106 matches
-
duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
câteva fragmente) • Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului până la apoteoza lui Cezar, divinizat că o constelație. • Faști - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor române, operă întreruptă prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie). Tragedia Medeea, de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime. Lirica din exil • Tristia - „Tristele”, în
2017- ANUL OVIDIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353369_a_354698]
-
duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
unei dorințe nefirești De-a place lumii, închipuire, altfel de cum ești. Din lumea nevăzută a gândului curat, Armonizată cu lumea cuvântului adevărat Făurește-ți o lume a ta, a unui suflet impăcat Cu sine, iluminat de iubire îl vei simți divinizat. Referință Bibliografică: Durerea unui adevăr / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2127, Anul VI, 27 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DUREREA UNUI ADEVĂR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340491_a_341820]
-
duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică se ridică duhovnicește pentru a întâlni pe Dumnezeu. Dar, odată ajunși la Templu, pe pardoseala unde călcau numai bărbații evrei, atitudinea lor (comportamentul lor dinaintea lui
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Dumnezeu este viu și lucrător, capabil să ne transforme viețile noastre. Procesul cunoașterii lui Dumnezeu e multidimensional, având două axe de referință: În primul caz, acest proces ține de efortul nostru, iar în al doilea-de lucrarea Duhului Sfânt. Or, Cuvântul divinizat e o experiență spirituală, mijlocită de Duhul Sfânt, în speță, pentru acei, care se apropie de Scriptură. De aici, de amintim despre Samuel, care spune: "Vorbește, Doamne, căci robul tău ascultă..."(1 Samuel 2,9). Nevoia de Dumnezeu, nevoia de
DUMNEZEIREA, A DOUA CREAȚIE A LUI DUMNEZEU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348492_a_349821]
-
ești, adiere de avânturi tinerești; zbatere de tril, spectru de culori, un pâlpâit aprig de splendori. Gingașă și statornică iubire, păgână dar și înaltă toropire, de frumos și unică bunătate, o bântuită sete prin tot și toate. Un paradox ascuns, divinizat, ori colț de rai, subtil venerat; magie de vrajă, semeție bizară, o înfiorare și flacără lunară. Fugarnic în dumnezeiești rostiri, mireasmă și crezuri de iubiri. Referință Bibliografică: TOT CE-AI FOST ȘI EȘTI / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOT CE-AI FOST ŞI EŞTI de GEORGE PENA în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376016_a_377345]
-
este împotriva omului ia formele amintite mai sus. Dar cea mai izbutită însușire a lui este că suferă nu de el însuși, ci de "omul așa cum este el". Punând alături, în unitatea ființei lui, caracterul reactiv ("ca expresie sublimată sau divinizată a forțelor reactive") și caracterul activ ("omul activ ca produs esențialmente eșuat, al unei activități căreia îi lipsește esențialmente scopul"255), omul superior pregătește apariția supraomului; numai el își poate asuma această sarcină. Rolul său este, prin urmare, acela de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a panteismului și a mitologiilor păgîne ale cosmosului venerarea reînnoită a zeiței Gaia, mama noastră universală, prin noile omagii aduse Pămîntului și dispozitivul informatic al culturii de ecran, intuitivă și senzorialo-motrice. Marea Ființă nu mai este Omenirea, ci Planta, bulă divinizată, totum fetișizat, subiect de drept comun ("la grande Matrie" a lui Edgar Morin). Cînd se devalorizează linearul, valorile istorice intră în degringoladă. Cînd revine iconicul, natura și grația merg mînă în mînă. Platon disprețuia scrierea și istoria. Zeul Pan nu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și neputință”. Un titlu bun este o promisiune de informare. Nu supralicitați această promisiune. Un titlu ca: „Dumnezeu există sau nu?” anunță un articol care va dezamăgi cu siguranță pe cititor. Atenție la familiarisme și perifraze: „Munti (Dorinel Munteanu, n. n.) - divinizat pe malul Someșului”. Nu apelați la puncte de suspensie sau la alte marcări grafice. Sunt obositoare și, în plus, cititorul este destul de inteligent ca să-și dea seama ce vreți să spuneți: „La război... ca la Parlament” sau „Israel-Irak: pacea mormintelor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas tainic, lin, amar, Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor fior, Apărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. Ca zefirii ce adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ființa-armonioasă Ce-o gândi un serafin, Când pe lira-i tânguioasă Mâna cântecul divin? Ah, ca visul ce se-mbină Palid, lin, încetișor, Cu o rază de lumină Ce-arde geana ochilor; Tu cântare întrupată! De-al aplauzelor flor Dispărând divinizată, Răpiși sufletu-mi în dor. {EminescuOpI 20} AMORUL UNEI MARMURE Oștirile-i alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la-închinăciune lângă el se duce Și-l privește sărutându-l dulce. Ce suflet cald și câtă-înțelepciune De la Dumnezeu oare-i se va pune? Și cu bucurie, cu timide șoapte, Te iubesc, îi spune cu iubire-n noapte. Mama de copil divinizată Cu vise dulci adesea se îmbată Cu zefirul când ușor adie Ca florile de mirt și iasomie. Când mama-i plecată de lângă pruncușor, Inima-i tresaltă răpusă de dor, Pe ascuns atâtea lacrimi pierde Până ce revine și pruncul își vede
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
urcat, totuși, de la roabă la o slujbușoară când, într-o bună zi, Dumnezeu ți-a scos în cale pe Sanda, plină și ea de necazurile vieții și aciuată într-o muncă similară, la un spital din Iași. Cu această Sandă divinizată, Gheorghiță s-a înțeles, s-au căsătorit. Suferințele, mai mult decât bucuriile, se adună și când nu tună. Și-au procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
