234 matches
-
în privirea manipulării banului public și că există o mare trăsătură de unitate în tot partidul, începînd de la pensia reversibilă conferită d-lui C. A. Rosetti pentru panglicărie politică și terminând cu furnituri de unelte de drum de fier conferite doftorilor de dinți. Vivant sequentia! [14 iunie 1881] ["CABINETUL NO. 40... "] Cabinetul no. 40, venind la putere, a declarat prin gura șefilor lui că nu are nevoie de nici un program, căci acesta e cunoscut demult, de la Anadan babadan cum ar zice
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
n-ar fi el însuși un imens spital pentru nevolnicii intelectuali cu patru clase primare, pentru aristocrația covrigului și simigului, n-ar fi [2de]2 nevoie de sticle de medicament pentru săteni. Un medic cu minte care nu seamănă cu doftorii lui Moliere, un medic modern știe că neputincioase sunt leacurile când regimul alimentar e rău; că nu există buruieni contra sărăciei, contra lipsei de alimente suficiente, precum nu există buruieni în contra uzurei, în contra semidocților, în contra postulanților, în contra Caradalelor, în contra cumulului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pot ghici numai prin armonia lor imitativă, altele iar sânt comice prin greoiciunea si neexactitatea comparațiunii. Între cele dentîi, cu armonie imitativă, sânt următoarele: Urduc, Burduc, De barbă-l duc De barbă-l aduc. (Fedeleșul) Veni titirigele, Luă pipirigele, Rămase doftorul gol. (Oamenii iau pâinile din cuptor) Țac, țac Prin copac, Fâș, fâș Prin păiș. (Coasa) Comice prin greoiciune și neexactitate sânt următoarele: La marginea satului Căciula fârtatului. (Luna) Într-o vale prea adâncă Zace un popă pe brâncă. (Mămăliga) Unele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
tatari, la miazănoapte țara leșască, la apus Ardealul, la miazăzi Ungro-Vlahia. Acuma ce ar face când ar vedea la apus turci, ruși și unguri uniți, râvnind toți buluc asupra lui? Ce ar face? Ia, ar face, c-ar avea pe doftorul nostru, care știe să mute mările și țările de la apus la răsărit. Deodată te-ai pomeni numai cu Dunărea 'n vârful munților și cu pădurile de brad în albia Dunărei. Și iacă așa ar scrie Nistor Urechi: "La satul Stuhăria-lupului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
carnalul (târgoveața din Bath), fie pot deveni prototipuri ale celor patru virtuți cardinale: tăria de caracter, curajul și forța morală a Constanței, eroina din Povestea notarului, virtutea eponimă a Prudenției din Povestirea lui Melibeus, abstinența și cumpătarea Virginiei din Povestirea doftorului și obediența Grizildei, care oferă celorlalți un exemplu de răbdare în suferințe, în Povestirea diacului. „Într-adevăr, scriitorii Evului Mediu se pare că preferau reprezentarea feminității ca un simbol al sfiiciunii și al umilinței. Iar personajele feminine care respingeau această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ți-l arată;/ De ești boccie, fii risipitoare,/ Fă-ți prieteni mulți, fii neastâmpărată/ Ca frunza care-n plop abia se ține/ și lasă-l să se roadă, să se zbată...”131 Prin glasul unuia din numeroșii săi naratori, al doftorului, autorul englez lansează un îndemn femeilor mature de a le educa pe cele tinere, lăsate în grija lor, în spiritul virtuții și al moralei creștine. Scriitorul se dovedește un spirit deschis și în 128 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. II, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o necinstise prin dorința lui decât prin moarte.425 Povestea târgoveței aduce totuși o schimbare, dar minoră: agresorul este excomunicat, însă numai temporar, dar tânăra
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui Virginius, ucisă de propriul părinte, pentru a nu-și știrbi onoarea). În Povestirea doftorului identificăm un model de virtute, dar și imaginea unei victime a prejudecăților epocii, Virginia. Ca și în alte situații, nu avem de-a face cu o creație originală, ci cu o preluare, dar care se metamorfozează original în condeiul scriitorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mereu cea care suferă acțiunea, chiar și atunci când numele ei constituie subiectul gramatical), nu o persoană cu voință și atitudine, reprezintă, ca de altfel și celelalte donne angelicate, o idee, este unidimensională, îi lipsește libertatea și puterea de alegere. Povestirea doftorului are în plan central acest „sacrificiu pasiv”848 al unei martire caste, victimă a justiției sociale, dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care a ridicat păcatul Evei, și astfel darul fecioriei a căpătat o valoare însemnată, mai ales pentru femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare a purității, la acea vita 845 Ibidem, p. 257. 846 „Nu există nicio îndoială că Povestirea doftorului este o alegorie și că Virginia, fiica lui Virginius, este un personaj alegoric al cărui nume conotează calitățile pe care le deține.” R. Howard Bloch, Chaucer's Maiden's Head: The Physician's Tale and the Poetics of Virginity, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
