166 matches
-
incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa 4 am, "" S. Eloff a condus o forță de circa 240 de buri într-un asalt asupra Mafekingului. Sub acoperirea unui atac diversionist în partea de est a orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
sau autenticitate, în special după sprijinul arătat de Jirinovski tentativei de lovitură de stat din 1991. Atitudinea sa a alimentat zvonurile, negate cu vehemență de Jirinovski, că el ar fi fost agent KGB, iar PLSD ar fi fost un partid diversionist creat ori pentru a discredita opoziția, ori pentru a-i micșora eficiența. Această impresie nu a dispărut nici după disoluția Uniunii Sovietice, după care Partidul Comunist a trecut la rândul lui în opoziție. Totuși, Partidul Liberal Democrat a rămas o
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]
-
construirea unei asemenea forțe nefiind la îndemâna germanilor în acel moment. Germania și-a lansat ofensivă - Planul Galben - în dimineața zilei de 10 mai. În timpul nopții, germanii au ocupat Luxemburgul, iar dimineața, Grupul de armate B (Bock) a lansat un atac diversionist în Olanda și Belgia. Parașutiștii germani au executat atacuri surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael, pentru a facilitat înaintarea înaintării Grupului de armate B. Comandamentul aliat a reacționat imediat, trimițând forțe suplimentare spre nord
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
atacat în plină zi, surprinzând gărzile italiene și au devastat baza militară inamică. Cea mai mare parte a grupului aliat a atacat fortul principal, în vreme ce o grupă a atacat aeroportul, distrugând trei avioane de transport și bombardament Caproni. Un atac diversionist al trupelor coloniale călare pe cămile a eșuat datorită trădării ghizilor locali. După acest eșec, Leclerc a folosit soldații pe cămile doar pentru acțiuni de recunoaștere. După succesul de la Murzuk, Leclerc, care preluase comanda supremă a trupelor din regiune, a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
l-a plasat pe Frederic sub protecția papei Inocențiu al III-lea. Ea își dorea ca fiul ei să fie cresc ut ca un sicilian și să nu devină nimic mai mult decât rege al Siciliei, fără a emite pretenții diversioniste asupra Germaniei și nici asupra titulaturii de "rege al romanilor", pentru care fusese deja aclamat cumnatul ei Filip de Suabia de către nobilii romani. Că Frederic avea să devină mult mai mult decât atât nu putea fi prevăzut atunci când Constanța a
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
austrieci a fost prea puternică, iar aliații au adoptat planul Șefului de Stat Major austriac Franz von Weyrother. Acesta implica un atac principal împotriva flancului drept al francezilor, pe care aliații l-au observat că era slab păzit, și atacuri diversioniste împotriva flancului stâng francez. Aliații și-au dispus majoritatea trupelor în patru coloane care vor ataca în dreapta francezilor. Garda Imperială Rusă era ținută în rezervă, în timp ce trupele ruse sub comanda lui Bagration păzeau dreapta aliaților. Cu câteva zile înainte de bătălia
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
alte cauze. Epurări au mai avut loc cu alte prilejuri, după toate acestea, UTM numărând aproximativ 650.000 membri. Lotul Pauker-Luca-Georgescu, în special Vasile Luca, a fost acuzat în repetate rânduri de introducerea în structurile PMR și UTM a diverși diversioniști și non-comuniști. De cele mai multe ori, eliminarea unui membru al UTM însemna pentru acesta excluderea de la viața socială, prin urmare era marginalizat atât din punct de vedere social, cât și profesional. Excluderea din partid era urmată de cele mai multe ori de un
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
a unei armate care să lupte contra trupelor sovietice ce invadaseră teritoriul României. Aceasta urma să fie formată din voluntari, prizonieri de război eliberați, legionari si alți refugiați din fața tăvălugului comunist, etc... Au fost de asemenea recrutați voluntari pentru activități diversioniste în spatele frontului. După antrenamente sumare, au fost parașutați în spatele liniilor inamice.Unele acțiuni au reușit, altele au eșuat însă, așa cum a fost misiunea lui Eugen Rațiu, fratele lui Horia Sima, care a fost capturat de sovietici și trimis în Siberia
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