desperare fără margini a cărei unică stea e Dumnezeu îsi gravase trăsurele ei adânci într-o față [ce] dinaintea mea și eu o văzusem. Cerul era senin și vesel, un singur înger era trist... Era Maria, fiica acelui preot bătrân, divinizată, schimbată la față... mie însă mi se părea că e geniul martirei națiunei românești, geniu palid și plâns, a cărui singură speranță: Dumnezeu, a cărui singură tărie: cerul. Dar bruma rece a nopții se așezase asemenea unor urdori de argint
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de frați", vocea răsună din adîncuri: Sînteți un popor de fii complotînd împotriva tatălui și ucigași ai lui". Astfel se pot explica trăsăturile pe care Tarde și Freud le atribuie mulțimilor artificiale, motivul supunerii acestora față de un șef venerat și divinizat. Rezultă de aici că relațiile dintre membrii acestora, fraternitatea, se bazează pe de o parte pe un fundal de matriarhat, temelia legii, iar pe de altă parte, pe religie, profană sau sacră, creată de fii în jurul tatălui pentru a-și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
reîncarnat în persoana unuia dintre asasinii lui. În același timp, el este însă chiar ucigașul ca erou, altfel spus, unul dintre fiii care s-au opus tiranului și l-au învins. Avem deci două personaje într-unul singur: o imago divinizată a tatălui și marca unui individ eroic, fiul său. Masele îl recunosc pe șeful care posedă această carismă. Acesta atrage asupra lui sentimentele de admirație îndrăgostită pentru părintele defunct și teama în fața dezlănțuirii de cruzime, violența cu groaznice urmări de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un mod de a combate dispariția imagoului său, un mijloc de a capta acest imago pentru veșnicie. Într-un cuvînt, de a face mai ușoară resurecția în mințile mulțimilor ce vor veni. Limbajul în care i te adresezi acestui om divinizat este codificat în cursul ceremoniilor repetate. Vă sînt cunoscute frazele rostite de Stalin, cu o intonație liturgică, depunînd în fața catafalcului lui Lenin un adevărat jurămînt religios: "Părăsindu-ne, tovarășul Lenin ne-a poruncit să ridicăm cît mai sus și să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
trebuia să ducă direct spre venirea lui. El reconvertește istoria colectivă în biografia unui individ, făuritorul divin. Nu trebuie să ne mirăm. Freud remarca în fapt că cel mai adesea "minciuna mitului eroic culminează cu zeificarea eroului. Poate că eroul divinizat era, înaintea lui Dumnezeu-tatăl, precursorul întoarcerii tatălui arhaic în calitatea de divinitate"565. Începînd cu această epocă, în jurul lui 1930, Stalin a fost tratat și s-a putut considera ca un semizeu, atotștiutor, atotputernic și infailibil. Am încerca o mare
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi. Exemplul a fost dat de Alexandru Sever (222-235), care a așezat în sanctuarul său statuile lui Avraam și Cristos, alături de cele ale bărbaților divinizați, precum filozoful și magul Apollonius din Tyana (2-98). Această atitudine conciliantă a împăraților de la începutul secolului III evidenția o anumită toleranță și chiar atitudini favorabile creștinismului. În ciuda a toate, asistând la puternicul influx exercitat de prozelitismul iudaic și de cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
simultan, era și un act juridic ce implica raportul do ut des cu divinitatea. Dar și în acest ultim caz afirmarea conștiinței individuale era absentă. Odată cu supunerea popoarelor, romanii primeau și divinitățile acestora, adăugându-le, odată cu constituirea Imperiului, cultului împăratului divinizat ca o expresie a noii entități politice; numai în acest sens putem vorbi despre o toleranță religioasă din partea Romei imperiale. Diferit de acestea, prin noutatea și accesibilitatea mesajului său evanghelic, creștinismul înălța religia la nivel personal și simultan la cel
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care principii păgâni au practicat-o față de creștini care, acum, nu mai este garantată sub steagul creștin. Ca exemplu al deschiderii evocate, ni se spune că Alexandru Sever, în altarul său privat, ținea împreună cu efigiile strămoșilor pe acelea ale principilor divinizați, însă numai o alegere a celor mai buni, și îndeosebi spirite vrednice, printre care Apolonius și, după cum ne spune un scriitor al vremurilor sale, Cristos, Avraam și Orfeu și altele asemănătoare. Ba mai mult chiar, că deși împăratul era păgân
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dacă în România tot s-a întors vreo orânduire, aceea este cu siguranță comuna primitivă. Dar diferența este foarte mare, fiindcă față de primitivismul extrem de manifest din ziua de azi, pe atunci Mama Natură, era mult mai respectată. Ba chiar venerată, divinizată! Schuman vs România Adevăr, adevăr grăiesc vouă „Când mai toată lumea va avea o singură țară, o singură voce, o singură conducere, o singură voință, Antichrist o va avea la picioarele lui și o va putea stăpâni în totalitate. Manifestările și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
luau forma unei vagi amintiri. În cele din urmă, chermeza se transformă în praznic. Profanați chiar în temple, misterul care îi învăluise timp de milenii li se risipea într-un amestec de fum și ceață. Frumoasele lor statui impunătoare, altădată divinizate, erau doborâte de pe socluri. Năpădite de buruieni și furnici, nuduri de Venus și Afrodita erau furate de hoți mărunți. Nu pentru a le venera pe ascuns, ci pentru a se împăuna și a-și pavoaza colibele. Această epocă a răposat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
animal prin spaima față de misterul vieții și morții. Încă în epoca preistorică și premitică a animismului, spaima față de moarte s-a aflat la originea unor credințe religioase inseparabil legate de imperativul etic. Prima imagine a unei divinități a fost strămoșul-tată divinizat după moartea lui. Potrivit credinței animiste, strămoșii mai ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]