525 matches
-
recuperează doar sufletul atașat temporar corpului uman. La poarta din gard bate cineva și are o stare de minimă îndrăzneală dominată de neîncrederea dată de primul contact, de prima înfățișare în fața acestei porți. Este Stăncioaica, „procurăreasa”, care impreună cu colonelul Doagă au în plan ca să ajungă la Fane Cizmaru pentru a lua hârtia-contract promisă, în care să se scrie despre geanta cu bani de a cărei posesie s-a lipsit în curtea lor. După câteva încercări timide pentru a se face
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
văd. - Doamne, ce s-a întâmplat aici?...eu nu știu nimic! zice ea și pornește mai departe. - Băiatul lui Fane, Licsandru, crezând că tatăl său este mort, s-a pornit să-i caute banii prin casă...cu buldo-excavatorul! zice colonelul Doagă. - Doamne, asta înseamnă să fii disperat! Este periculos să fii contemporan cu astfel de oameni, care-ți pot fi copii, rude, vecini...ministri, presedinți... Buldo-excavatorul încă mușcă din dormitor, într-o poziție care nu încetează, ca să intre, parcă, in memoria
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
ridice geanta...de sub ea apare o nouă hârtie pe care scrie: „Vă rog să intrați ca să vă luați adio de la mine!” - Adio...! - Hm!...am o stare, așa, nu știu cum să zic...mi se face pielea ca de găină!zice femeia. Colonelul Doagă deschide ușa de la intrarea în adăpostul de animale și o împinge ușor cu gândul ca să nu deranjeze ceva. Face un pas spre interior și-l descopera pe Fane Cizmaru spânzurat de capătul unei sfori legată foarte jos, astfel că picioarele
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
sunt în față, formând un unghi la nouăzeci de grade cu corpul, iar fundul aproape că atinge solul. Are o lumânare aprinsă alături care se apropie de celălalt capăt. - Eu nu cred că acum ai toate problemele rezolvate!zice colonelul Doagă privindu-l cu mirare. Scoate capul afară și-i zice colegei:Hai să vezi! - Acordă-i primul ajutor, zice Stăncioaica, taie-i sfoara și vezi dacă mai are puls! Eu merg afară și am să chem salvarea. Pe primarul Io
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare și fac că drumul să pară fără de sfârșit. Este Fane Cizmaru și se deplasează spre o țintă doar de el știuta. Când ajunge la poarta casei colonelului Doaga, îl observa pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
care-i luminează calea. Condițiile vitrege de deplasare impun o viteză mică, obositoare și fac că drumul să pară fără de sfârșit. Este Fane Cizmaru și se deplasează spre o țintă doar de el știută.Când ajunge la poarta casei colonelului Doaga, îl observa pe acesta și pe invitații săi așezați într-un pavilion de lângă casa, aidoma unui pâlc de copaci și într-o stare lăsată în pace. Intra în curte fără să bată la poarta și fără să strige la gazdă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
iarnă. Astfel, el ne propune în bună parte ceea ce am numi “colinde culte”, actuale, compuse chiar de protagonist și de colaboratorii săi tradiționali: Alexandru Malschi (în egală măsură și orchestrații, înregistrări, mixaj, aranjamente vocale), Florin Puică Dat (și producător), Vali Doagă. Ne-au reținut atenția titluri cum ar fi “Din lumina unui Crăciun”, “Existențe de colindă”, “Să fim români!”, “S-aprindem candela-n Carpați”, “De ce-ați uitat străbunii?”, “Mamă, în zi sfântă”. Apariția la casa clujeană Euromusic a acestui album
Margareta Pâslaru:”Margareta 70” by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84325_a_85650]
-
într-un alt sens al cuvîntului) urechea sau toarta unui vas, a unui ulcior etc. Expresia s-ar întemeia, astfel, pe ideea anormalității prin incompletitudine, s-ar referi la ceva inutilizabil și s-ar apropia de a-i lipsi o doagă. Cîțiva ani mai târziu, în Cercetări lingvistice (nr. 1, 1986), Valentina Șerban își arăta preferința pentru o explicație prin metafora anatomică, pornind de la ideea de deviere de la linia dreaptă ("omul care nu aude cu o ureche ține de regulă capul
