750 matches
-
polifonica, proteica, sculpturala lui muzicalitate. Ne aflăm în fața unui poet-cărturar, cu depline puteri asupra limbajului, fără complexe "în fața limbii gânditoare", țesând din concepte și metafore o nesfârșită partitură, o postmodernă glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
dubioase din America Latină care aveau intenții subversive ca să muncească sistematic. Ambele texte ale acestor scriitori români din New York par niște traduceri proaste. De la caniculă ni se trage... Dar să ne întoarcem la Dilemă, la numărul despre boemà. Sclipitor pe alocuri. Doct pe ici, pe colo, cu insule de haz-nostalgic și cu un interviu luat de Alex. Leo Șerban Ninei Cassian, cam scurt față de așteptările Cronicarului. Și cum n-aș vrea să credeți că de la caniculă se trage versificarea din prima propoziție
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
nasc puzderii de asociații roind în jurul temei „Marii Reîntoarceri". Astfel, un mit străvechi devine parțial compatibil cu destinele eroilor contemporani ai romanului. Următoarea secvență este o digresiune lingvistico-mitologică pornind de la titlul cărții. Reîntoarcerea înseamnă în greaca veche „nostos", ne instruiește doct autorul. „Algos" înseamnă suferință. Ecuația este simplă, deduce Kundera, nostalgia fiind suferința generată de dorința neîmplinită a reîntoarcerii. După ce enumeră cu osîrdie lexicografică termenii prin care diverse limbi europene o numesc, autorul ajunge la concluzia că nostalgia ar putea fi
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
dar critica - repusă pe picioare - nu trebuie să ignore romanul. L.V. Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor de diplomă și doctorat. Mulți universitari, critici sau doar docți, impun candidaților folosirea uneia sau mai multor abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
le-aș spune astfel), luate de peste tot și folosite otova. Regret, nu-i un semn de mare intelectualitate. Un pojar care trece... L.V. Observ că în Anglia critica s-a canalizat pe două direcții: pe de o parte, critica universitară, doctă și lăudabilă, pe de altă parte critica de întâmpinare, despre care vorbeați încă de acum treizeci de ani. Critica de întâmpinare e un fel de paria, găzduită de ziare, sub formă de recenzii-reclamă. Mă gândesc din ce în ce mai insistent la minunata critică
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
de a ocupa funcții în sistemul administrativ universitar, nu mă pot opri să nu admir nerușinarea, tupeul și nesimțirea multora dintre cei care-au dat din coate până au amorțit să ajungă în funcții, iar apoi au început să explice, doct, de ce s-a împotmolit mașinăria. Umflându-se în salarii precum broasca din poveste, îți propovăduie beneficiile normelor supradimensionate și ale salariilor mici: în timp ce ei nu au unde să mai crească, tu ai tot viitorul în față! Evident, dacă în urma lor
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
Care trece, bunăoară, pe la Bellu. Două epitafe și o concluzie: "Cimitirele - niște orașe cu capu-n jos." Ici-colo, halte cu portret: "Întîlnesc pe unul, Toma, coleg cu Dinu. Îmi mănîncă mai bine de două ore ca să-mi spună niște prostii docte. Ce curios! Deși îi miroase gura îngrozitor, are o voce baritonală, nespus de frumoasă. Această voce acoperă aproape în întregime toate defectele și imperfecțiunile, îi înconjoară făptura cu un ambalaj rezistent, făcîndu-i-o inexpugnabilă. Dacă ar dispare, n-ar mai rămîne
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
numeroase traduceri noi de texte filozofice, cum sunt Plotin sau Aristotel cu studii introductive ample; ba chiar am asistat, fapt îmbucurător, la polemici academice între diferiți comentatori și traducători. Și îmi pun întrebarea de ce acești autori care discută atât de doct despre spinoase probleme de critică de text la Platon și Plotin nu își publică ipotezele și comentariile și în revistele consacrate occidentale sau măcar în publicațiile academice românești într-o limbă de largă circulație? Ar fi benefic pentru prestigiul culturii
Despre titlurile academice by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10506_a_11831]
-
fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