În viziunea puterii comuniste din România socialistă, „cosmopolitismul” (ca opus al „naționalismului”), era nociv deoarece "“propagă indiferența față de patrie, neîncrederea în capacitatea creatoare a propriului popor, disprețul față de tradițiile și de cultura națională; ca idee politică promovează ideea neștiințifică și diversionistă a renunțării la suveranitatea națională, lansând proiecte de creare a unui stat sau guvern mondial”". De asemenea, deoarece ""alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei, pentru a lupta împotriva celor ce muncesc"", ar fi ""adevăratul conținut al
Cosmopolitism () [Corola-website/Science/309260_a_310589]
-
sud, Armata Roșie avea nevoie de mai mult timp pentru regrupare după pierderile din iulie și nu au putut să-și lanseze contraofensiva decât pe 3 august, când a fost declanșată Operațiunea Polkovodeț Rumianțev. Ofensiva a fost facilitată de atacurile diversioniste de pe râul Mius de mai la sud de punctul principal de atac și a dus la eliberarea orașului Belgorod. În Moscova au fost trase salve de artificii în cinstea eliberării Belgorodului și Orelului, acest mod de sărbătorire devenind din aceel
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
sionistă ne-a scăpat oarecum din obiectiv, din cauza că am considerat organizațiile sioniste ca fiind mai puțin periculoase decât celelalte. Analizând scopul si tendințele acestor organizații și, mai ales, urmărind elementele care le sprijină și care le folosesc în scopuri diversioniste, putem să ne dăm seama că nu există nici o deosebire intre scopurile care le urmăresc organizațiile sioniste și scopurile care le urmarește orice altă organizație fascistă. Organizațiile sioniste sunt instrumente în mâna imperialiștilor, pe care ei le subvenționează și le
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
sub numele de „Golful Anzac” ("Anzac Cove"). Acest sector al peninsulei Gallipoli a rămas și el cunoscut sub numele de „Anzac”; zona ținută de britanici și francezi a fost denumită „sectorul Helles” sau simplu „Helles”. Francezii au efectuat o debarcare diversionistă la Kum Kale pe malul asiatic, înainte de a se reîmbarca pentru a ține zona estică a sectorului Helles. A existat o diversiune a Diviziei Navale Regale, inclusiv un efort solitar al neozeelandezului Bernard Freyberg la Bulair, pentru care acesta a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
1861, generalul a plecat din Washington cu cea mai mare armată adunată până atunci pe continentul nord-american, circa 35.000 de oameni. Planul lui McDowell era de a se deplasa către vest pe trei coloane, de a efectua un atac diversionist asupra liniei confederate pe Bull Run cu două coloane, în vreme ce a treia urma să ocolească flancul drept al confederaților către sud, tăind calea ferată către Richmond și amenințând ariergarda armatei rebele. El a presupus că inamicul avea să fie obligat
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
vizate în special șoselele, căile ferate și telecomunicațiile. Programul partizanilor a fost stabilit în directivele Sovnarkom-ului URSS și ale CC al PC al URSS de pe 29 iulie 1941 și în alte documente care au urmat. Detașamentele de partizani erau grupuri diversioniste formate în teritoriile ocupate de Axă, care atacau căile de comunicație, mijloacele de telecomunicație, mici subunități și distrugeau stocurile de alimente, combustibil și diferite alte materiale ale inamicului. Aceste directive au fost reiterate de Stalin în discursul său radiodifuzat din
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de distrugeri și din comuniști și komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau organizate astfel încât să completeze activităților unităților de partizani, care lucrau cu predilecție în zonele rurale. Rețelele partizanilor au fost
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
Gardă Tancuri. În acest sector în ziua de 12 iulie, avioanele de vânătoare nu au raportat nicio pierdere. Un rezultat al lipsei de activitate a "Luftwaffe" în zona "48 Panzerkorps" a fost oprirea ofensivei Panzerkorps. Lipsit de aportul unor atacuri diversioniste, II SS și-a lansat asaltul împotriva Armatei a 5-a Gardă Tancuri. Atât aceasta din urmă, cât și II SS, și-au lansat ofensivele simultan. Planul german era ca Divizia a 3-a "Totenkopf" să lanseze un atac la
