303 matches
-
uns", este traducerea din limba ebraică a cuvântului משיח "Mașiah" (arabă مَسيح "Masīh"). Inițial, cuvântul "creștin" a fost folosit ca o poreclă la adresa celor care urmau învățăturile lui Iisus în Imperiul Roman. Instituția specifică creștinismului este Biserica. Autoritatea doctrinală este Sfânta Scriptură sau Biblia, la care se adaugă, în ortodoxie și catolicism, tradiția Bisericii (în plus, pentru catolicism, se adaugă și Magisteriul bisericesc, reprezentat de autoritatea papei. Creștinismul este religia acelora care mărturisesc credința în Iisus Hristos și purtător
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
județul Mehedinți, dar și în Bulgaria, la Orsoia, Montana, iar un arbore al vieții similar este incizat pe inelul getic descoperit în necropola de la Seimeni. Biserica creștina le-a preluat și le-a reinterpretat simbolul în concordanța cu ambițiile ei doctrinale. În tradiția creștină arborele cosmic este Crucea Răstignirii lui Iisus Hristos. Crucea, lucrată din lemnul arborelui binelui și răului, se substitue arborelui cosmic. Pomul vieții este asociat cu manifestarea divină. Aceasta întrucât se observă o reluare de simboluri între arborele
Pomul vieții () [Corola-website/Science/302694_a_304023]
-
Conciliu. Se pare că episcopii participanți ar fi elaborat și o scrisoare către egipteni. Sinodul I ecumenic prezintă o deosebită importanță prin aceea că a fost prima adunare a episcopilor din întreaga biserică, împrejurare în care s-au dezbătut probleme doctrinale fundamentale și s-au luat decizii majore care privesc dreapta credință și unitatea bisericii. El reprezintă și o cotitură bruscă în modul în care au fost priviți creștinii: dacă înainte ei erau crunt persecutați, Constantin cel Mare s-a arătat
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
teritoriul uniunii. Această noua comunitate era etichetată ca "popor " (народ = narod), nu ca "națiune" (нация = nația ), numai că „poporul” implica o comunitate „etnică”, nu doar o comunitate civică sau politică. Astfel, până la prăbușirea Uniunii Sovietice, au fost întreprinsă o raționalizare doctrinală a pașilor practici în domeniile învățământului și mass mediei. Astfel, procesul de transformare a numeroase „școli naționale” în școli cu predare în limba rusă inițiat în vremea lui Hrușciov a continuat până în deceniul al nouălea. Mai apoi, noua doctrină era
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Centrist-Democrată. Fuziunea cu PLD a introdus elemente liberale în cadrul doctrinei PD-L fără însă ca doctrina să fie pe deplin armonizată, la momentul fuziunii. Prin urmare, de la înființare, s-a lucrat de mai multe ori pentru clarificarea doctrinei oficiale. Prioritățile doctrinale ale partidului sunt definite în mod curent în cadrul Convențiilor Naționale. În urma constituirii alianței România Dreaptă, programul politic al PDL-ului a devenit același cu al alianței. Sesiunea parlamentară 2012-2016 a început în 19 decembrie 2012 În urma alegerilor din 2008, în
Partidul Democrat Liberal (România) () [Corola-website/Science/310611_a_311940]
-
din propozițiile abélardiene condamnate la conciliul din Sens a fost aceea că cei care l-au crucificat pe Hristos nu au comis un păcat deoarece au acționat din ignoranță. Philip Schaff, ed., "A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology", 3rd ed., Vol. 1. Toronto, New York & London: Funk & Wagnalls Company, 1894. De Libera, Alain, "Cearta Universaliilor", traducere de Ilie Gyurcsik și Margareta Gyurcsik, Editura Amarcord, Timișoara, 1998. De Libera, Alain, "Gândirea Evului Mediu", traducere de Mihaela și
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
socialiste în mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză a Internaționalei Comuniste-SFIC. Blum și susținătorii săi au rămas în SFIO. Și pe plan sindical are loc sciziunea. În 1921
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
participa la reuniunile Societății Regale. Când Priestley a devenit preot, Capela Mill Hill era una dintre cele mai vechi și respectate congregații disidente din Anglia; totuși, în timpul secolului al XIII-lea, în congregație au aparut disensiuni legate de unele linii doctrinale, unii membri părăsind-o pentru carismatica mișcare metodistă. Priestley credea că prin educarea tinerilor el ar putea realiza consolidarea congregației. În lucrarea sa magistrală în trei volume intitulată "Institutes of Natural and Revealed Religion" (1772-74) (în ), Priestley a subliniat teoriile
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia. Din punct de vedere doctrinal, Sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
