1,047 matches
-
tradiției, a fost un celebru prezicător și medic, venerat în numeroase locuri din Grecia antică. A domnit ca rege în Argos și este considerat întemeietorul castei profetice a Melampodizilor, formată din urmașii săi, cărora le-a transmis ca moștenire darul divinației. Numele personajului este compus din cuvintele grecești μέλας, μέλανος ("melas, melanos" = negru, negricios, întunecat) și ποῦς, ποδός ("pous, podos" = picior), însemnând în sens propriu „picior negru”, iar adjectival „cel cu picioare negre”. Folosirea formei de singular reprezintă o sinecdocă și
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
, Yi-Ching sau Cartea Prefacerilor, este unul dintre cele mai vechi texte clasice chinezești. Cartea conține un sistem de divinație complex, comparabil cu geomanția folosit și în ziua de azi în culturile vestice și Asia de Est. Corpusul principal al lucrării, atribuit inițial lui Wenwang, conține o discuție pe tema sistemului de divinație folosit de magii din dinastia Zhou. Mai
Yi-Jing () [Corola-website/Science/328492_a_329821]
-
clasice chinezești. Cartea conține un sistem de divinație complex, comparabil cu geomanția folosit și în ziua de azi în culturile vestice și Asia de Est. Corpusul principal al lucrării, atribuit inițial lui Wenwang, conține o discuție pe tema sistemului de divinație folosit de magii din dinastia Zhou. Mai există o secțiunea suplimentară cu comentarii, atribuită autorilor din perioada statelor combatante (475-221 î.e.n.). Aceasta este o expunere filozofică în care se încearcă o explicare dialectică a lumii și a principiilor etice. Prin
Yi-Jing () [Corola-website/Science/328492_a_329821]
-
rânduri. Tradiția chineză spune că, în perioada "Primăverii și Toamnei" (722-481 î.e.n.), Confucius a realizat un comentariu la Yi Jing, numit "Shi Yi". Alături de acest text, Yi-Jing mai este cunoscut sub numele "Zhou Yi". Deși cartea a fost inițial destinată divinației, influența majoră pe care a avut-o asupra mentalității chineze se datorează cosmologiei care implică omul și natura într-un singur sistem, reinterpretare care i s-a dat în perioada statelor combatante. Yi Jing se centrează pe idei precum echilibrul
Yi-Jing () [Corola-website/Science/328492_a_329821]
-
ori că în apropiere se afla un râu.” „Animalele, ca forțe divine răspândite pe pământ, păsările care sfătuiesc și avertizează, accentul pe practici divinatorii privind solul, flora și fauna, precum și palmomanția și anumite tehnici ale extazului au fost caracteristici ale divinației tuturor semișilor ( Fahd, 1966:21-29 ). La fel ca la celelalte civilizații semite, și la arabi exista o afinitate între stilul profetic și cel poetic. Credința care îi domina cu adevărat pe vechii beduini era în fatalitate, timpul-destin, "dahr". Singurul document
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
realizând vase de ceramică decorată, picturi, unelte evoluate și obiecte de aur și cupru. Construiau drumuri și culoare navigabile, pentru a încuraja comerțul. Jocul de Pelota ocupă un loc extrem de important în viața maya fiind strâns legat de religie și divinație. Preoții prevesteau viitorul după felul în care se desfășura jocul. Jocul era probabil oarecum asemănător cu basketul deoarece mingea de cauciuc trebuia să treacă prin niște inele fixate în pereții laterali la o înălțime de până la 5 metri. Profitând de
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
de opinie care a arătat faptul că 87% dintre chinezi nu sunt deacord cu sacrificarea cânilor și a pisicilor. Această practică se ma păstrează doar în zonele rurale. Literatura chineză a început ca o modalitate de a păstra înregistrările și divinațiile oraculare de pe oase. Vasta colecție de scrieri care s-au păstrat, de la Dinastia Zhou, demonstrează cât de avansați și cultivați erau oamenii acelor timpuri. De fapt, epoca dinastiei Zhou este adesea văzută ca un moment important al dezvoltării culturale chineze
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
Varahamihira a fost înainte de toate matematician și astronom, redactând încă de la începutul carierei sale de cărturar principala scriere astronomică a vremii - "Panchasiddhantika" (Cele cince tratate)- un compendiu bazat pe surse grecești, egiptene, romane și hinduse. Dintre cele opt lucrări despre divinație pe care le-a compus, cele două tratate majore asupra astrologiei, "Marele tratat de astrologie natală" (Brihat Jataka) și "Micul tratat de astrologie natală" (Laghu Jataka) au avut o influență majoră nu numai în India, dar peste tot în lume
Varāhamihira () [Corola-website/Science/326386_a_327715]
-
