70 matches
-
cu Prof. Franz Xaver Seppelt, pe tema ""Istoria religiei lui Isus Cristos" a contelui Friedrich Leopold zu Stolberg. Orientarea istoriografiei ecleziastice catolice începând cu iluminismul și noua ei direcție în perioada romantică". Sub conducerea profesorului de dogmatică Michael Schmaus, obține docența (germ. "Habilitation") la München, cu o lucrare despre mariologie în perioada carolingiană. Între 1959 și 1965 este profesor la Tübingen, unde devine coeditor al revistei "Tübinger Theologische Quartalschrift". În continuare, a deținut, timp de 20 de ani, la München, catedra
Leo Scheffczyk () [Corola-website/Science/310773_a_312102]
-
de stat în Nigeria între anii 1961-1984, Neagu Djuvara (născut în România în anul 1917) a cunoscut atât binefacerile uneia din cele "patru mari puteri postbelice", cât și dificultățile vieții într-o fostă colonie franceză subsahariană. Începând cu teza de docență susținută la vârsta de 55 de ani, în multe din scrierile sale revine tema declinului civilizației occidentale, prezentă și la Huntington. Printre indicatorii menționați se numără creșterea preocupărilor intelectualilor de a legitima pasiunea utopică prin degenerescența morală a succesorilor elitelor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
favorito dalla parolă che egli anticipa, nel rapportarsi con îl futuro che traccia a grandi linee, senza per questo confonderlo risibilmente con l'indovino o îl veggente. L'inquieto e sensibile antifascista, îl credențe fustigatore degli apparti ecclesiastici, l'infaticabile docențe universitario, l'ideatore della marcia della Pace Perugia-Assisi, ha riconosciuto nell'educatore (maestro, politico) la più elevata e pură incarnazione del profeta contemporaneo, e pertanto ritagliato uno spazio inedito alla parolă, nella convinzione che la (ri)costruzione delle fondamenta culturali
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
sia del mondo, mă dell'assolutezza, un' opera interiore, tutt'altro che indolore e semplice, di purificazione 17. Certo Capitini, che impută pure alle soluzioni educative progressiste delle propria epoca, centrate sull'urgenza di colmare îl dislivello, l'asimmetria tra docențe e discente, un dogmatismo inaccettabile, non risulta del tutto immune a identico unilateralismo. Non solamente sotto îl profilo metodologico, mă perché și rinviene talvolta nelle sue pagine una commistione di idealismo e spiritualismo che appare claudicante dinanzi alla tentazione del
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
năravul, desi pielea și-a schimbat-o foarte des." Un timp se gândește la o carieră universitară ("Văd destul de des pe Densusianu, am intenția să-mi trec de va fi posibil doctoratul la Paris și pe urmă să briguez o docența și mai tarziu o catedră la Universitate".), care i-ar fi corespuns firii, căci: "Politica după câte am văzut și văd în jurul meu - nu-mi mai surâde de loc. Cred că s-a făcut și că se face mult prea
Ion Pillat în corespondentă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18168_a_19493]
-
Iași, având ca profesori, printre alții, pe A. Philippide, A. D. Xenopol, P.P. Negulescu. Obține doctoratul în 1909, la Universitatea din Iași, cu teza Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric, care este și debutul său editorial, iar în 1913 își ia docența în filologie română „cu specială privire la dialectologia românească”. Ajutor de bibliotecar (subdirector) la Biblioteca Universității din Iași (1908-1911), ajunge director al acesteia (1914-1922, 1927-1932). Preocupările sale vizând organizarea, funcționarea și dotarea instituției sunt relevate de broșura Proiect de lege
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Em. Löwy. În 1925, sub conducerea lui Vasile Pârvan, și-a susținut teza de doctorat cu tema „Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: San Urbano alla Caffarela”, iar în 1929, sub conducerea lui Nicolae Iorga, examenul de docență la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Între 1926 și 1939 a participat la numeroase congrese (Varșovia, Paris, Bruxelles, Stockholm, Berna, Londra) - cf. introducerea lui Ion Frunzetti, fost elev al său, la volumul Scrieri despre artă, Meridiane, București, 1980
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
eu un drum nou în eminescologie, chiar cu ingerințe heideggeriene, dar cartea Svetlanei Paleologu-Matta va avea o soartă și mai contorsionată decât Eminescu Dialectica stilului (1984). Eminescu și abisul ontologic a fost, mai întâi, redactată în franceză, ca teză de docență, sub titlul Eminescu, axiologie poétique. Însă comisia de la Universitatea din Zürich nu-l cunoștea pe Heidegger, în jurul acestuia, altminteri, creându-se o atmosferă ostilă, fiind redus la "colaboraționismul" cu regimul nazist. A fost un șoc extraordinar pentru autoare. A intrat
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
