151 matches
-
cusută, nu-i așa? Pe semne ți-e frică de finalul piesei... Gândește-te totuși că, în ultimă instanță, va fi un accident de vânătoare, așa cum reiese și din acțiunea nuvelei. Henri, te rog nu bate câmpii. Lasă vorbirea în dodii. Știi foarte bine la ce mă refer. Noi suntem chemați, cum bine știi, să punem la cale un accident adevărat la sfârșitul spectacolului, tocmai când nimenea nu se așteaptă! Vorbește încet. Ziceai că aici suntem cu adevărat liberi, nu?. N-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că mi-ați spus deja destule bazaconii cît să mi se facă părul măciucă. Și ăsta-i doar începutul, atît cît se poate el contura la orizont, de un lucru poți fi însă sigur, că n-am vorbit niciodată în dodii, e clar? Vă merge gura ca o moară stricată, nu se lasă convins șoferul, ca uneia din femeile alea despre care era vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi peri spre baza-casă (unde până-n prezent nu se află nici măcar un jucător la bătaie - doctorul Wofenberg nu face decât să șteargă de praf baza cu măturica lui de haine cu care vine la meci!), spectatorii din tribună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tine, nu mă leg de capul tău, nu ești obligat să mă cauți, nici măcar să mă suni, nu cerșesc atenție, nimic... conversăm și noi să treacă zăpușeala, să vină seara cu țânțarii ei cu tot... Mai vorbesc și eu în dodii, nu te-apuca să crezi nimic. *** Sara e ariciul, Sara e cârcotașa, Sara îți dă bobârnace și dacă ești pe năsălie, hai, scoală-te și umblă, Sara vine de mulți ani cu povești ca bilele colorate, Sara mi-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că mi-ați spus deja destule bazaconii cît să mi se facă părul măciucă. Și ăsta-i doar începutul, atît cît se poate el contura la orizont, de un lucru poți fi însă sigur, că n-am vorbit niciodată în dodii, e clar? Vă merge gura ca o moară stricată, nu se lasă convins șoferul, ca uneia din femeile alea despre care era vorba, nici nu mai știu ce să cred, recunoaște. — Cînd te gîndești de la ce a plecat totul, îți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în fața oglinzii zgîindu-se, numărîndu-și dinții, scoțînd limba sau dîndu-și ochii peste cap pînă îi apucă amețeala. Degeaba încercase să-l facă să uite de situația jalnică în care intrase, folosindu-se de tot felul de trucuri din astea, vorbind în dodii doar, doar o să reușească pînă la urmă să-l facă să zîmbească. Nu izbutise nici în ruptul capului. Mai mult ca sigur că intrase într-o belea din care n-o să mai reușească să iasă nici mort, că-și risipise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți de ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pasăre, T, Iași, 2006 - numai când ești tânăr. Cu timpul, în loc să filozofezi, începi să iubești.“ Nu știm ce vârstă are Florin țupu, dar pe măsură ce îi citim cartea constatăm că nici nu filozofează, nici nu iubește, ci bate câmpii, vorbește în dodii, dă cu bâta în baltă, spune vrute și nevrute și le potrivește ca nuca-n perete. Din multe însemnări ale lui nu se înțelege nimic. Frazele abracadabrante promit mereu revelații, dar se încheie înainte de a transmite ceva. Este o filozofare care funcționează
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mi-a spus că avea niște lucruri de vorbit cu el. Omul voia o emisiune la Antena 3 și trebuia să vorbească cu el detaliile. Gâdea îl suna și nu răspundea, i-a dat mesaj și a răspuns cam în dodii. L-am sunat și eu. Îl sun și nu răspunde, îl sun mai târziu și nu răspunde. O fi ocupat? Lasă, că mă sună el. Îi dau mesaj și nu răspunde. Îi dau mesaj și îl întreb dacă e ok
Mircea Badea dă cărțile pe față în cearta cu Oreste: M-a distrus by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/71354_a_72679]
-
viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să nu mă las îmbrobodit de viziuni care nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior grație feluritelor texte cu autoritate sacră. Trăsătura malefică
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
lipsite de suflu. Exemple, numeroase: „Mi-ai cântat în somn -/ șirul vieților mele pleca la război” (p. 97) sau „Dintr-un secundar/ din zori până seara/ picură sânge” (p. 103) sau „Urcuș de furnici/ pe umerii lui Sisif -/ viața în dodii” (p. 133) sau „Un clovn glorios/ trece greșit pe răboj/ mânii și spaime” (p. 138). În forma ei cea mai înaltă însă, poezia de acum a Elenei Ștefoi poate fi descrisă în două cuvinte: miniaturi murale.
