58 matches
-
sa, Sia, ca infirmieră a profesorului Rim, Lică Trubadurul (un „crai” de mahala înrudit cu familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada îl angajează pe Lică pe postul de maestru dresor al grajdurilor princiare și apoi ca profesor de echitație, iar cei doi devin amanți. Dornică de a pătrunde în înalta societate și de a evita bârfele compromițătoare cu privire la
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
trecând pe drum pe secretarul James Wilder mergând grăbit cu o bicicletă spre hanul suspect. Ajungând la han, el își lasă bicicleta sprijinită de zid și intră în clădire. După o vreme, Reuben Hayes pleacă din grajd în viteză cu docarul luând-o spre Chesterfield. În întuneric, ei observă că Wilder îl întâmpină pe cineva care venea pe drum, iar apoi ambii intră în han. Ajuns la han, Holmes observă că pneurile de la bicicleta lui Wilder erau marca Dunlop și aveau
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
Trecu un brec încărcat de copii. Apoi iar căruțe cu ciobăie și cuști, perne acoperite cu țoale, porcul guițând în codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
multe ode închinate și lui Lenin și lui Stalin, comunismului în general. În versurile lui Nicolae Tăutu se putea observa lesne măiestria versificației, indiferent că tematica abordată era subjugată comandamentelor politice, sociale și ideologice ale vremii: ”Din lemn își durau docare, / Duce-i-ar la-nmormântare! / Fagule, tu nu uita / Că i-ai tras și-n țepi cândva”. La pagina 12 a revistei "Securitatea" nr.3 din 1968, număr festiv dedicat aniversării a 20 de ani de la înființarea Securității, la 30
Nicolae Tăutu () [Corola-website/Science/315914_a_317243]
-
i-a concentrat pe toți și dus spre niște șanțuri anticar pentru executare. Călăuzit de un sentiment de milă și revoltat de bestialitățile comise de Regimentul 6 vânători și cu frica să nu ajung la timp, am alergat cu un docar În Întâmpinarea coloanei. În adevăr, la câțiva kilometri de Gura-Câinari XE "Gura-Câinari" , am Întâlnit coloana În fruntea căreia mergea un rabin bătrân, ținând de mână o copilă. Era numai În indispensabili și cu picioarele goale”41. În continuare, Scriban XE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
veniți din Basarabia. Stagiul de practică l-am făcut la Gostatul Dagâța, iar după terminarea acestuia am dat examenul de stat și am fost încadrat tot la Gostatul Dagâța. Eu făceam naveta călare de la Dagâța acasă, la Suhuleț, sau cu docarul. De la nuntă la pușcărie C. I.: Ce s-a întâmplat de ați intrat în coliziune cu autoritățile? D. B.: După vreun an de la angajare, am fost invitat la o nuntă în sat la mine, la Suhuleț. Nunta a avut loc în
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
plăteau în mod corespunzător. Tata mai ridicase un hambar spațios în care adăpostea recoltele de vară și toamnă, precum și un pătul care toamna se umplea până sus cu știuleți de porumb, apoi o droșcărie în care se afla un frumos docar cu arcuri și roți vopsite în roșu, cu felinare laterale și cu banchete tapițate cu piele. Acest obiect aproape indispensabil îl aveau și alți învățători sau preoți din împrejurimi și-l foloseau la deplasările pe la cercurile culturale din alte sate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
confundă cu traseul străzilor care duc spre cutare sau cutare domiciliu al metreselor, iar punctul de cotitură în existența sa -mai degrabă nomadăse produce (tot) în plină stradă, în momentul regizat de autoare teatral, cînd un salvator necunoscut pasagerilor din docar împiedică un dezastru. Pentru îmblînzitorul cailor (viitor stallmeister și "profesor de echitație" în slujba lor), clipa este o promisiune de destin. În (dez)acord cu sensul acesta, fiindcă ezită să dea semnificație simbolică în favoarea celei mai pragmatice consecințe, Ada Razu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