trad. n.) 230 îmbărbătat pe cei care nu aveau tăria să-și afirme adeziunea față de creștinism. Ne referim aici la povestea vieții Sfintei Cecilia, istorisită de cea de-a doua maică prezentă în rândul pelerinilor chaucerieni. Dacă în excipitul său, doftorul condamna păcatul, cea de-a doua maică debutează istorisirea proprie printr-un apel la înlăturarea lenei, pentru a continua cu o rugăciune adresată Fecioarei Maria (Invocatio ad Mariam), în cel mai evlavios ton posibil. Fecioara Maria, prototip ideal al frumuseții
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
șaptesprezece ani), se înrolase voluntar. În anii ’80 cere tot mai des concedii medicale din ce în ce mai lungi. Cu intervale de ameliorare, reale sau aparente, suferă de „amețele”, își pierde cunoștința, suportă atacuri violente, unele în somn; apelează deci la doctori și doftori, se pune „în salce”, se duce la băi, la Slănic. Simțindu-se „vârstnic și greoi”, îmbătrânit înainte de vreme și apăsat de singurătate (mai ales după plecarea „Convorbirilor...” și a junimiștilor la București, în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
prizărit” pe cel bine înzestrat cu disponibilitatea de a o trăi. Readus în Humulești, de la stâna din Dumbrava Agapiei, unde holera de care voiseră să-l ferească îl dibuise totuși, eroul-narator este „înfășat” - „peste tot” - într-o „pânzătură” pe care doftorii satului întinseseră „hoștinele ferbincioare”, după care, spune el, „am adormit mort, și de abia a doua zi pe la toacă m-am trezit, sănătos ca toți sănătoșii”. O altă moarte și o altă înviere: o săritură greșită în apă, „drept cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
beneficia de virilitatea soțului pentru a nu cădea în păcat cu un alt bărbat. începe rea unui proces pentru impotență nu presupune și o separare imediată. soțul primește un alt răgaz de câteva luni pentru a se vinde ca cu „doftori și doftorii“, după care el are obligația de a-și „arăta“ virilitatea, nu în prezența martorilor, dar în „auzul“ acestora. Iată-l pe Ianache condoragiul, din mahalaua Sfântul Ioan cel Nou, acuzat de soția sa că în cei trei ani
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
zile în casa protopopului. Nici după trecerea răgazului, Ia na che nu se arată vrednic de casă, deși, cum singur recunoaște, s-a străduit în tot chipul: „măcar că m-am silit într-acea săptămână și începusem ca să mă caut cu doftori, să-mi găsesc leacul. Dar întâmplându-se de n-am putut de a mă tămădui, nici împreunare n-am făcut.“ Și totuși bărbatul nu renunță, mai cere trei luni de răgaz în care să se caute cu doctori, tratamentul are
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
descifrată doar prin prisma celor întâmplate lui Dragomir și Zamfirei. Povestea lui Dragomir și a Marinei care-și spunea Zamfira, reclamă cunoașterea vieții boierului Calomfir etc. Din acest punct de vedere, există și o punere în abis "de ordin secund": Doftorul, magicianul care înghesuie zeci de spectatori într-o cutiuță și apoi îi readuce la locurile lor, este o reprezentare a lui Fărâmă 406. Fiecare poveste este un semn a cărui semnificație este decisă de către un alt semn, adică de o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
existența unor antroponime și toponime epifanice (Zaharia Fărâmă, Mănăstirea Paserea, strada Mântuleasa), a unor serii sinonimice de nume, precum și a unor nume de camuflaj (Doftorul, Leana) sau de împrumut (Marina care își spune Zamfira). Există personaje care cunosc numele tuturor (Doftorul) și personaje care și-au uitat propriul nume ("Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit din somn"- s.m.). "Deasupra tuturora", Fărâmă, cu prodigioasa memorie, reînvie o lume populată de personaje care stau prost "cu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