peste veacuri, în calitate de astrolog a cunoscut o recunoaștere cu totul excepțională. S-a ocupat de toate ramurile tradiționale ale astrologiei și, dacă excludem "Brihat Samhita" în care tratează mai multe discipline științifice ale timpului său, a compus opt lucrări asupra divinației, două dintre acestea fiind astăzi pierdute. Astfel, a scris despre astrologia interogativă și militară în lucrările "Brihatyatra", "Yogayatra" și "Tikanikayatra", despre astrologia mariajului în "Vivahapatala", din nou despre astrologia interogativă în "Daivajna Vallabha" și a redactat asupra astrologiei natale două
Varāhamihira () [Corola-website/Science/326386_a_327715]
-
agățarea cu funii a unor "scone"-uri învelite în sirop sau melasă; ele trebuie mâncate fără a folosi mâinile, activitate ce se soldează inevitabil cu mânjirea feței cu lichidul dulce și lipicios. Unele jocuri tradiționale de Halloween sunt forme de divinație. O formă tradițională scoțiană de prevedere a viitorului soț al unei tinere fete este curățarea unui măr dintr-o singură tăietură, urmată de aruncarea cojii lungi peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea în forma primei litere a
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
formaseră o mare parte din clientela seniorială, mereu gata să critice sau să contrazică. Cărțile clasice, care exprimau gândirea vechii aristocrații, au fost condamnate la ardere ( 213 î.e.n.) și nu au fost păstrate decât cărțile de utilitate practică ( medicină, agricultură, divinație). Literații confucianiști au fost hărțuiți și supravegheați, câteva sute dintre ei au fost uciși. Pentru consolidarea imperiului, Qin Shi Huangdi a luat măsuri care deseori duc cu gândul, privind retrospectiv, la regimurile totalitare ale secolului XX. Împăratul Qin a impus
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
amintirea statu-quo-ului lumii chineze pre-Qin consemnată documentar le-ar fi putut inspira. Cât despre filosofia lui Confucius, ostilitatea față de aceasta în cercurile înalte era mai veche. Singurele lucrări cruțate au fost preponderent cele din domeniile practice, anume cărțile de vrăjitorie, divinație, medicină și horticultură. Refuzul de a se supune aducea cu sine pedeapsa cu moartea . Arderea cărților i-a adus împăratului ura intelectualilor confucianiști contemporani și din întreaga posteritate. Multe învățături s-au pierdut în flăcări. Vreo 460 de învățați care
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
corespunzătoare de îngropăciune. În concepția chineză ei nu avuseseră parte de o moarte fericită, și pentru a nu deveni spirite răzbunătoare, care s-ar fi putut întoarce împotriva primului împărat, le-au fost confecționate aceste armuri. Specialiștii în geomanție și divinație de la curte au ales un loc atrăgător în suburbiile capitalei ca fiind cel mai potrivit pentru mormântul împăratului. Aici, l-au asigurat ei, își va găsi odihna veșnică, întrucât forțele naturale nevăzute, feng-shui, adică vânt și apă, îi sunt favorabile
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
Chinei pe planul sitului. În ciuda genialității sale, Qin Shi Huangdi era susceptibil față de numeroase superstiții și credea în magie, la fel ca și contemporanii săi de pe tot cuprinsul țării. Având o frică bolnăvicioasă, a adunat în jurul său șamani practicanți ai divinației, vrăjitori, alchimiști și șarlatani care îl încurajau să spere în descoperirea poțiunii magice care, susțineau taoiștii, îi va aduce viață veșnică. L-au convins că elixirul nemuririi putea fi găsit pe trei insule mitice aflate în apropierea coastei Shandong, unde
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
a fost o zeitate centrală în religia aztecă, unul din cei patru fii ai lui Ometeotl, el este asociat cu o gamă largă de concepte, inclusiv cu cerul nopții, vânturile din noapte, uragane, cu obsidianul, nordul, pământul, dușmănia, discordia, autoritatea, divinația, ispita, jaguarul, vrăjitoria, frumusețea, războiul și cu conflictele. Numele lui în limba Nahuatl este adesea tradus ca "oglindă fumătoare" și face aluzie la legătura sa cu obsidianul, materialul din care oglinzile au fost făcute în Mezoamerica și care era utilizat
Tezcatlipoca () [Corola-website/Science/313449_a_314778]
-
1995; Cistelecan, Al. - Revoltă fondului nostru necitadin, în Vatra, nr.3, 1995; Pântea, Aurel - Un dionisiac la masa textualiștilor, în Apostrof, nr.1-2, (56-5 7), anul VI, 1995; Borbely, Ștefan - Liderii Nordului, înPoesis, nr.9-10, 1996; Vasile, Geo - Poetica orbirii: divinație și viziune, în Baricada, nr.39 (349)17 sept.1996; Chioaru, Dumitru -De la alexandrism la vizionarism, în Apostrof, nr.9, anul VII, 1996; Diaconu, Mircea - În așteptarea poetului blestemat, în Luceafărul, nr.47 (344), 31 dec. 1997; Oprea, Nicolae
