9,895 matches
-
dintr-un snobism al imaginarului pliat pe tehnică și pe citadinism: "imaginația ta abundentă/ țevăriile de fier ale frigului/ putrezesc/ lent/ lent/ picuri de humă sînge disperate-avalanșe de raze/ în cușca zilnică mor lentilele aparatului de fotografiat/ chinul tău se dizolvă în ploaia somnolentă/ se scurge în canale mîzgoase" (Lostrița). Celebrînd în răspăr "formele casante în dimineața derizorie", Ion Vădan încearcă a se sustrage tiraniei acestora. Reacția sa instinctiv-defensivă este cea a relativizării lor prin aglutinări deformante, prin amestecuri confuze, într-
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
între mărturia sa și realul periculos, un "tampon metafizic", un "căluș celest" care e dat de elaborarea stilistică. Sub pana lui Adrian Popescu, stilul dobîndește o accepție paradisiacă. Rafinamentul d-sale e o soluție a (auto)contemplației absolutorii. Sentimentele se dizolvă în subtilitatea scriiturii, revin, sublimate, în compoziția ornamentului. Astfel erosul are parte de-o asemenea înscriere în decorativ, în esteticul datat, în itineranța exotică: "Simt/ că tu ești vieneza pictată de Klimt,/ cu zale de aur la gît și la
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
circumferința cercului o fi fost altădată/ un vîrf de compas Richter// o biblie pentru furnici/ sau alte culori excomunicate// ridicol că nimeni/ nu spune nimic despre asta// nici măcar oceanul/ acea banală anexă a unui computer" (ibidem). Sau: "ce repede se dizolvă/ triunghiurile de plumb" (rayuela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon). Sau: "un bisturiu de aer fierbinte secționează trupul/ în două jumătăți asimetrice" (bisturiul de aer). Sau: "se dezgolesc pe rînd aproape toate cifrele/ de ce/ nu răspunde nimeni" (ibidem
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
istoriei au fost cazați, din cînd în cînd, pentru a-și desăvîrși studiile, de cele mai multe ori nici măcar începute, au fost transformate în locuri de pelerinaj și de pietate obligatorie. Măcinat de boli, mai mult sau mai puțin lumești, cu creierul dizolvat sub acțiunea tenace a sifilisului, Lenin a fost eternizat sub formă de carcasă și expus public spre deliciul necrofililor și spre încurajarea tinerilor căsătoriți. Cultul moaștelor și al sfintelor relicve din lumea creștină a primit aici replica unei subtile amenajări
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
spre ruinele (în spirit) pe care le-a adus "societatea literară de consum". Tocmai această nehotărîre (nici perspectiva neagră a pătrunderii "regulii pieței" în zona scrisului, nici numai căutarea transcendenței și a inefabilului) face ca cele două tonalități să-și dizolve diferențele. în lumea de sus manifestările divinului nu mai sînt sinonime cu binele, iar în lumea de jos salvarea înseamnă pierderea a ceva de neprețuit, pe cînd moartea este o patrie ca toate celelalte: "așadar mormîntul sălășluiește în primăvară/ atunci
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
și n-am vrut să vorbesc/ vorbeam pe nevăzut cu acela din pom// dar nu-i copacul ce naște copii/ cu el din tine cu cea din nevastă". în poemele pe teme religioase revenirile de acest tip și efortul demistificant dizolvă metafizicul în verbozitate: "o voce vede cu oase de la Domnul/ erau draci în rai și aiurau// ș...ț era de lapte osul/ și evaporat cu dinți de lapte/ dar nu-i de lapte moartea lor...". Krampack este o carte care
O carte care se vrea șocantă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15166_a_16491]
-
Dumnezeu îi umblă pe pleoape” (Luna neagră sau cît de frumoasă e femeia care a născut un orb). Ion Mircea e un poet intens care confruntă două stări-limită ale artei d-sale, transcendența care e supraverbală, riscînd a „amuți” textul dizolvat în trăirea extatică, și aventura destructurării sensibile, a „dezordinii” care poartă numele de avangardă, riscînd a sufoca textul cu un exces de materialități în debandadă. Neutralizîndu-se reciproc, cele două primejdii sînt constrînse a se manifesta ca surse energetice ale creației
