426 matches
-
jure s-a mai aflat timp de secole sub stăpânire bizantina. Cu excepția unei scurte perioade în care Malamocco a fost ocupat de Pepin cel Cocoșat, în 810, Veneția și-a putut păstra independența față de Sfanțul Imperiu Român. În anul 811 dogele Angelo Partecipazio își mută reședința din Malamocco pe Rivus Altus, numit ulterior Rialto. Bazele ascensiunii economice a orașului se pun de către comerțul naval și chiar și de către pirateria practicate de venețieni în această perioadă. Numele „Venezia” apare pentru prima oara
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
al Aquileei și patriarh al Alexandriei, era venerat de către copți drept fondatorul bisericii lor. Cucerirea musulmană a Egiptului a servit neguțătorilor Rustico da Torcello și Bon da Malamocco drept pretext pentru răpirea osemintelor sfanțului. Conform legendei, relicvele au fost înmânate dogelui Giustiniano Partecipazio (827-29), sub al carui patronat s-a clădit prima biserică, de lemn, închinata evanghelistului. Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri se pune piatră de temelie a unei biserici
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
primele privilegii comerciale acordate republicii de către împăratul Alexios I Comnen. Prin cucerirea Dalmației (998-1001) Veneția devine o supraputere a mării Adriatice. Victoria asupra piraților dalmați va fi comemorata la Veneția începând cu sărbătoarea înălțării din 1177 drept o "nuntă a dogelui cu marea" ("Sposalizio del Măr"). În apogeul puterii sale, orașul controla astfel mare parte din coasta Mării Adriatice, multe insule din Marea Ionică și Marea Egee, era principala putere militară în Mediterana orientala și se numără printre principalele forțe comerciale din
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
Adriatice, multe insule din Marea Ionică și Marea Egee, era principala putere militară în Mediterana orientala și se numără printre principalele forțe comerciale din Orientul apropiat. Punctul culminant al stăpânirii venețiene a fost atins în urmă Cruciadei a patra, în vremea dogelui Enrico Dandolo, atunci când, ca o consecință a cuceririi Constantinopolului de către cruciați, în 1204 a fost întemeiat Imperiul latin de Constantinopol, un stat dominat din punct de vedere comercial de Republică Veneția, iar aceasta din urmă a intrat în posesia mai
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
și al literaturii acelei perioade. Teritoriul Republicii Veneto cuprindea Veneto, Istria, Dalmatia, Cattaro (azi, Kotor) și o parte din Lombardia și din Emilia-Romagna. Dar după 1070 de ani de independență, în 12 mai 1797 orașul este cucerit de Napoleon Bonaparte. Dogele Ludovico Manin este constrâns de Napoleon să abdice și este dizolvat Consiliul Republicii pentru a proclama "Guvernul Provizoriu al Municipalității Veneția". Pe 16 mai 1797 trupele franceze au ocupat orașul. În 17 octombrie 1797 "Municipalitatea Veneția" încetează să mai existe
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
campanilei. Inelul de titan va proteja campanila de deplasarea solului și va asigura că turnul nu se va înclina în timpul scufundării. Este încă posibil să se urce în campanila în timpul acestor lucrări. Galileo Galilei a demonstrat calitățile celebrului sau telescop dogelui Antonio Priuli la 21 august 1609 din campanila. Este o placă de comemorare a acestui eveniment pe suprafața turnului. Prăbușirea în 1902 a campanilei joacă un rol în românul "Against the Day" (2006) al romancierului american Thomas Pynchon, în care
Campanila San Marco () [Corola-website/Science/333503_a_334832]
-
menținut în toate restaurările de până în secolul al XV-lea. Ajungând într-o stare de ruină, ea a fost reconstruită în 1492 de către arhitectul Mauro Codussi, autor și al altor biserici din Veneția, în stilul Renașterii timpurii. O dată pe an, dogele mergea să se roage în această biserică, în ziua "Purificării Fecioarei Maria" (2 februarie), pentru a rememora eliberarea de către dogele Pietro al III-lea Candiano a douăsprezece fecioare răpite de pirați. Din acest eveniment provine Festa delle Marie, o sărbătoare
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
în 1492 de către arhitectul Mauro Codussi, autor și al altor biserici din Veneția, în stilul Renașterii timpurii. O dată pe an, dogele mergea să se roage în această biserică, în ziua "Purificării Fecioarei Maria" (2 februarie), pentru a rememora eliberarea de către dogele Pietro al III-lea Candiano a douăsprezece fecioare răpite de pirați. Din acest eveniment provine Festa delle Marie, o sărbătoare populară încă prezentă în Veneția, care a luat numele de "Festa de le Marie de tole", pentru că era purtată în