George Vulturescu () [Corola-website/Science/312924_a_314253]
-
a imperfecțiunii, răului și erorii. Nașterea unei ființe umane înseamnă coborârea sufletului în materie; sufletul poate accede din nou și apoi coborî într-o altă naștere. Ascensiunea sufletului are loc numai prin asceză, contemplație și invocarea puterilor superioare cu ajutorul magiei, divinației, oracolelor etc. Proclus a fost ultimul reprezentant important al neoplatonismului. Discipolul său, Marinus, la rândul lui profesor al lui Damascius, reprezenta școala tocmai în momentul în care împăratul Iustinian a desființat-o (anul 529). Damascius s-a exilat în Persia
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent pe factorul divinație și pe realitatea morală provocată de el. Revelația este provocată de un „litomant” care poate descifra viitorul din „configurația arbitrară a pietrelor”, un specialist al sacrului care are capacitatea de a depăși limitele condiției umane. Aflat în concediu în localitatea
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Paris sub îndrumarea lui Virgil Ierunca, că Mircea Eliade i-a spus de mai multe ori că „lumea este un camuflaj, că e plină de semne care trebuie descifrate cu răbdarea unui ghicitor în pietre”. Culianu considera că apelul la divinație stă la baza descifrării procedeului literar al prozatorului, iar criticul literar Monica Lovinescu l-a numit pe Mircea Eliade „litomantul incomparabil al literaturii române”. Tema principală a nuvelei o constituie experiența sacrului, care nu este precedată de unele semne ca
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
provine de la Anyang, în Henan, care a fost confirmată ca fiind ultimă dintre cele nouă capitale ale Shangului (c.1300-1046 î.Hr.). Descoperirile de la Anyang includ cea mai veche consemnare scrisă a trecutului Chinei, descoperită până acum: inscripții de consemnări de divinații în scrierea antică chineză, pe oase sau cochilii de animale - așa-numitele "oase oracol/ inscripții oraculare/inscripții divinatorii", datând din jurul anului 1200 î.Hr. Dinastiei Shang avut 31 de regi, de la Tang al Shangului la regele Zhou al Shangului. În această
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
apărea altceva, mai favorabil decât cele deja dezvăluite. În final, preoții au concis că nu au putut vedea cu claritate intenția divină, pentru că exista un spirit transparent și malefic, ascuns printre victime. Cezar s-a simțit iritat și a abandonat divinația până la lăsarea soarelui, deși preoții și-au continuat tot mai mult eforturile. Asasinii prezenți atunci au fost încântați să vadă acestea, deși prietenii lui Cezar l-au sfătuit să anuleze adunarea Senatului din acea zi, din pricina spuselor preoților. El a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
fiind folosite de către stat, altele fiind dărâmate și distruse, inclusive comorile și obiectele artistice valoroase, ca faimosul temple al zeului Serapis, Serapeum. În 392, Teodosiu a promulgat un ultim edict pentru interzicerea definitive a sacrificiilor, arderii tămâii, atârnarea ghirlandelor, libațiilor, divinațiilor, practicarea lor fiind considerate o ofensă adusă împăratului și sacrilegii chiar dacă el însuși a introdus un obelisc în Hipodromul de la Constantinopol, ce aparținuse templului de la Karnak din timpul domniei faraonului Tutmes al III-lea. În 393 s-au organizat pentru
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a indiciilor, a amprentelor”115, este împrumutată de la istoricul Carlo Ginzburg 116. Aspectul cel mai incitant - pus în discuție și de Compagnon - este acela cuprins în afirmația lui Ginzburg, conform căreia arta ar avea și un model sacru, cel al divinației, ca edificare a viitorului și nu numai ca reconstrucție a trecutului. „Vânătorul și șamanul, cu modalitățile lor de descifrare, se diferențiează de logician și matematician, inteligența lor practică apropiindu-se de acea metis întruchipată de Ulise și înțeleasă ca inducție
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de guvernare și a calităților conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a calităților conducătorului ideal; "De legibus" (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție; "De natura deorum" (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității; "De divinatione" (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului; și, în sfârșit, "De fato" (Despre destin) - o expunere asupra problemei destinului. Este celebru pentru zicala "Historia magistra vitae (est)", în traducere: "Istoria este învățătorul vieții" din dialogul "De Oratore". Cicero ar fi
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]