mai puțin din cel poetic, și nici nu i se părea ciudat să se lege cu un om întîlnit pe uliță, cum nici lui Lică nu i se părea nici ciudată, nici romantică aventura lui de pieton cu boierii din docar. Unul ca și altul, cînd se gîndeau la acel moment predestinat, erau numai mulțumiți și preocupați de consecințele lui practice." Traseul lui Lică de pînă la întîlnirea cu Ada Razu fusese și unul al adopției, valabil, fără vorbe prea multe
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Apoi se oprea brusc, ca să arunce pămînt în sus. Se culca, se scula și iar făcea năzbîtii. Ăla care o scăpat de la Socola, atunci demult, l-a omorît pe doctorul Jariște? Și pe soția lui. L-au luat, săracii, în docar, mergeau spre Crasnaleuca! Eram copil pe-atunci, a fost mare jale... Dar cum i-a omorît? Cu un cuțit cît un iatagan! Le-a tăiat gîtița ca la porci, Doamne iartă-mă... Scena celor doi oameni cu gîtul tăiat este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cretin care obișnuiește să se ducă la toate înmormântările "boierilor". Cineva îl pâcâlește c-a murit doctorul Haralamb dela Puiești, douăzeci de km. depărtare. O pornește pe jos prin glodurile primăverii. Când intră în Puiești, vede pe doctor ieșind cu docarul de-acasă. Se oprește și dă cu întristare din cap: Îhî! Prț! n-a muritî! A vinită degeaba! Vântul era așa de puternic, încât puteai să te sprijini cu spatele în el. Se străduiau și se grăbeau ca să îndeplinească destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
se dă libera trecere peste pod doar pentru o jumătate de oră. Apoi podul va fi aruncat în aer. Strigăte disperate, derută! Tata a fost singurul care și-a păstrat calmul și luciditatea. A înhămat iapa, ne-a suit în docar și a dat bice. La intrarea pe pod, aglomerație mare, fiecare lupta pentru el pentru a se salva. Nimeni nu știa ce va urma, dacă rămâne în continuare pe teritoriul Basarabiei. Cu greu am reușit să intrăm pe pod. Aici
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
că era mare amator de fotbal, susținător al fostei echipe Dinamo Bacău. Odată mi-a propusă să merg cu el la meci, la Bacău, și când l-am întrebat cu ce să merge mi-a spusă că vom merge cu docarul de la fermă. Avea doi cai buni, am mersă și ,la venire, cineva din Lunca ne-a ajunsă cu mașina lui (era o raritate) și i-a zisă că merge cu droșca cu cai. Rusu s-a făcut focă și pară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai dulce și mai tânguios cântec. Era atâta minune risipită-n acel cântec monoton încât n-o puteai cuprinde numai cu inima, deseori apelând și la o lacrimă. Au dispărut căruțele brăilene, fabuloasele lor coșuri pictate. Au dispărut rotarii, șaretele, docarele domnești. Plutesc tot mai întunecat pe un drum care-mi colindă sufletul. Dumnezeule, și câte povești cu căruțe care și-au rupt roțile în viroagele drumului spre Brăila! Convoaiele ducând grâu la vânzare în Oborul Mare îngreuiau pământul cu cântecul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
veșted, împrăștia lumină caldă și plăcută." Asistăm la un spectacol care parcă ar veni dintr-o nuntă eminesciană: ,Acuma dinspre Jidovița și dinspre Săscuța, trăsurile uruiau mereu pe Ulița Mare. Calești frumoase sau hodorogite, înălbite deopotrivă de praf, briști ușoare, docare iuți, cupeuri grele aduceau domnimea, pe când țăranii de pe departe sau mai cu stare veneau în căruțe acoperite cu scoarțe pestrițe..." Nu se poate, nici la Eminescu, dar nici la Slavici sau la Coșbuc, sărbătoare fără fețe bisericești: , Din clipa când
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
a fost instalată radioficația, cutiuțele de lemn puse pe pereții caselor și care au fost bombardate cu pietre de femeile bătrâne, care credeau că în ele se ascunde necuratul. La un momentdat în sat sună goarna. Venise pretorul cu un docar cu două roți tras de un cal alb, - calul preturii. Toți au crezut că venise și el la praznicul somnului de 200 de kile. Dar, nu; dăduse o raită pe-acolo auzind că se vinde ieftin o țuică tare de
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