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]
-
l-a ținut 10 zile la infirmerie”. Dl Robicsek va fugi, dar va fi prins la Arad și adus pentru a fi judecat la Timișoara. După trei luni, însoțit de un caporal din Caransebeș, va fi trimis în lagărul de la Doaga, de lângă Focșani. Aici erau dezertori și infractori militari - germani, români, ruși, fiind singurul evreu. După numai o zi evadează cu ajutorul caporalului (l-a căutat în zadar după război pentru a-i mulțumi), în vremea când trupele sovietice se apropiau. Se
Agenda2006-04-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284675_a_286004]
-
ca unui copil. O răsfăța, n-o punea la treabă, nu-i vorbea urât. De ce? Sau nu-i vorbea deloc. Zile și nopți întregi deloc, nici o vorbă. Sta trează lângă ea, dospind ca teascurile de borhot, dând să-i plesnească doagele, dar nu-i spunea o vorbă, și când vorbea, rămânea trăsnită, auzind-o: Du-te, fată, îi zicea. Mai du-te și tu. Ce stai? Unde să mă duc? Să te plimbi. Să mai vorbești cu cineva. Ce stai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru că făcea butoaie și era singurul meseriaș între ale dogăriei. S-a însurat cu Ilinca, o femeie frumoasă, adusă tocmai de la Suhuleț. Dar nici cu Butnaru nu îmi era rușine, era frumos, harnic, sfătos și șugubăț nevoie mare. Când îmbârliga doagele la butoi, strângându-l cu o șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
această lume și lăsând în urma lui numai amintiri frumoase. Parcă și acum văd căsuța cea atrăgătoare unde se depănau tot felul de povești la gura sobei, în 54 care trosneau surcele de frasin, stejar sau salcâm ce rezultau de la cioplitul doagelor. Mereu aș vrea să se întoarcă acei ani ai copilăriei, ani fără griji și fără de greutăți. Anii cămeșoaielor, că pe atunci erau alte vremuri și alți oameni. Dacă nu semănai cânepă sau in nu aveai din ce să-ți faci
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ați fost? — Da. Nu cred că au fost prea impresionați. — Ideea era dacă-i ajută în vreun fel... — Mă îndoiesc. — Nici dumneavoastră nu știți nimic altceva de el, nu? — Nu, v-am mai spus. — Da, așa e. Voce ca de doagă. Și degete urâte. Alex se uita mereu la degetele oamenilor. Mă rog, se uită... Și ăsta stă și citește toate paginile alea din nou, cu mine, aici? Doamne Dumnezeule! O să dureze o mie de ani... Le-ați citit? — Ce anume
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu ar fi avut el norocul ăsta? Melc, melc, codobelc Scoate coarne bourești Și te du la baltă Și bea apă caldă Asta-i culmea, se gândi veriga lipsă, încercând să se convingă că nu e vorba și de o doagă lipsă, lucru care i-ar fi îngreunat mult mai tare situația și așa nu prea roz. Nu pe-asta cu melcul ți-a spus psihologul să ți-o repeți când dai de bucluc, ci pe-aia cu oile! Aia cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
doici, artifiții, fotografii la minut, comedii, tombole, oale, steaguri, înghețată de vanilie, stambe, căni, biciclete, cai, vite, basmale...mătuși,unchi, veri, nepoate... icoane, bricege, săpun... lumînări, panglici, prescuri, grîu... căciuli, cojoace, Prima societate de bazalt și teracotă. Stella, sticle, cercuri doage... plăpumi saltele, perne, Flori, scaune, paturi, mese oglinzi, inele, ibrice... doftorii de bătături, săpun de pete, madipolon, ace englezești, mere, portocale, năut, floricele... sacîz... sifoane... ciucalată... smochine, acadele. Tunuri! Păpuși. Belciuge, fonografe, urcioare, bere, cruci... automobile... borangic, țîri, sardele, lămîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai puțin truli și, din câte știu eu, dentiștii au un stol întreg de păsărele la mansardă" (eugenol.ro/forum). În genere, nebunia este explicată prin surplus (de păsărele, sticleți, lilieci, pitici pe creier etc.) sau prin lipsă (a unei doage, de exemplu). Contaminarea celor două structuri e derutantă: "Nu-mi plac oamenii care au păsărele lipsă în mansardă chiar dacă sunt deștepți" (ankootza.wordpress.com). Eufemismul se abstractizează și mai mult atunci cînd mansarda e asociată, pur și simplu, cu problemele