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de pildă, drept „curente diversioniste" și „retrograde" nu doar sămănătorismul și poporanismul, dar și simbolismul. În acest spirit sunt „reconsiderați", în antologii și prefațe, corifeii Școlii Ardelene, Alecu Russo, Alecu Donici, chiar și Miron Costin. Insa, autorul căruia i-a consacrat cea mai mare parte
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
putea spune că sămănătorismul era gata format sub directoratul lui Vlahuță și Coșbuc. Printre alte presupuneri asupra faptului că ei abandonaseră revista după numai un an de conducere, se numără și aceea că descoperiseră în politica lui Haret „o latură diversionistă” ce i-ar fi determinat să plece spre a se delimita de ideologia revistei. Mai există și alte presupuneri privind abandonarea revistei. Una din ele era că G. Coșbuc, poetul baladelor și idilelor acceptase conducerea „numai pentru a se putea
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
pe teritoriul Iranului până la invazia din 2003 a SUA, printre care și asasinarea generalului Ali Sayyad Shirazi în 1998, artizanul Operațiunii Mersad. La rândul său, Iranul a executat tiruri cu rachete asupra taberelor mujahedinilor din Irak, inițiind infiltrări de agenți diversioniști recrutați dintre dizidenții regimului irakian, pentru a provoca revolte contra regimului lui Saddam Hussein. Odată cu invazia americană din 2003 și cu implicarea iraniană în noul guvern irakian, câștigând influență asupra politicii irakiene, după execuția lui Saddam Hussein, se poate spune
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
putință. După ce a trimis un mesaj garnizoanei de la Port Arthur prin care cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul liniei de la Fort Sung-shu la bateria Chi-Kuan. Pozițiile rusești defensive de pe Dealul de 174 de Metri erau opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
ucrainiene. Conducerea prometeistă poloneză considera celelalte naționalităti prometeiste ca parteneri egali în lupta împotriva imperialismului rus. Spre deosebire de ce se crede uneori, Marele Cartier General Polonez nu a tratat diversele comunități prometeiste de emigranți ca pe niște instrumente politice pentru scopuri diversioniste, mai afirmă Charaszkiewicz. Prometeismul nu se bucura de sprijinul politic sau organizațional în nici unul dintre partidele politice poloneze de stânga, dreapta sau centru. Chiar în tabăra lui Piłsudski se găseau numeroși oponenți ai Prometeismului. În mod paradoxal, printre tinerii din
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
În ceea ce privește motivația celor trei, din nou "Adevărul" vine cu amănunte senzaționale : "Sursele istorice" la care face referire autorul articolului sunt o serie de lucrări memorialistice aparținând dr. Șerban Milcoveanu, fost comandant legionar, bănuit de foarte mulți dintre camarazi drept agent diversionist al Securității. Afirmația de mai sus se găsește în lucrarea "Corneliu Zelea Codreanu, altceva decât Horia Sima", fiind reluată și într-un interviu de senzație cu privire la Titulescu. În 1933, în Germania trăiau cca. jumătate de milion de evrei. Este puțin
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
au atacat în coloane paralele: Regimentul 8 de-a lungul marginii de nord-est al pădurii spre Düren, iar Regimentul 22, mai spre sud, pe o direcție paralelă. Flancurile neapărate ale regimentelor de infanterie au permis germanilor să își infiltreze elementele diversioniste și să provoace pierderi importante atacatorilor. Tacticile similare aplicate de americani în Pădurea Hürtgen au fost un generator de dezastre. Atacurile Regimentului 8 de infanterie de-a lungul cursului pârâului Rother Weh a întâmpinat o rezistență puternică din partea germanilor și
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
000 de soldați, iar germanii-434 000 de soldați. Deși francezii au câștigat bătălia, ambele armate au fost slăbite și epuizate. Declanșarea atacului german asupra orașului Verdun a determinat o escaladare a bătăliei de pe Somme care se transformase într-un atac diversionist al forței expediționare britanice, în care generalul Haig avea contribuția principala. Haig și generalul Șir Henry Rawlinson au elaborat un plan de atac. Strategia lui Haig era bombardarea timp de 8 zile și distrugerea cuiburilor de mitraliere germane, urmând ca
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor. Distrugătoarele "Csepel" și "Balaton" urmau să pună la cale un raid diversionist pe coasta albaneză, pentru a deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]