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Teoria relativității restrînse. Sculptorul se găsește acum în faza în care înlocuiește gravitația universală a tridimensionalului cu diverse variante de gravitații particulare, dar nu a descoperit încă puterea levitației, vertijul imponderabilității și nașterea formei în chiar locul în care o dizolvă lumina. Iar acest Brâncuși în continuare robit de masă, tulburat de relativitatea materiei și fascinat de splendoarea de dincolo de ea se găsește încă, din fericire, în muzeele românești. Un Brâncuși perfect stăpîn pe formă și pe tehnică, dar indecis încă
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
Constanța Buzea Seul icoanelor curge pe crengi, parcul e tulburat/ de sintagme./ Apusul desenează spirale..., gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura cu care mă leg, ochii bătătoriți/ de amurguri". Textul dvs., emoționând vers după vers, lăsând în suspensie de atâtea ori sensul, este de tot atâtea ori la un pas de ratare. Verbele preferate a curge
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
moștenitoare legitimă a unei averi considerabile, ea fiind descendenta familiei Tristán, una dintre cele mai bogate și mai influente familii din Arequipa. Iată de ce renunță la concepțiile-i burgheze și își propune să schimbe lumea. Soluția: pacifistă. Armata să fie dizolvată, să nu se mai fabrice arme, să fie abolită pedeapsa cu moartea � și asta în plină glorie a ghilotinei). Vrea să înfăptuiască și o revoluție socială: să fie eliminată inechitatea între sexe, exploatarea femeii de către bărbat, acceptarea divorțului, revizuirea
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
impactul său cu o perioadă "mizerabilă", venind într-un fel în întîmpinarea ei. Însă numai pînă la un punct. Căci epoca "stalinistă" cu anexele sale ce nu s-au epuizat, sfîrșește prin a strivi ființa ce o poartă, a o dizolva, după ce într-un fel a "stimulat-o". Sumbra "afirmare" în răspăr este urmată de un declin al eului tot mai obosit, mai dezamăgit, mai lipsit de speranță: "Stare de oboseală generală ( astenie?). Aș vrea să plec în lume: Franța, Italia
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
în ordinea vieții, pe atît de profund adevărat, filosofic vorbind. Căci ce poate fi mai adevărat decît faptul că "sîntem prizonieri ai trupurilor noastre într-un moment de istorie", plonjați într-o dezorientare cosmică ( " Cum am ajuns pe planeta asta?"), dizolvați de senzația dezamăgitoare că "nu ni se întîmplă nimic" ? În timp ce scenaristul netalentat scrie un scenariu cu psihopați-arme-sex-crime-urmăriri etc., scenaristul-artist, pornind de la o carte scrisă de o ziaristă new-yorkeză despre un cultivator exotic de orhidee, vrea să scrie ( și, evident, bîjbîie
Gemeni hollywoodieni by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14019_a_15344]
-
uriașă lichefiată: picioroange de antracit/ pictate cu galben./ (deschis) floare a venerii în brațele buruienii./ aștepta pule de gândăcei și de muște,/ pule de buburuze și de cărăbuși,/ pulă de furnică și pulă de vaca-domnului/ trompe fastuoase de fluturi-curtezani:/ le dizolva măruntaiele (iată SYNTHEZA)/ ei acceptau cu voluptate și umilință (ASCEZA)/ vedeam în el voința divină, învățătura revelată./ îi pândeam pe ceilalți: mi-era teamă de răutatea,/ de insectarele, de neștiința lor sacră./ aș fi urlat și blestemat, au plecat./ fiara
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
peștișor în mână pașii tăi mari nu prevesteau o dispariție apropiată ochii tăi încă nu erau conturați cu tăceri din insule îndepărtate efectul eolian al brațelor tale nu zvârlea încă cenușă în văzduh încercările mele de-a aplana tot ce dizolvă anii ești ridicol și disperat mi-ai spus și te-ai îndepărtat acum te simt mai apropiat decât atunci nu ai cum să mă crezi sau să nu mă crezi morții călătoresc fără nici o credință ori mustrare ei au intransigența
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
nu-mi închipuiam că vor fi ultimele. Orice începe azi și se sfârșește ieri. 9. Ca o rufă murdară, lepădată-ntr-un loc părăsit. Va pleca singur, va cânta singur, și-și va afla singur fericirea și moartea. De ce îl dizolvă setea sării care dispare în apă și-i intră în sânge? De ce-l însetează transformările? Aceasta a fost strofa întâi... Și-acum strofa a doua (probabil)... Mai bine o frunză și o jumătate de vânt, jumătatea șovăielnică, decât aroganța și
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți cu benzină explodează-n Orientul Mijlociu atîtea morți în jurul tău atîtea morți amețitoare ce-ai mai putea decît s-aștepți să redevii nemuritor cum un nou născut.