franceza, revenind la Iași, mai întâi la Liceul Militar (1910-1911), apoi la Liceul Național (1912-1927). Între 1912 și 1915 își continuă studiile la Berlin, Geneva, Grenoble. În 1925, își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre A. D. Xenopol, obținând docența cinci ani mai târziu. Conferențiar suplinitor, din 1927, la Catedra de critică și estetică literară a Facultății de Litere și Filosofie din Iași, titularizat în 1931, suplinește din 1930 - G. Ibrăileanu fiind din ce în ce mai bolnav - și Catedra de istorie a literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
promit a detalia altă dată, n’o am. V’am plictisit? V’am lăsat mai multe semne de Întrebare decât lămuriri? E felul meu de a fi, care mă scutește de a repeta pe alți contributori ai emisiunii, dar Înlocuiește docența Într’un domeniu cu veriga de legătură Între domenii. Ceva am lămurit, cred: Că și pământul e viu, adică apt a trece fără probleme și pragul unui nou mileniu. În care ne vom mai auzi. În primul rând, nu doar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Română, organizat de acesta pe lângă Universitate. După ce susține doctoratul, își continuă studiile filologice și lingvistice la École Pratique des Hautes Études din Paris (1899-1901), cu Gaston Paris și Jules Gilliéron, apoi la Viena (1901-1906), cu W. Meyer-Lübke. În 1904 obține docența și din toamna anului 1905 își începe cariera universitară în capitala Austro-Ungariei, unde conduce Seminarul Român, întemeiat la sugestia lui și suprimat în 1906 la presiunile guvernului de la Budapesta. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1905, iar membru activ în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
cu teza „Alexandria” în literatura românească. Noi contribuții (publicată în 1922), în fața unei comisii formate din Dimitrie Onciul, decanul facultății, Demostene Russo și Ramiro Ortiz, avându-i drept referenți pe Ioan Bianu și Ovid Densusianu. În 1921, trece examenul de docență și va fi, pe rând, asistent, apoi, din 1923, conferențiar la Catedra de istoria literaturii române, condusă de Ioan Bianu (împreună cu care va alcătui un remarcabil Album de paleografie românească. Scriere chirilică, 1926). Profesor titular va deveni în anul 1930
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
care o degaja, la prima vedere, opera lui Husserl” (op. cit., p. 27). În 1913, Heidegger a trecut examenul de licență cu lucrarea Filosofia dreptului în psihologism (Die Lehre vom Urteil im Psychologismus). Apoi, în 1916, și-a susținut teza de docență cu titlul Categoriile și teoria semnificației la Duns Scotus (Die Kategorienund Bedeutungslehre des Duns Scotus). În același an, este numit Privatdozent la universitatea la care studiase. Este anul în care Husserl l-a înlocuit pe Rickert la conducerea Catedrei de
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și conferențiar definitiv (1927), fiind titularul primului curs de radiologie în limba română, la Facultatea de Medicină din Iași. La 20 iunie 1932 devine profesor definitiv de radiologie, odată cu înființarea oficială a Catedrei de Radiologie. Și-a susținut lucrarea de docență în 1929, cu tema Ulcerul stomacului și duodenului, fiind printre primele lucrări de specialitate din Europa. Prof. dr. Emil Radu a contribuit în mod deosebit la conturarea unui nucleu de clinică radiologică la Iași și a efectuat studii și cercetări
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
rând, numărul evident mai mare de cărți care se adresează atât lumii academice, cât și celei de afaceri. Heino Nyyssonen Profesor de științe politice și relații internaționale la Universitatea Tampere, Finlanda. A mai predat și la Universitatea Jyväskylä. Doctorat și docență obținute la Universitatea Jyväskylä în 1999 și 2005. Autor al volumului The Presence of the Past in Politics: '1956' After 1956 in Hungary (SoPhi Academic Press, 1999) și coordonator al volumului Bridge Building and Political Cultures: Hungary and Finland 1956-1989
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
acest stagiu de mai bine de doi ani în străinătate, prof. dr. Nicolau a publicat o serie de lucrări valoroase: Contribuții la Seroterapia antimeningococică, Sindromul purpuric în variola hemoragică, Adaptările selective ale pneumococului și altele. Reîntors în țară își ia docența și lucrează la Spitalul de Copii și la Institutul I. Cantacuzino din București, ca șef de secție. Institutului de Medicină și Farmacie din Iași îi rămâne meritul de a fi chemat, în 1936, pe prof. univ. dr. Ion Nicolau, la
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
nimic deosebit, nu eram deloc dornic de a intra în onorabila breaslă a filistinilor din Botoșani și mă gândeam: cu cât mai târziu, cu atât mai bine” (XVI, 49). Ceea ce putea accepta totuși Eminescu la Universitatea din Iași era „o docență liberă, deci privată, având în vedere prelegeri asupra unui domeniu strict determinat al filozofiei, cum ar fi de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, așa cum se găsesc ele în scrierile respective, așa ceva aș îndrăzni să primesc, căci [în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