apoi urmau sakkakin (trezorierii), cei care colectau taxele, apoi armata (jund), grupurile religioase - muezinii, hafidh-ii și hizb-ii, urmați de arcași și sclavi. Cel mai apropiat companion al lui Ibn Tumart, al-Bashir, și-a asumat rolul de comisar politic, impunând disciplina doctrinală printre oamenii triburilor Masmuda, câteodată chiar și cu forța. La începutul anilor 1130, almohazii au părăsit munții pentru primul atac de mari dimensiuni în zonele joase. A fost un dezastru. Almoravizii au atacat din oraș și i-au nimicit pe
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
Prayer”", în integralitatea sa. Câteva săptămâni mai târziu, Newman a început redactarea anonimă a "„Tracts for the Times”", care au dat apoi Mișcării de la Oxford numele de „mișcarea tractariană”, sau „tractarism”. Scopul acestei întreprinderi era de a asigura o bază doctrinală și disciplinară solidă Bisericii Angliei, în perspectiva scopului „stabilirii” sale oficiale de către monarhia britanică, sau a unei eventuale decizii a clericilor Înaltei Biserici de a părăsi instituția stabilită. Acest lucru părea posibil, dat fiind atitudinea guvernului britanic față de Biserica Irlandei
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
dintre cele patru școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida"). Ibn Hanbal este unul dintre cei mai renumiți teologi sunniți, atribuindu-i-se titlul de Shaykh al-Islam, un titlu onorific ce este atribuit autorităților doctrinale în tradiția sunnită. Ibn Hanbal s-a născut într-o familie arabă originară din Basra, Irak, ce aparținea tribului arab Banu Shayban. Tatăl său a fost ofițer al armatei abbaside în Khorasan, iar mai apoi s-a stabilit împreună cu familia
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
este Ierusalimul ceresc. Ei nu au onorat crucea și au respins icoanele, Biblia lor fiind doar o parte din Noul Testament. Secta a apărut și a înflorit între 650-872 în Armenia și în themele răsăritene ale Imperiului Bizantin. Paralel cu dezvoltarea doctrinală a avut loc și o organizare militară. În anul 660, sediul congregației s-a stabilit la Kibossa în Armenia. Bizantinii au dus o permanentă prigoană împotriva paulicienilor, care au rezistat însă pentru o lungă perioadă. Apogeul mișcării paulicienilor a avut
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
peste 100 de califi ai lumii Islamice care au domnit din 632 până la abolirea instituției califatului în 1924. În timpul domniei sale, Al Mă’mun a promovat literatura, științele, teologia islamică și a încercat fără succes să pună capăt diviziunilor și rivalităților doctrinale din Islam. Al Mă’mun s-a născut la Bagdad pe 13/14 Septembrie 786, ca fiu al califului Harun al-Rashid și al unei sclave de origine persana, Maradjil. Noaptea nașterii a coincis cu moartea unchiului său, califul Al-Hadi, astfel
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
nemântuit. Iisus a și avertizat ca el nu aduce pace, ci sabie. Una dintre ideile care au favorizat rapida răspândire a creștinismului, mai ales în mediile sărace ale populației, a fost cea a iubirii universale. O contribuție importantă la exprimarea doctrinală a creștinismului i-a revenit apostolului Pavel. Asupritor al evreilor (în prima parte a vieții lui), cel care a "primit iluminarea pe drumul Damascului, avea să ajungă la câteva idei care vor deveni constitutive sau referențiale ideologiei creștine din toate
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Atena), Theophilos (și Antiohia), Irineu (probabil din Smirna), Hyppolitos Tertullian (născut la Cartagina, 160-220). După cum se vede, toți aparțineau, cu excepția lui Atenagoras, lumii orientale. Acest fapt este important pentru că arată clar că și în privința apărării creștinismului și a justificării lui doctrinale prin recursul la filosofie, Orientul a împlinit funcția elementului declanșator și, parcă, a conștiinței care elaborând, supraveghează și așterne bazele unor viitoare dezvoltări. Toți au fost apologiști. Asemenea lor au fost și apologiștii latini Minucius Felix Ciprianus, Lactantius. Pentru toți
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
Ioan Casian (7-435), Claudius Macuertus (7-474), Marcianus Capella (scria pe la 430), și Grigore cel Mare (540-604) au ilustrat, la rândul lor, ultima patristică. Se poate observa, și în această etapă, diferența substanțială dintre -"contribuția" Orientului și a Occidentului în elaborările doctrinale de care s-au slujit creștinismul și biserica creștină. Când creștinismul devine religie oficială (1a 356, prin decizie politică și juridică), patristica se definește ca sprijin al oficialității bisericești și al puterii politice susținute de Biserica creștină. Faptul că patristica
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