roți tras de un cal alb, - calul preturii. Toți au crezut că venise și el la praznicul somnului de 200 de kile. Dar, nu; dăduse o raită pe-acolo auzind că se vinde ieftin o țuică tare de prune... Din docarul cu arcuri mari de suspensie, să nu-l zdruncine prea tare pe pretorul Gămălie, coborî un tip scund, rotofei cu o umbrelă roșie de damă, - era a nevesti-si, pe-a lui o uitase rândul trecut, când mai trecuse prin sat
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
Actuala biserică s-a zidit ̀între 1994-1999 și a fost sfințită la 23 mai 1999. Castelul Cantacuzino Pogonat din Vlădiceni Cocoțat mai sus de Schitul Vlădiceni, încă mai rezistă timpului. Pe vremuri, două doamne Cantacuzino veneau la Iași cu docarul, zilnic, la Notre Dame de Sion unde erau profesoare. Biserica din Vlădiceni, Sat Vlădiceni biserica veche a fost restaurată ̀în 1803 de cuviosul arhimandrit Macarie, iar ̀în 1908 soții Neculai și Eufrosina Gheorghiu o renovează cu fonduri proprii
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cu vremea a crescut, îmbogățindu-mi mintea și sufletul. D. Comino picta și el, aveam la dispoziție tot felul de materiale, tot ce-mi dorea inima și la dispoziție pentru a merge la peisaj tot felul de vehicule, trăsuri, auto, docar etc. În existența mea de copil sărac, a fost o scurtă perioadă de aur în casa unui om cu inimă de aur. După decenii, stăruie în sufletul meu mulțumirea și recunoștința pentru comoara ce am primit atunci. În casa lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ea, Tananica, interveni în cunoștință de cauză Vică, vecin cu cei puși la cale. Da’ noi i-am mai cere să știe a face ș-un borș de fasole. Când nu era românul ei acasă l-am dus eu cu docarul pe dom’ doftor acasă la ea s-o cate și ea l-a oprit pe doftor până târziu. A dat din pod slănină afumată șa scos băutură. Eu îl așteptam pe doftor afară, dar, când am văzut că se întinde
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apei, ca să ajungă sus pe munte la Schit, pentru rugăciune. Printr-un vad, mai puțin adânc, păsind cu băgare de seamă pe pietre, a trecut de partea cealaltă a apei. Când, deodată, a văzut-o pe Vasilica. Stătea într-un docar tras de doi cai albi, ca spuma laptelui, si îl privea râzând. Era atât de tânără si frumoasă... ca la anii majoratului, cu fața albă, albă si părul negru si lucios, împletit într-o coadă groasă, ca un sarpe, împrejurul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
portarul școlii, venit să-l întâmpine, un personaj cu barbă stufoasă și gambetă, este tentat să rămână în tren, să încerce stația următoare, King’s Lynn. Dar apoi se oțelește, coboară, se prezintă și este condus spre sat într-un docar vechi, tras de un căluț. Abia schimbă o vorbă. Briggs face o singură referire gnomică la vreme, pe care o consideră frumoasă, dacă ne gândim. La ce anume, Jonathan nu-l mai întreabă, iar Briggs nu crede că este cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi aduce cufărul din docar, iar Jonathan intră în holul panelat cu stejar și simte pentru prima dată combinația de săpun cu acid fenic, noroi și varză fiartă, aroma unică a internatelor școlare din Anglia. Și pentru că mai sunt trei săptămâni până la începerea trimestrului, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreo altă așezare de oameni, vrednică de admirație și de invidie, știind să înhame singură calul, la care ținuse cu dinții, pe care n-au avut curajul să i-l rechiziționeze nici când dăduse ucaz nu știu ce mare ștab local, la docarul cu două roți imense cum nu se mai văzuse din secolul de dinainte, cu care se ducea încet și în hurducăieli neîntrerupte, pe drumeagurile înguste, o dată la o lună după cumpărături mărunte sau de câteva ori pe an să schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Norocul, precum o stea a magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau nu numai de căldura unui soare ocrotitor, ci și de lumina acestuia. Aprilie își pusese bidivii la un docar nou-nouț și începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i cunoscută, subiecte de teză deloc îmbietoare. Urmă examenul oral. Pe masa examinatorilor se aflau zeci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]