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
mereu de șotii. Banalitatea ostentativă, provocatoare ține în șah solemnitatea. Forul oralității familiare joacă un rol de căpetenie. Apelînd la un limbaj primenit (săteanul actual citește presa, ascultă radioul și urmărește televizorul), poetul descoperă un fond carnavalesc străvechi. Ritualul se dizolvă în bună dispoziție, angoasa trece în bonomie, spaima se topește în farsă. Extincția e tratată prin antidoturi umorale, înecată în chef: „Dar e sinistru, dragă. Ascultă,// coborîrea pe Phobos avînd să se facă după un drum de două/ sute de
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
nu-l văd:/ e apa doar un strat al întunericului?/ Mă încovoi asemeni unui pod nesigur,/ o, nu pe mine vreau să mă zăresc/ ci rîul însuși” (Celălalt). Abdicînd de la prerogativele-i legate de aspecte și funcționalități precise, eul se dizolvă în „marele”, omnipotentul „Vag”: „Sub semnul marelui Vag, viața mea în noiembrie./ Marele Vag e în mine, cutreierîndu-mă/ cum umbra nemișcată ce-o arunc/ pe lac e străbătută de un pește./ Pește cu goana scurtă/ - atît de leneș și de
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
puțin convențională, fără nici o umbră de incertitudine, neezitînd a-l trece prin vămi analitice, a-l testa dintr-o mare varietate de unghiuri, Ana Blandiana îl umanizează, grație harului poetic, îi acordă o armură inexpugnabilă. Datorită abordării libere care-i dizolvă caracterul apodictic, vulnerabilitatea i se preface în forță. Imperativul categoric e transpus în codul, universal la rîndu-i, al plăsmuirii lirice.
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
suferință, izbucniri de recrudescență sexuală, amărăciune, gelozie și furie, și apoi din nou veri tîrzii în care pîlpîiau licăriri de abandon sexual, pe urmă iar impulsuri vindicative și ură, și din nou compasiune, o împletire de emoții alternante, schimbătoare, întrepătrunse, dizolvate în îmbinări bizare și combinații neașteptate, ca niște cocktailuri amestecate de un barman smintit. Dar oricare ar fi fost amestecul, niciodată nu a existat vreun strop de indiferență în băutură. Dimpotrivă, o dată cu trecerea anilor, el și Ivria au devenit tot
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
luminii, a ipostazierii invizibilului, cu alte cuvinte exact acea opacizare a transparenței. Marile suprafețe pe care pictorița le umple cu aur au, simultan, două înțelesuri diferite: pe de o parte ele sînt complet anulate, devin transparente, și materialitatea lor este dizolvată într-un amplu orizont de lumină, iar, pe de altă parte, lumina impalpabilă primește atribute spațiale, se revelează pînzei asemenea duhului sfînt în plin exercițiu epifanic. Pentru că lumina Sultanei Maitec, și abia acum poate fi înțeleasă relativitatea încadrării artistei într-
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Camil Petrescu mărturisește ambiția de-a sta, ca să spun așa, sub zodia lucidității imperturbabile. Erosul său nu face excepție, înfățișîndu-se, dimpotrivă, ca un certificat al cerebralității ce se vrea pururi triumfătoare, o lumină ultimă capabilă a destrăma toate negurile, a dizolva toate misterele ce se înnoadă trudnic în textura infinită a vieții. Ne propunem în rîndurile de față a-l analiza succint, pe urmele d-nei Irina Petraș care-i consacră un substanțial capitol în cadrul unei cărți de "schițe pentru un portret
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
ceea ce ar atenua eșecul total în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a dizolvat, cum se vede, în apele tulburi ale mentalității "omului nou". La vremuri noi, oameni noi. E și asta o necesitate? Să nu ucidem speranța că această formulă umană, teribil de proliferantă la noi, până acolo încât a instalat nesiguranța în
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
lor eficiență pentru țară? Câți spioni zac în pușcării datorită vigilenței marilor profesioniști de la "Ochiul și timpanul"? În afară de amestecul în privatizări și în contrarea unor adversari incomozi, nu prea am observat utilitatea lor pentru țară. Faptul că n-au fost dizolvate la timp și că Iliescu a continuat să se servească de ele e una din explicațiile stării de vomă în care trăiesc atâția români și-a dezastrului din viața economică. Pleacă, așadar, Stolojan, dar va rămâne o nostalgie după Stolojan
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
calculează fără greș; iar după, imprimă costul blidului de supă. Amprentă În nisiposu-ți suflet, poezia-mi e numai urma unor pași, la ora la care, jucăușă, aurora îmi prelungește,-n alburi, reveria. Înoți în lapții zărilor opace, iar nudul tău dizolvă-ntreg decorul; trecutului i-asculți, o vreme, corul ce zumzăie tot mai confuz și tace. Reproșurile-mi strică pledoaria; speranța mea e floare de otravă, n-am vrut pământul tot servit pe tavă, ci doar un pic dintr-însul... Baliverne
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]