profesor la Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj (1949-1950), bibliotecar la Biblioteca Academiei Române (1951-1954), iar din 1953 intră ca asistent la Catedra de istoria literaturii române a Facultății de Filologie a Universității din București, unde va deveni profesor (1969, obținând și docența în același an), șef de catedră (1968-1979) și decan al Facultății de Limba și Literatura Română (1967-1975). În 1962 își susține doctoratul cu Tudor Vianu, cu teza Ion Ghica, cea dintâi monografie exhaustivă dedicată prozatorului. Predă limba, literatura, istoria și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
profesor secundar de limba și literatura română la Târgu Jiu, Turnu Severin și București (1930-1955), apoi este cadru didactic în învățământul universitar, la București, Brașov și Sibiu (1955-1972). Își ia doctoratul în științe filologice la Universitatea din Iași (1965) și docența în științe filologice la Universitatea din Cluj (1972). Colaborează la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Argeșul”, „Astra”, „Basarabia”, „Caiete de literatură”, „Cronica”, „Echinox”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Lumea românească”, „Manuscriptum”, „Preocupări literare”, „Ramuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
Belgershain, Germania), filolog și etnograf german. După cursuri gimnaziale la Giessen (1871-1876) și normaliene la Bensheim (1876-1878), își încheie studiile de filologie modernă la Universitatea din Leipzig (1884). Doctor în filologie în 1888, urmează un semestru la Paris (1890-1891), obținând docența. Este profesor la Școala de Fete din Darmstadt (1878-1881), învățător la Școala Reală Privată „Teichmann”, profesor extraordinar de limbi romanice la Leipzig (din 1897). Înființase aici, în 1893, Institutul pentru Studiul Limbii Române, subvenționat de statul român, și publicația „Jahresbericht
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290675_a_292004]
-
din O. Densusianu, D. Russo, R. Ortiz și D. Onciul și tot Bianu este cel care, în 1921, după stagiul de studii la Berlin (1912-1914) și după războiul mondial, îl aduce ca asistent - detașat la Universitatea București (după examenul de docență). Dl. N. Florescu își urmărește personajul în arhivele Universității din București - și găsește numirea ministerială a lui Cartojan, în 1926, la conferința "de literatură veche", înființată anume pentru el. În acest fel, N. Cartojan devine succesorul lui Ion Bianu la
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
curriculum complet care cuprinde studii de licență și de masterat. Cei doi profesori continuă o tradiție a predării limbii române la Viena, inițiată de Sextil Pușcariu, care studiază în capitala Austriei între anii 1902-1904 sub îndrumarea profesorului Wilhelm Meyer-Lübke; obține docența în 1905; înființează (în 1904) și conduce timp de doi ani un seminar de limba română. Michael Metzeltin s-a născut în Elveția; este, din 1989, profesor la Institutul de Romanistică, iar din 2005 - director al acestuia. Învață limba română
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
savanților tineri rămași neîncadrați (de fapt, Gonzalv nu era așa tînăr). Câțiva aderenți fură găsiți și se putu redacta o moțiune ce stârni oarecare campanie în presă. Asociații solicitau lărgirea numărului de posturi universitare și până atunci reînființarea examenului de docență, care ar permite tinerilor învățați să facă prelegeri libere la facultăți, dând posibilitatea forurilor științifice să aprecieze valoarea elementelor până acum neutilizate. Gonzalv își zicea ca dacă se admitea acest principiu și obținea docența, atunci situația lui față de Conțescu ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și până atunci reînființarea examenului de docență, care ar permite tinerilor învățați să facă prelegeri libere la facultăți, dând posibilitatea forurilor științifice să aprecieze valoarea elementelor până acum neutilizate. Gonzalv își zicea ca dacă se admitea acest principiu și obținea docența, atunci situația lui față de Conțescu ar fi mai independentă. Înarmat cu moțiunea, Gonzalv începu să ceară audiență miniștrilor și secretarilor generali, care, fiindcă venea în fruntea unei delegații, îl primiră distrați și zâmbitori, promițând mecanic tot sprijinul, însă cu gândul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ucis de legionari nu este mică.” (... la asasinarea celui de-al doilea prim-ministru de legionari); Pag. 285: „Lui Nae Ionescu Îi plăcea misterul și harța...” (... Îi plăceau...); Pag. 285 „Asistența este prima treaptă În ierarhia universitară, vine, apoi, lectoratul, docența...” (vin, apoi, lectoratul, docența...); Pag. 294: „Șantierul său de prepararea cărămizilor”(... de preparare a cărămizilor); Pag. 337: „... atentatul lui Duca.” (atentatul contra lui Duca, sau: la viața lui Duca); Pag. 362: „Iuliu Maniu i-a oferit pe Mihai Popovici; Antonescu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]