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
te-i mulțumi și cu apă chioară? Cam știu eu unde bați, dar mai pune-ți pofta-n cui, Pâcule. Până diseară, la Crâșma din drum, nu ai de unde să te înfrupți cu nimicuța. O să mi se corogească gâtul ca doagele polobocului uitat la soare. Si asta îmi trebuie mie? Dar n-am ce face, vrei nu vrei, bea Grigore aghiazmă! Te rog ca din această minută să nu mai vorbești de funie în casa spânzuratului, Dumitre. Ii deajuns o măciucă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care nu-i ai prin copaci. Și gata cu tine! Se isprăvește cu Codârlic! CODÂRLIC: Ce tot spui acolo? DĂNILĂ: Spun ce este. Așa că am să te leg binișor cu brâul ista al meu, să-ți strâng capul ca-n doage și să rămâi întreg. CODÂRLIC: Leagă-mi ce știi și cu ce știi, numai să nu repauzez... DĂNILĂ: Ce să nu faci? CODÂRLIC: Să nu repauzez. Adică să nu mor. M-am exprimat și eu mai ales... DĂNILĂ: Vorbește omenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dă-i drumul să zburde, ca să-l aud și eu. Așa parcă mai vii de acasă. Hai, nu te mai învârti ca câinele în jurul cozii. Dă-i brânci! Apoi noi doi, ca niște moșnegi cărora le cam lipsește câte o doagă, ne-am lăsat de cărăușie și așa, pe neașteptate, ne-am întors... Nu crezi că o cam sosit vremea să ne tragem pe la casele noastre, ca niște oameni de treabă? Eu zic că da! Tu ce zici? Dacă am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
unei femei. — O zambilică? — Da, toată, fierbinte și umedă, gata de măciuci. Da’ o să mă căptușesc cu un sifilis numai dac-ating biletul. O să-l iau pe tălpile tenișilor și-o să-l car acasă la mine. Poate-i sare o doagă unui tembel și mă-njunghie ca să-mi ia portofelul. Ce mă fac dacă dau buzna gaborii? Dacă-și scot pistoalele - careva o ia la fugă - și, din greșeală, mă împușcă pe mine! Fiindcă-s minor. Dacă mă omoară sau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit casa a doagă toată iarna și se umflaseră scândurile... - Plod de Voievod... dă-mi și mie un BT. Măcar Vlad a avut bunul-simț să se sinucidă. Bun, nu cu sfoară legată de lustră, vene tăiate în cadă cu lama de ras, cap băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în straie de gală... Fac și eu haz, râd gâtuit, dar sunt Vasilache băgat în coș, ațele atârnă, dacă m-ar încerca cineva și-ar ciocăni cu degetul, ar suna daaang, a butoi de murături uitat pe marginea șanțului, cu doagele mâncate de apă. - Tu ai văzut ce-anapoda suntem, aluat frământat de-a-ndoaselea? se zburlea câteodată Vlad. Noi avem fir scurt între Rai și Iad, te crăcănezi și ești în cele două deodată, te dai pe tobogan, vâjjj, între cele sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cîțiva ani, amorțit de-a binelea. Nici atunci nu reușea să stăpînească totul, i s-a întîmplat ca după vizita prințului, la două-trei zile să sară cepul vreunui butoi ori, și mai rău, să plesnească cercurile ori să crape o doagă. Accidente de acest fel mai fuseseră, nimeni nu putea spune că ele se datorau cu totul prezenței lui Pangratty, dar era un făcut, după ce trecea el pe acolo, ce era de întîmplat se întîmpla. De aceea Hariton s-a silit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vizită cu o idee, reveneai acasă, dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorba. "Adevărată barbarie" pentru un literat ce năzuia să fie planetar. Chiar interplanetar (fac aluzie la SF-urile lui Croh), via Komintern. După ce-am rostit expresia asta sintagmatică, poezie patriotică, sper ca Șichy să nu mă creadă căzută "în doaga mistico-rasisto-etnică", așa cum ar formula (ce zic ar, a și formulat-o, într-un jurnal "deghizat" ca și "amintirile" despre care vorbim) Mircea Zaciu. Pendula bate de patru. Înăuntru, în casă, "ceasul umblă, lovește"; în grădina mea, "vremea stă, vremuiește". Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]