Biserica Santa Maria Formosa din Veneția () [Corola-website/Science/333511_a_334840]
-
Controversa dintre cruciații flamanzi și cei lombarzi a agravat această dispută. Balduin a insistat asupra atacării Salonicului, în vreme ce Bonifaciu a supus asediului Adrianopolul, unde Balduin instalase un guvernator. În fața inevitabilului război civil, s-a ajuns la un acord prin medierea dogelui Enrico Dandolo al Veneției și a contelui Ludovic I de Blois. Potrivit acestuia, Bonifaciu primea Salonicul ca fief de la împărat și era numit comandant al forțelor care se pregăteau să întreprindă un marș pentru cucerirea Greciei. Pe parcursul iernii dintre 1204
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
cu copiii ei palatul, acum împărțit în apartamente, unele fiind închiriate, iar altele vândute. Locul pe care se află Palatul Ferro a fost inițial ocupat de o casă deținută de familia Morosini. Aceasta fusese cumpărată în 1382 de către Michele Morosini, doge al Veneției. El a achiziționat proprietatea în momentul în care mai mulți venețieni plecau din oraș ca urmare a amenințării Genovei, iar proprietățile erau ieftine. Familia Morosini a decorat palatul cu picturi de artiști precum Tițian, Tintoretto și Jacopo Bassano
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
Târnovo. În această perioadă, Imperiul Bulgar avea relații comerciale cu puterile maritime mediteraneene Veneția, Genova și Ragusa. În 1353, Ioan Alexandru a emis o chartă prin care permitea negustorilor venețieni să vândă și să cumpere marfă în toată Bulgaria după ce Dogele Andrea Dandolo l-a asigurat că vor respecta tratatele dintre cele două țări. În epoca modernă, domnia lui Ioan Alexandru l-a inspirat pe scriitorul național bulgar Ivan Vazov să scrie nuvela "Ivan Aleksandăr" și drama "Kăm propast" ("Către prăpastie
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
mai bună dovadă a influenței bizantine și ortodoxe, dar și a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Șerbiei au avut o origine străină, incluzându-le pe Hélène d'Anjou (verișoară a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Veneției, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei, si Simonida a Bizanțului. Șerbia are opt situri culturale considerate de UNESCO Patrimoniu al Umanității : mânăstirile Stări Râs și Sopoćani (din 1979), mănăstirea Studenica (1986), Complexul Monahal Medieval din Kosovo, care include : mănăstirea Dečani
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
și în 1798 ea s-a recăsătorit cu Louis Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
Joseph, Prinț de Condé, un prinț de sânge francez. Maria Caterina a fost singura fiică a marchizului Giuseppe Brignole, care făcea parte dintr-o familie ai cărei membri ocupaseră poziția de doge în Genova și a Annei Balbi, fiica unui doge din Genova. Cum tatăl ei era ambasador genovez în Franța, Maria Caterina și mama ei frecventau saloane din Paris și curtea regală de la Versailles.
Maria Caterina Brignole () [Corola-website/Science/335589_a_336918]
-
lagunei vizavi de Piazzetta San Marco și formează punctul principal al panoramei văzute de pe fiecare parte a Riva degli Schiavoni. Prima biserică de pe insulă a fost construită pe la anul 790, iar în 982 insula a fost dată Ordinului Benedictin de către dogele Tribuno Memmo. Călugării benedictini au fondat acolo o mănăstire, dar în 1223 toate clădirile de pe insulă au fost distruse de un cutremur. Mănăstirea și biserica au fost reconstruite după cutremur. Biserica, care avea o navă cu capele laterale, nu se
Bazilica San Giorgio Maggiore din Veneția () [Corola-website/Science/333379_a_334708]
-
trebuit să se renunțe la această idee. Resursele au fost dobândite prin jefuirea mormintelor împărătești. De altfel, aurul adunat n-a apucat să părăsească Bizanțul, căci, în toamna anului 1197, Henric IV a murit. În locul lui au apărut alți șantajiști: dogele Republicii Veneția, Enrico Dandolo, și Lotario Conti, conte de Segni, cunoscut mai bine sub numele papei Innocentius III. Amândoi exercitau o prresiune permanentă asupra Basileului, amenințând să-i ofere ajutor lui Isaac II și familiei acestuia. Între timp, Muhi-ad-Din, emir