mulțimea încîntat, de parcă ejacula asteroizi. Celălalt, cel care îi scria articolele și discursurile, urîndu-l și dorindu-i moartea, dar neputînd să trăiască fără el, stătea cu nasul în paharul de pepsi. Probabil și peștii-pilot îl urăsc pe rechin, gîndi ministrul, doct la zoologie. Năimiții erau antialcoolici amîndoi. La masă, alături de ei, era și gorila cu pistol care avea misiunea să-l apere. Putea să-l apere de orice, dar nu și de obligația de a o pipăi pe nehalită. N-avea
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
de piață. Cu alte cuvinte, în loc să ne luăm după cei care acuză guvernul pentru acest insucces, ar trebui să-i mulțumim din inimă dlui Năstase că ne scoate din iarnă. Rar i-a fost dat Cronicarului să citească asemenea inepții doct formulate, potrivit principiului așezării carului înaintea boilor - nici o aluzie! În treacăt fie zis, dacă astăzi Bulgaria se plînge că e pusă în aceeași oală cu România, supărîndu-l pe premierul Năstase, e pentru că vecinii noștri de peste Dunăre, care au de anul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
Eroilor, recent publicat la Paralela 45, o poveste "închinată" filologiei brașovene și "resurselor" ei eroi-comice. Argumentul "de autor" îndeamnă la o lectură lejeră, potrivită cu o istorisire "de plăcere", care nu se complică să dea verdicte și să înșire concluzii docte. E, în atmosfera laxă, ca de picnic universitar, o simplă fotografie de aproape, făcută pe nepregătite, astfel încît legăturile dintre "eroi" și dintre evenimente sînt flotante, ambigue mai degrabă decît articulate. Putem însă găsi, cu relativă ușurință, trei "puncte cardinale
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
interesantă (p. 403). Sunt sigur că oricui i-ar lua o groază de timp să răspundă la întrebarea " Cine a introdus cuvântul âpantofi> în literatura românească?" (p. 409), întrebare justificată de prezența lui la Bacovia. Constantin Călin are un răspuns doct: în poezie, Iancu Văcărescu și Gh. Asachi, iar în proză, Negruzzi (care: Costache sau Iacob? - bănuim că primul). Bacovia se află, pentru Constantin Călin, la capătul unei evoluții fructuoase a literaturii române. Exegetul nu-i analizează opera în sine, fără
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
-ți cale...", o poezie-dedicație, reprodusă în edițiile critice Eminescu (Perpessicius, D. Murărașu, Gh. Bulgăr), una din puținele dovezi materiale ale trecerii poetului prin orașul de la îmbinarea Târnavelor. Tot un manual de poetică, un fel de "inițiere în poetică" cu foarte docte referiri la speciile poeziei lirice, la felurile de ritm și rimă, cu exemplificări din poezia latină îndeosebi, dar și din cea italiană, franceză, germană și română este cartea lui Timotei Cipariu. Un exemplar din această "poetică" cipariană a aparținut lui
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
prin bunăvoința criticului literar Dan Culcer, în a cărui bibliotecă s-a păstrat până la acea dată" (v. Dimitrie Postămaș, Philobiblon mureșean, Târgu-Mureș, 2003, p. 45). Din cele 200 de pagini ale manualului ciparian de Poetică, aproape trei sferturi cuprind exemplificări docte, citate în original din literatura universală, mărturie scrisă a poliglotului Cipariu. Ultimele 40 de pagini aduc și exemple din lirica populară românească, dar și din poeți români ca Dosoftei, Teodor Corbea și pașoptiștii prezenți în Epigonii, D. Bolitineanu, Heliade-Rădulescu, Grigore
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
responsabilitate ce-i apasă umerii. E un fel de vârtej postmodern al tuturor vârstelor muzeului-reședință imperială, alimentat de două fluvii distincte: cel al actanților propriu-ziși și cel al publicului mai mult sau mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
radiofonic. Ei învață să scrie și mult mai puțin să vorbească, să se adreseze accesibil, să strecoare informații de valoare într-un discurs simplu, clar, eventual presărat cu poante. Pericolul este să nu poată ieși ușor din mecanismele exprimării scrise, docte, poate prea complicate uneori, să nu poată improviza, să nu-și poată valorifica spontaneitatea. Dimpotrivă, unii studenți sau absolvenți ai secțiilor de pedagogie cad adesea în capcana facilului. Clișee, banalități de exprimare și de informație vor apărea prea frecvent. Este
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
căci de un clasicism propriu-zis nu se prea poate vorbi. Așa-zisul nostru clasicism (cel junimist), impus de manuale, are mai mult un sens axiologic decât unul doctrinar, emanat dintr-un curent literar. Dar asta este o discuție lungă și doctă, bună pentru alte prilejuri. Din literatura noastră de până la Eminescu, Eugen Simion a ales deocamdată, pentru seria de "Opere fundamentale" de la Editura Academiei Române și Editura Univers enciclopedic, trei mari repere: cronicarii moldoveni, Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu. Pentru că seria
