37 matches
-
de la municipalitate - sunt atât de uimit. Cu ușurința lui obișnuită, introduse comentarii generale. Cică e tipic pentru Omul de Masă să nu știe diferența dintre Natură și aranjamentele umane. Crede că bunurile ieftine de larg consum - apa, electricitatea, metrourile, hot dogii - sunt precum aerul, soarele și frunzele din copaci. — Chiar așa simplu? — Ortega y Gasset crede așa. Ei, ia să mă duc să văd care sunt pagubele și să aduc femeia care face curat. — Ai putea să dai și tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țepi rigizi, cu fixativul uscat. Am pipăit pe sub bluză sfârcurile contesei și-ntr-unul din ele era un ineluș de alamă. Am scos chiloții contesei și părul ei pubian era aspru și afânat. Am ascultat șoaptele contesei și ele erau dogite, pătimașe: fuck în sus și fuck în jos. Am strâns în palme fesele con tesei și ele erau înghețate (s-au încălzit pe parcurs). Am intrat toată noaptea-n contesă, în multe rân duri, în multe feluri și-n multe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prun, Spune, spune, moș bătrân, Spune, caii cum se fură? Noaptea, pe fulgerătură, Or când e negură și ceață Atuncea caii se-nhață... Dar acum, cântecul lui nenea Fănică nu se mai auzea, ca înainte, toată ziua. Glasul bătrânului se dogise, își pierduse mult din farmec. Țăranul cânta din ce în ce mai rar. Pieriseră și voioșia, și zâmbetul de pe chipul său, cu toate că el se căznea să dea măcar impresia că totul începe să fie ca mai-nainte. Sătenii înțelegeau că, în sufletul lui, cântecul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îngenunchez. - Ridică-te, Stiliano, nu se îngenunchează în fața unei ființe umane. Vorbea încet, dar tonul nu admitea să fie contrazisă. - Preamărită stăpână, n-am avut nicio clipă intenția de a-l jigni pe regalul tău fiu, am zis cu voce dogită de emoție. - Nu te scuza fiindcă ai ghicit adevărul, ci doar că n-ai priceput ce se ascunde în spatele lui. Regele e răscolit de durere din cauza a ceea ce s-a întâmplat. De-atunci nu mai are somn. Am dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
greutate dâmbul acoperit cu zăpadă. După ele rămâneau găurile mari de ghete în care se scufundaseră ceilalți. La urmă de tot pășeau milogii, orbii și ciungii, cântând fără să știe de ce: "Primește-l, Doamne, în pământul tău!" Aveau niște glasuri dogite de beție, răsunând până departe peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise în frigul locului deschis. De la cimitir se mai auzea rar clopotele, bătând fără noimă: 222 -Bang! - Bang! -Bang
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din capul meu, într-un moment de revelație comunitaro-europeană. Niciodată nu mi-a mirosit mie bine, ce a clocit în capul său acel Schuman, care cine știe cum scăpase de la balamuc sau din războiul mondial. Cine mai știe dacă nu cumva îi dogise de tot capul său, destul de francez de altfel, schijele obuzelor germane, dar nebunia lui, fiindcă la timpul acela, părea la prima vedere o nebunie, se vede că a prins. Schuman în colaborare cu Jean Monnet, a elaborat planul Schuman, celebru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și-o gatea / Cu peteală de mireasă, / Cunună de-mpărateasă, / Și rochița nețesută, / Din pietre scumpe bătută. / Apoi mândri, el și ea / La biserică mergea. / Dar când nunta se făcea, / Vai de el, amar de ea! / Candelele se stingea, / Clopotele se dogea, / Sfinții fața-și ascundea, / Preoți în genunchi cădea. Iar mireasa, vai de ea! / Frig de moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu conta, fiind considerată un amănunt derizoriu; din toamnă și până-n primăvară, „organele” erau îmbrăcate cu costume la două rânduri, haine negre din piele (probabil confiscate de la foștii agenți ai Siguranței), pălării de fetru și ca accesoriu important, o voce dogită de alcool și tutun. Mijloace coercitive folosite: torturi inimaginabile, împrumutate din întunecatul ev mediu, bătăi, uneori până la moartea „subiectului”. Ei bine, când cineva primea „vizita” acestor criminali declarați de către comuniști „apărători ai cuceririlor revoluționare ale poporului muncitor de la orașe și
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
brocart. Pipăind și cântărind În mână sfeșnicele din argint și cupele rituale. Trecându-și palma peste suprafața lăcuită a mobilei vechi. Comparând tăvile pentru ceai. Descoperind sub o cuvertură de muselină mașina de cusut Singer și scoțând o singură notă dogită la pianul Bechstein strălucitor. Alese o cupă de cristal și Își turnă puțin din coniacul franțuzesc al tatălui său. Ridică paharul către cele șase vaze pline cu gladiole Înalte. Desfăcu celofanul cutiei cu ciocolată elvețiană fină și moale și gustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu, draga mea, mai ales că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sclavă pentru a putea s-o pedepsească după bunul plac, îl apostrofează pe pretorul îndrăgostit drept flutur iernatic, degerat : Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voia mea, fie... - Nu așa! ci fie în voia ta, adică a celui de sus, a lui Dumnezeu, și nu într-a ta, prostule și năucule! - Ei! fie! d-apoi dacă uit! - Apoi nu uita, că doar nu ți-i dogit capul! - Și ca să nu uit Măria-Ta, scrie-mi vorbele acelea pe-o hârtie i te iscălește ca așa să-mi pot aduce aminte totdeauna, când voi lua hârtia în mână. Ștefan-Vodă, nici visând de gândurile țiganului, luă o hârtie
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]