socialiste în mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste franceze, refuzând dependență necondiționată față de Komintern, refuzând monolitismul doctrinal și supunerea sindicatelor față de partid. Dar majoritatea delegațiilor au decis aderarea și și-a făcut apariția Partidul Comunist Francez-Secțiunea Franceză a Internaționalei Comuniste-SFIC. Blum și susținătorii săi au rămas în SFIO. Și pe plan sindical are loc sciziunea. În 1921
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
versiuni, împărțită în capitole și versete. Este scrisă în engleză, foarte apropiată de stilul englez modern regăsit și în versiunea Regelui James a "Bibliei" și a fost total sau parțial tradusă în 108 limbi. Cartea lui Mormon are câteva discuții doctrinale originale și distincte asupra unor subiecte cum ar fi căderea lui Adam și a Evei, natura ispășirii, escatologie, salvarea de la moartea fizică și spirituală și organizarea Bisericii din zilele din urmă. Joseph Smith Jr. a spus că atunci când avea șaptesprezece
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
viața sa. Autorul reușește să cuprindă într-o singură carte emoțiile ce au definit scurta sa existență. Opera poetică a lui Jorge Manrique se rezumă la 40 de creații. Sunt clasificate de regulă în trei categorii : de dragoste, satirice și doctrinale. Predomină cele satirice și amoroase, în limitele stabilite de poezia „"cancioneril"” (gen de poezie cultă ce se cultiva în secolul XV, în special în metru minor) și cu influențe provensale, pe un ton de galanterie erotică mascată de alegorii subtile
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
anul 2016, la 700 de ani după moartea lui, va fi sanctificat de Vatican, primind de asemenea și titlul de "Doctor". În total, s-au păstrat 265 de opere scrise în catalană, latină și arabă; scrierile sale având un caracter doctrinal Dupa moartea sa, au apărut școli luliene pe teritoriul actualelor state: Franța, Spania, Italia chiar și Rusia. Raționamentul său bazat pe logica combinatorie, a influențat personalități precum Giordano Bruno și Leibniz. Începând cu anul 2001 este patronul inginerilor informaticieni din
Ramon Llull () [Corola-website/Science/312607_a_313936]
-
dintre ermetism și alchimie: În istoria Greciei alexandrine, alchimia a cunoscut trei faze evolutive: Speculațiile filozofice se încheagă într-o religie esoterică cu ritual misterios, limbaj specific. În etapa elenistică se dezvoltă o literatură filozofico-soteriologico-religioasă (literatură ermetică), având ca suport doctrinal neoplatonismul, neopitagorismul. Alchimia romană a preluat în linii mari pe cea greacă și egipteană cu al lor ermetism. Pentru perioada de sfârșit a Imperiului, să menționăm numele Sfântului Augustin. Prin gândirea sa dogmatică, acesta se opune cercetării și experimentului, astfel
Alchimie () [Corola-website/Science/310969_a_312298]
-
numărul „punctelor de credință a variat între 4 și 28 de articole, atât în sens istoric, cât și geografic. Diferența aceasta nu reprezintă o variabilitate confesională în interiorul adventismului, ci o variație de expresie a aceleiași doctrine. Cea mai rezumativă expunere doctrinală împarte aceste articole în trei categorii: 1. Articole de credință comune cu restul creștinătății: Autoritatea Bibliei; Creatorul și creația; Dumnezeirea (Trinitatea); Christos ca Dumnezeu adevărat și om adevărat; Întruparea (nașterea din fecioară), misiunea și moartea ispășitoare a lui Iisus; divinitatea
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
petrecut prima ceremonie independentă. După moartea lui Ennin, secta Tendai este divizată în Tendai Sammon, cu centrul la , și Tendai Jimon, cu centrul la Mii-dera, la poalele muntelui Hiei. Deși rivalitatea dintre Sammon și Jimon nu a avut bazată divergențe doctrinale, ea uneori a căpătat forme violente (de exemplu, călugării unei denominații opunându-se numirii starețului provenit din cealaltă denominație). Deși autoritatea de a numi stareți aparținea împăratului, unele numiri au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
continuat și în alte regiuni precum: Yemen, Egipt, Bahrain, Persia și alte regiuni din Africa de Nord. În anul 899, curând după ce 'Abdallăh al-Mahdi, viitorul calif fatimid, a succedat la conducerea din Salamaya, ismailismul a suferit o nouă schismă majoră. Astfel, reforma doctrinală a lui 'Abdallăh a împărțit mișcarea ismailită în două facțiuni rivale, prima facțiune compusă în principal din isamailiții din zona Yemenului, Egiptului, Nordul Africii a recunoscut continuitatea imatului și faptul ca Abdallăh și strămoșii lui sunt imamii de urmat, iar
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]