetase să mă preocupe, voiam să scriu un op de tip eseistic-filosofic
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
ar fi necesitat o preparare mai complexă, incluzând opiul sau hașișul. Cazuistica de felul acesta e extrem de bogată în carte, practic imposibil de rezumat sau de compartimentat. Oricum, nici autorul nu se preocupă prea mult de rigoarea unor asemenea clasificări, divagând ori de câte ori îi stă pe limbă câte-un amănunt capricios. De aici și senzația de teribilă alegrețe intelectuală a studiului. Trecerea de la registrul doct la cel memorialistic se face dintr-o singură inflexiune a punctuației, iar revenirea nu necesită nici ea
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
va locui, ar putea fi nimeni altul decît Aris Fioretos. Dar nu cumva și Kostas Kezdoglou este un alter-ego al autorului, cel puțin în măsura în care, spre sfîrșitul romanului, într-o prelegere susținută în fața unui auditoriu de doar 17 persoane, în Suedia, divaghează asupra marilor teme ale cărții: identitate, exil, literatură, istorie: „Mă întreb dacă literatura nu ar putea cumva reabilita istoria. Gîndiți-vă doar la toți grecii care și-au părăsit țara. Nu îi forțează noile condiții să se reinventeze? De ce să nu
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
12 ani mai târziu) în ediția pe care o am în față, este erudiția picantă, dacă se poate spune așa. Totul începe cu o plimbare de plăcere, „fără țel hotărât”, într-o dimineață de vară, spre Ploiești. Prilej de a divaga pe-alăturea cu drumul, la propriu. O șosea, chiar utilă, este o impietate, în raport cu farmecul călătoriei neîngrădite, în care drumețul poate apuca pe unde dorește. Sigur, demodate vorbe, pentru secolul vitezei, în care cine să mai cugete la virtuțile unui
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
a fost găsită și trimisă la analize. Rezultatele ar putea oferi răspunsuri despre cauzele tragediei. Deși unii dintre miniștri săi au subliniat varianta problemelor climatice, Hollande a fost mai rezervat. Există presupuneri, inclusiv legate de climat, dar nu vrem sa divagam. Este prea devreme pentru a trage concluzii", a spus președintele Republicii. Oficiali din Burkina Fâso, Algeria și Franța nu exclud nicio ipoteză, nici măcar pe cea a unui atac terorist sau deturnare, dar se îndoiesc serios că militanții islamiști din Mâli
Avionul Air Algerie, găsit cu o dronă. Hollande: Nu există supraviețuitori by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/53705_a_55030]
-
dominați de ele. În contrabalans, Faulkner atribuie un rol special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el eșuează în relația cu Patricia. Taciturn, reticent, sculptorul refuză integrarea în grupul "teoreticienilor" ce divaghează la nesfârșit despre artă și formele ei, despre regionalism și universalitate, despre puritatea expresiei și perspectiva comunicării. Gordon e imun la atacurile nemiloase ale țânțarilor - o sugestie a faptului că el aparține altei lumi. Statuia de marmură pe care-o
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
urmări respirația. Veți deveni conștienți de aerul care intră și care iese, de temperatură să și de modul în care acesta va umple plămânul. Pentru a vă putea menține concentrarea numarati-va respirațiile. În mod natural mintea va încerca să divagheze de la exercițiu și veți pierde șirul în numărătoare. Va trebui să reluați cu calm, pana cand simțiți că a devenit calmă, stabilă. Beneficiile acestui exercițiu făcut zilnic sunt sunt foarte importante în sensul că pregătesc mintea pentru tehnici mai sofisticate
Emoții care ne pot vindeca: Regăsirea centrului - Meditație și echilibru () [Corola-journal/Journalistic/66402_a_67727]
-
auzi de undeva din spatele lor/ se întoarseră/ priviră/ nu era nimeni prin preajmă/ atunci să plecăm/ mai bine să plecăm/ da da da// astfel își treceau ei unul altuia ziua de marți 1991 vara” (p. 5). Sigur, s-ar putea divaga generos pe marginea dispoziției poetului de a contraria la fiecare vers. Există o melancolie, fără doar și poate, contracarată prin sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
are trecere la un Moromete, de pildă, care domină adunarea insinuând, ca un orator abil, că știe mai mult decât spune și e silit de auditoriu să spună mai mult decât vrea. Nicolae Breban, creatorul de fantasme însuflețite, vorbește totul, divaghează neobosit, se supune, conceptiv, cauzalității, dar crede și în existența a „milioane de lucruri inutile, trăind în ele însele, melodioase, fericite, senine”. De aici, „zidirea de casă tătară”, ca la Liviu Rebreanu - conceptivul prin excelență; dar sunt de adăugat aici
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
cu zi? Și cum ies din impas? Le cunosc brațele deja, le cunosc bine - Brațele albe, goale, împodobite cu brățări (Dar în lumina lămpii, umbrite de un puf de păr!) Să fie de la rochii vreun parfum Care mă face să divaghez acum? Brațe-ntinse pe masă, sau răsucind un șal. Și-atunci cum să continui? Debutul cum să-l fac? ........ Să spun c-am petrecut amurgul prin străzi înghesuite Și-am urmărit cum se ridică fumul din pipe prăfuite, Și oameni
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia pe care o lasă e de incoercibil spirit delirant. O jerbă de ditirambi umflați dincolo de tivul oricărei cuviințe, la care se adaugă o euforie suspectă, pornită dintr-o umoare care și-a pierdut
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Oiță bîrsană, De ești năzdrăvană Și de-o fi să mor..." Orice tentativă de asasinat stă sub semnul întrebării: poate izbuti sau nu. Ciobanul nu pare foarte convins de necesitatea absolută a morții lui, pe cale violentă. Din acel moment, el divaghează, la modul sublim, în tot ce lasă "cu limbă de moarte", însă ca într-o transă. Moartea, cu lăcașul ei "în mijlocul turmei", la stînă, i se pare tot ce poate fi mai firesc. Universul său nu este însă univoc. în
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]