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
fost consultat și reputatul cantemirolog Paul Cernovodeanu. Se vede de îndată faptul excepțional că ediția Cantemir este, de la acest prim volum, un model de colaborare între specialiști. Fiecare din cele trei scrieri introduse în sumar beneficiază de un amplu și doct studiu introductiv, iar în finalul volumului avem un glosar, indice de autori și opere ca surse ale erudiției cantemiriene, repere critice alese cu discernământ (dar, totuși, prea zgârcit de scurte) și o bibliografie selectivă actualizată. Nota asupra ediției precizează onest
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
serii de opere. În final, avem o secțiune de note, variante, comentarii și indici, uneori glosare, apoi un dosar al receptării critice și o bibliografie selectivă " adică tot ce trebuie ca preambul documentar și instrumente imediate de lucru pentru studiul doct al operei unui clasic. Grupez în patru categorii istorice seriile de opere apărute, într-un tablou ce arată astfel: PRECLASICII: Marii cronicari ai Moldovei: Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, Ion Neculce, ediție și studiu introductiv de Gabriel Ștrempel, 2003
Edițiile Eugen Simion by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12759_a_14084]
-
de gând poliția, parchetul, comisarii sau procurorii... Descinderile și "flagranturile" se transmit în direct la televiziune, kilogramele de droguri ne sunt prezentate cu posesorii, consumatorii și cu cătușele lor cu tot... Jurnalele tv ne dau detalii în valuri de declarații docte și certe despre cele mai incerte chestiuni... Totul se știe, totul se cunoaște până în cele mai mici amănunte, fiindcă, dacă suntem în miezul democrației, nimic nu trebuie să mai fie tabu. Într-o asemenea conjunctură, și dacă nu ești suficient
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
e simplă: nimănui nu-i e permis să ignore tehnologia de specialitate. Textele par scrise cu intenția de a crea impresia unei ușurințe maxime de înțelegere și de aplicare. Desigur, intervin diferențe semnificative de stil personal: există cărți de bucate docte, elegante, umoristice; decisive sînt apoi perspectiva și cheia de lectură, care pot să le transforme, ca în paginile din Exuvii ale Simonei Popescu, în texte misterioase, fantastice, fascinante. Exemplele care urmează provin însă dintr-o modestă reprezentantă a genului, furnizată
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
Poate însă că e vorba, în cronica lui Adrian Mihalache, chiar de acel lucru, ne-am zis, la urma urmei de ce nu? Dar am citit și am văzut că deloc nu e vorba, nici măcar aluziv. Dl. Mihalache discută, liniștit și doct, despre "omul informațional", despre "reacționari" și "recenți", despre "tradiție" și "ruptură", despre istorie ca "depozit de adevăruri" și despre alte asemenea subiecte, toate palpitante dar fără legătură cu... Pentru ce atunci, la intrare, felinarul roșu, pentru ce? Urban și rural
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
FRF-ul are prerogative clare în ceea ce privește intercomunicarea dintre supușii săi. Mă interesam și la LPF, însă Dumitru Dragomir tocmai se afla într-o dispută academică cu Mugur Ciuvică, gata să producă o dereglare miocardică lui Ralu Filip și un comentariu doct lui Răzvan Popescu... Sigur: e posibil ca, în cadrul instituțiilor în cauză să funcționeze câte un Compartiment de Invective și Admonestări (CIA), dar e discret sau chiar secret - nu știu; e posibil să existe și în domeniul sportului-rege, precum în literatură
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
căutând să-și ascundă zelul partizan în tranșeele amănuntelor și considerațiilor de ordin bibliografic, istoric, documentar, comparând ediții între ele, cercetând variante și varietăți, restabilind puncte și virgule, discutând cu gravitate date minime, aducând obiecții infinitezimale și inutile, în ton doct și peremptoriu; spectacolul vechilor pustnici ce voiau să-și înfrângă tentațiile trupului sub asprimea ciliciului"(opt. cit., ed. cit., p. 63; sublinierea îmi aparține - G.P.). Sub penița lui G. Călinescu, tonul depreciativ la adresa textologiei și a textologilor devine, la un
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]