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu procedee tehnice moderne. Roboții lucrează de zor. Capodoperele universale, treierate, dau la iuțeală verdicte care te îngheață. La Absalom, Absalom, "monstrul", întrebat, a răspuns: Rasism, paranoia delirantă... La
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
spre un stadiu în care științele se vor izbi de o dimensiune care nu poate fi interpretată decît în termeni spirituali, caz în care neverosimilul va fi rostit chiar de fizicieni, ultimii de la care te-ai aștepta să vorbească în dodii religioase. Mesajul lor ar suna: „Oameni buni, semnele cuantice ne silesc la smerenie metafizică: sîntem obligați să recunoaștem că sub pielea quarcilor stă ascuns ochiul lui Dumnezeu.“ Spre deosebire de Laplace, cu celebra replică dată lui Napoleon (anume că Dumnezeu e o
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
religiosul, cum zice don Avito.” (p. 51) Și atunci unde e cauza care duce la surparea romanului? În inadecvarea dintre forma literară și ideile menite a le exprima. Dialogurile sînt odioase în frivolitatea lor, personajele sunt scheme abstracte vorbind în dodii savante, iar atmosfera e de comicărie groasă, cu iz de talcioc. Din carte răzbate o halenă de sarcasm frivol, un aer de comedioară pusă la cale de un autor care e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
născocirii, al mimării, al suplinirii graiului uzual cu unul puțin obișnuit, bogat în profunzimi chiar dacă-i mai sărac în buchii, putând să aparțină doar unui învățat, un tălmăcitor cu știința spusului cu haz și cu tâlc, cu harul grăirii în dodii (și nu numai), capabil să dăruiască cititorilor români un încântător volum în proză sucită și răsucită până la paroxism. Traducătorului, nu autorului, îi datoră m topica un pic mai contorsionată, stilul cu înflorituri fistichii, cu răsturnări în șirul natural, obișnuit, al
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
și cu înghițitul hâlpav al sarmalelor, producând onomatopeicul zgomot gogâlț, gogâlț” este considerată tot din sfera grotescului, procedeu mai bine impus în Dănilă Prepeleac (1876), unde apare pentru prima dată „omul anapoda”, adică „un personaj care vorbește și acționează în dodii, un prost și un hâtru în același timp”, totdeauna în determinare grotescă. În loc să ducă spre comic această ipostaziere contradictorie, ca „natură bivalentă a personajului”, un nebun înțelept, autoarea îl conduce spre satiră („un erou atât de potrivit artei satirice”), prin
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
un erou atât de potrivit artei satirice”), prin asta spre a fi compatibilă cu viziunea renascentistă, printr-o „reunire de contrarii... și structură dicotomă”, care urmează compoziția antitetică a povestirii. Și Povestea lui Stan Pățitul (1877) are „un personaj hâtru, în dodii”, deci unul tot anapoda, în timp ce în Harap Alb (1877), personajul de acest fel se multiplică, capătă relief, prin apariția giganților telurici, insoliți și greoi în mișcări, alcătuind „cortegiul grotesc” de „făpturi hazlii”, „hâtri uriași”, „amestec de naivitate și înțelepciune facețioasă
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
lui Nichita, Noduri și semne par o făcătură ieșită din condeiul unui începător. Dar, citite în grilă teologică, nodurile devin puncte de încrucișare a unor sensuri extramundane, în vreme ce semnele devin mijloace de arătare a nodurilor. Poetul pare să vorbească în dodii pentru simplul fapt că vorbește în numele unui adevăr revelat. Impresia inestetică a Nodurilor și semnelor ține de proasta croială urechii noastre, terfelită cum e de ascultarea unor sunete joase, fără demnitate ontologică. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
lui politică din debutul anilor 1940. Întrebat de Florin Mugur de câteva ori despre condamnarea la moarte de către regimul antonescian, refuză de fiecare dată să răspundă. Nici în privința motivelor care au condus la arestare nu e mai clar. Vorbește în dodii. Echivocul acesta e cu atât mai neobișnuit la el, cu cât opțiunile politice nu și le-a ascuns niciodată: a fost și a rămas comunist, ostil regimului ceaușist fiindcă socotea că s-a abătut de la idealurile revoluției din 1944, cărora
Un scriitor uitat: Paul Georgescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3239_a_4564]
-
printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile de scândurile negre și rare ale gardului pe care abia-l depășea cu o înălțime de cap. Nodurile degetelor ce ridicau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pentru că ei trăiesc total în interogații. Prizonieri ai cuvântului, nu și ai istoriei, ei spun povești, astfel că lumea artificială, în care se deghizează ca botezători, vânzători de noroc sau colecționari de înjurături, e una în care se vorbește în dodii. Însă, când moartea curtează, se înțelege că ea nu trebuie doar învinsă, cât convinsă. Și cum lumea lor e și un joc de frunze, pe care trebuie să calci pentru a o întregi, ei ignoră semnele istoriei trăite. Dosarul de
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Nefiind preconizată nicio evaziune, nicio răsturnare rezonabilă, disocierea de existențial apare implicată în chiar băltirea acestuia în formulele date: „viața-mi pare o vechitură de film rusesc/ cu cadre largi/ monotone/ prin care mai trece cîte-un personaj/ ce vorbește-n dodii/ se mișcă nefiresc/ și trăsnește a moarte” (Minunatele replici de după). Ferindu-se de seriozitate, poetul cultivă o metaforă „demitizată”, seacă, precum un pariu cu deriziunea. Apa e „călîie și mămoasă”, iahturile se leagănă aidoma unor debili, bărcile și vaporașele taie
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
prin care poetul reușește insolitarea de care vorbeam, încep să deranjeze prin evidența lor: o locație incertă, toponim sugestiv-simbolic, cîteva personaje cvasi/pseudomistice, claustrarea zidurilor, întuneric de sfârșit de lume, un îngropat de viu sau morți vii, cîteva replici în dodii, prorociri bizare sau afirmații paradoxale. Misterul se banalizează prin repetitivitate, iar cînd devine previzibil descifrarea lui nu mai tentează și realizarea trece neobservată. Tensiunea și sensul devin astfel valori soft. Or miza acestei poezii este foarte ridicată. O nedreaptă și
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]