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cruciade, o narațiune conținând, de fapt, memoriile purtătorului de cuvânt al cruciaților francezi. Într-una din zilele lunii februarie, la începutul postului Paștelui, solii se prezentau la palatul Senioriei. Ei erau primiți cu multă bunăvoință și manifestări de prețuire de către dogele Enrico Dandolo. Este posibil ca data întrevederii să fi fost înainte gândită de Villehardouin, de aceea, probabil, nu se zorise pe drum. Începutul postului Paștelui era un moment potrivit ca să se vorbească de suferințele lui Christos, de datoria creștinilor de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
un moment potrivit ca să se vorbească de suferințele lui Christos, de datoria creștinilor de a se pocăi și a-i răscumpăra sângele. Dacă Villehardouin a gândit așa atunci, era , fără îndoială, un bun psiholog și om politic. Cert este că dogele a fost obligat să-i laude pe seniorii de dincolo de Alpi pentru bunele lor intenții și, deși nu intenționase până atunci să plece în cruciadă, să se sfătuiască îndelung cu consiliul său pentru a găsi o soluție ca să iasă cât
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
și 2 mărci de argint de persoană, în total suma importantă de 85 000 mărci de argint. Târg în toată regula, neavând nimic comun cu credința. Ca totdeauna, la orășenii negustori simțul practic învingea. Dar pentru ca aparențele să fie salvate, dogele în cadrul unei slujbe solemne, în catedrala San Marco, anunța poporului venețian, în prezența solilor francezi, intenția sa și a celor 46 de membri ai consiliului de a contribui la cruciadă. Villehardouin, la rândul său, lua cuvântul și cu emoție în
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cuprinși de milă, nici ei nu știau de ce, au început să lângă li întinzând brațele strigau: Suntem cu voi! Suntem cu voi!. Tumultul creștea, în ecoul bisericii și lui Villehardouin i se părea că se scufundă pământul. Cu un gest dogele a pus capăt zarvei, s-a urcat în amvon și a proclamat cruciada. De data aceasta nu a mai plâns nimeni. Cuvintele înghețaseră pe buzele credincioșilor, care, ca treziți dintr-un vis, se întrebau în sinea lor ce vor face
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
a pus capăt zarvei, s-a urcat în amvon și a proclamat cruciada. De data aceasta nu a mai plâns nimeni. Cuvintele înghețaseră pe buzele credincioșilor, care, ca treziți dintr-un vis, se întrebau în sinea lor ce vor face. Dogele, împreună cu francezii, s-a întors la palat, a întocmit cartele privizoare la înțelegerea dintre Veneția și cruciați, apoi, la rândul lui, a îngenunchiat jurând în fața solilor să le respecte cu sfințenie. În port au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
au început pregătiri febrile, lunile treceau, dar cruciații nu s-au strâns în număr suficient de mare pentru a acoperi întreaga sumă promisă Senioriei. Din nou s-au purtat discuții cu Enrico Dandolo și o nouă convenție s-a încheiat. Dogele a propus cruciaților ca, în contul banilor neachitați, să cucerească cetatea Zara de pe coasta Adriaticii, cetate nu demult răpită Veneției de către regele Ungariei. Oare Enrico Dandolo își dăduse seama de la început de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
de adevăratele forțe ale cruciaților, mizase el pe imposibilitatea ca ei să plătească cei 85000 de mărci pentru ca, apoi, să-i folosesască drept mercenari în slujba Senioriei? Documentele nu ne permit să dăm un răspuns, dar nu este exclus ca dogele, abil diplomat, să fi vrut cu un foc să doboare două ținte, iar în ceea ce-i privește pe cruciați, evenimentele ulterioare vor dovedi că pentru ei hotărâtor era elementul politic de moment, nu problemele religioase cu perspectivele îndepărtate ce le
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
zidurile orașului crucifixul, dar, spre stupoarea papei, cruciații și-au bătut joc de acest însemn, au forțat porțile și, fără vreun motiv decât simpla sete de sânge, au început măcelul pe străzi. Se înțelege că orașul a capitulat fără condiții, dogele putând să-l reia în stăpânire fără nici o dificultate. Papa de supărare amuțise.El contase pe o participare a regelui Ungariei la cruciadă, de la care smulsese o promisiune în acest sens, dar acum totul era zădărnicit. Pe vinovați dacă-i
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
voi să trăiesc sau să mor ca pelerin. Spectacolul unui bătrân fără vedere plecând pe drumul primejdiilor, lipsindu-se de un adăpost sigur, cald, în care să-și petreacă ultimele zile, a stors din nou lacrimicelor prezenți. În aclamațiile lor dogele a înaintat în fața altarului, a îngenunchiat și în timp ce cardinalul îl făcea cruciat a izbucnit în plâns. A fost un moment înălțător, un număr mare de cruciați italieniau răsărit ca din pământ, dornici să imite exemplul bătrânului senior. Enrico Dandolo, devenit
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]