martorii ambelor identități, și, mai ales, n-au asistat la, i-aș spune metamorfoza tânărului care fusese până atunci, prin 1931-32, în cel care a devenit după această dată"422. Această tehnică le este foarte cunoscută din vremea peregrinărilor cu Doftorul, remarcabil iluzionist, - "prestigitator neîntrecut, dar era și iluzionist și fakir"423 - maestru în a le schimba înfățișarile și a cărui identitate o cunoaște doar pădurarul). Doftorul amintește de o întâmplare istorisită de Eliade, despre un yoghin care uimește prin capacitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după această dată"422. Această tehnică le este foarte cunoscută din vremea peregrinărilor cu Doftorul, remarcabil iluzionist, - "prestigitator neîntrecut, dar era și iluzionist și fakir"423 - maestru în a le schimba înfățișarile și a cărui identitate o cunoaște doar pădurarul). Doftorul amintește de o întâmplare istorisită de Eliade, despre un yoghin care uimește prin capacitățile sale o întreagă comunitate locală: "în anumite împrejurări, corpul omenesc se poate sustrage legilor gravitației și condițiilor vieții organice"424. Cel mai puțin camuflat grup sinonimic
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi și oamenii îmi spun Leana. Dar eu n-am fost făcută pentru asta
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
determinanți nehotărâți sau prin pronume nehotărâte abundă, în La țigănci, prin designatori definiți: țigăncile, baba, vizitiul. Alteori se produc treceri din planul desemnării contingente în cel al desemnării rigide: Moșu (din Șanțurile) îl exprimă pe bătrânul timpului, un nou Zalmoxis, Doftorul (din Pe strada Mântuleasa) care poate schimba identitatea oricui, dar a cărui identitate n-o cunoaște decât pădurarul. În Șarpele se întâlnește desemnarea rigidă cu nume de substituție pentru numele tabuizat. Aici, motivația grafică a numelui se intersectează cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
from O fotografie veche de 14 ani. The intertextual links are made by the characters: Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). According to the unrecognizable of sacred theory, the characters are hiding their nature in camouflage names: Doftorul (from Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). In the transvestite context from Nouăsprezece trandafiri, each name creates a mythical identity for the protean feminine character and, at the same time, hides it. The funtion of the supernames is
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
which has a role in occulting the sacred is present in Domnișoara Christina, La țigănci. In Șarpele the too rigid for the tabooed name designation crosses paths with a Romanian "mythologem": the dragon-snake. In Șanțurile (Moșu) and Pe strada Mântuleasa (Doftorul) occur transitions from the contingent designations plan to the rigid designation plan. Between names, a synonymic relation at an etymological level is stabilized: in Pe strada Mântuleasa the equivalences between the two types of representatives being in "alternative realities" are
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Martin (O fotografie veche de 14 ani). Les renvois intertextuels sont réalisés par les personnages:Leana (În curte la Dionis), Manolache (Uniforme de general). Conformément à la théorie du sacré méconnaissable, les personnages cachent leur nature en noms de camouflage:Doftorul (Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis). Dans le contexte du travesti de Nouăsprezece trandafiri, chaque nom créeune identité mythique à ce personnage fémininprotéique, en la cachant en même temps. La fonction des surnoms est ambivalente: les surnoms (Orfeu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Christina et La țigănci nous retrouvons la désignation contingente ayant le rôle d'occulter le sacré. Dans Șarpele, la désignation rigide employée pour le nom tabouisés'entrecroise avec un " mythologème " roumain: le serpent-dragon. Dans Șanțurile (Moșu) et Pe strada Mântuleasa (Doftorul) nous constatons des passages du plan de la désignation contingenteau plan de la désignation rigide. Une relation de synonymie au niveau étymologiques'établit entre les noms: dans Pe strada Mântuleasa, les équivalences entre les deux types de représentants situés dans des " réalités
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]