110 matches
-
Dumnezeii mamei lui de drogat, de unde a apărut și ăsta? Mai bine îl călcai pe el, nene! Aurolacul dracului! Apă, stropiți-l cu apă! 101, Copou Canta, 12 roți de fier, Carul Mare alerga peste coline. Tramvaiul, ca un clopot dogit, repeta: "Ge-ni-a, Ge-ni-a, Ge-ni-a!" 12 roți înglodate de viață se rostogoleau pe Copou, în jos. Ca să privești cerul, trebuie să te întinzi pe spate, să-ți decupezi pleoapele, să-ți ștergi cristalinul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată de grinzi, slănina. Zidurile cetății, curtea năpădită de buruieni, răsunând de larma ciorilor și hereților, cu un clopot dogit, îngropat în pământ... (s-a spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră onorabilă, n-a mai pățit o rușine ca asta, făceți-l repede să dispară, înmormântați-l
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
presupuse fluctuații. Apoi, un gest inutil ocrotitor: „Ajuns aici, căutătorul de gunoaie/ împăturește cu grijă cartea/ într-un ziar prăfuit și scoate/ din geanta sa burdușită cu tot felul de lucruri/ câteva pagini desprinse din Pateric,/ silabisind cu o voce dogită.” (p. 22) Până acum, livrescul fusese o simplă prezență. Ghilimelele funcționau ca semne de punctuație. Servind, cu alte cuvinte, gramatica poeziei, nu poezia însăși. Citatele, prea înalte pentru a mai fi și expresive, nu făceau decât să pregătească, parcă, o
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
A sări direct la impunerea prin lege a unui anumit statut poate că merge când te referi la realitățile din interior. Când e vorba de cele externe, dulceața cuvântului cultural poate fi de mii de ori mai eficientă decât sunetul dogit, săpat în bronz, al vocabulei legislative.
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]
-
ochiul avangard la orbul sânge. Axios! Dignus est! Desleagă-mă muntenie menită De-acest arhaic Babel-turn tiraniu Șaman extraterestru/ mie craniu. Eretici corbii penele agită Și pe clopotnițe în danțul straniu Cu gheara scriu versete în hittită. Pierdu-i samariteanca/ cea dogită Ca muntele din care scoți uraniu Seismele și inspirata lavă: Moldava miazănoapte/ transfocare. În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege speră Din forme de asceză efemeră A trupurilor meta/ lepădare.
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
gălăgioși și plini de voie bună, se îndreptau spre mașinile lor, un bărbat zdrențăros și murdar, duhnind a mahorcă proastă și a nespălat, beat, abia se ținea pe picioare, le-a tăiat calea: -N-aveți să-mi dați un leu? -Glasul dogit și incoerent i-a făcut pe băieți să se oprească, cândva îl mai auziseră. Au privit atenți spre individul cu ochii tulburi și buhăit la față, amândoi au strigat într-un glas: -Mareșalu*! -Un fior rece le-a trecut pe
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
mine O gușată cu găteji. Chiondorâș Căta la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
problematica dură a vieții de zi cu zi. A avut totuși, din nou, noroc! Murise un cerșetor din gară și, imediat, șeful de rețea l-a angajat. Cu condiția să cânte și să deseneze. El însă, trist și cu glas dogit, povestea un fel de balade în care erau redate încercările prin care trecuse. Spre norocul său (ca să vezi!), nimeni nu-l crede, altfel ar fi arestat sub acuzația de contrabandă cu arme, terorism și genocid. Mare noroc! Mihai Batog-Bujeniță Referință
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai zis, băi gunoiule, că mă dai la Poliție? - făcu Jery cu voce dogită, trăgându-și cu greu răsuflarea. Solomon înțelesese acum de ce l-au urmărit ortacii lui Jery chiar și aici, în afara granițelor pieței și îi fugi gândul la bani, la o înțelegere, chipurile, pe euro, ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi de zi pulbere, iar necruțătorii oșteni cântau cu voci dogite cântecele damnaților: Hai nevastă să te bat cu scândura de la pat sau Magdaleno spune drept cine te-a mușcat de piept, melosuri cu un puternic impact emoțional și erotic, adoptând cu un entuziasm molipsitor plăcutele obiceiuri ale locului. *** Clopoțelul de
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Nu mai voia să asculte aceleași povești cu repetiție de călătorii răsuflate pe Amazon sau în Țara de Foc cu imagini pe măsură Prefera să nu mai asculte vocea lui cea dogită dându-i sfaturi despre diferite puncte de vedere referitoare la anatomia clădirii Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
admitere ori bacalaureat. Era larmă în cartier până după miezul nopții. Băncile cele mai ascunse de vegetație erau populate până târziu. Acolo se spuneau bancurile cele mai deocheate și se povesteau aventurile cele mai pline de laudă și inventivitate. Vocile dogite și râsul necontrolat în intensitate și coloratură se auzeau până departe de locurile cu pricina. Erau nelipsite chicotelile de plăcere ori izbucnirile aparent furioase ale fetelor sărutate cu zgomot și împinse vulgar de la un băiat la altul. Semnalul spargerii distracției
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
pe-un vechi pandantiv amoru-i pilulă luată empiric în cronică boală ca paleativ. La marginea lumii, iar timpul atârnă în vechea clepsidră cu gâtul lărgit și vechi așteptări, sau mai noi, ne tot scurmă și suflet se zbate în visul dogit. Și azi ca și ieri se tot cântă refrenul, iubirea e lanț dintr-un vechi pandantiv, și ducem povara de doi sau de unul când timpul în noi se tot urcă nociv. Leonid IACOB Referință Bibliografică: repetitiv / Leonid Iacob : Confluențe
REPETITIV de LEONID IACOB în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365804_a_367133]
-
unei grimase de copleșitoare dureri interioare, iar alegerea momentului era dictată pentru a dezmorți auditoriul și a încuraja pe „orator” în inefabilele lui perorații, searbede și plicticos de asortate cu citate din clasicii „întemeietori” de dogme... Toate transmise prin „filipicile” dogite ale unei voci mustind de bâlbe, terne, pigmentate de graseieri antologice, surse, toate, de nesecate bancuri, în culise... Care mai descrețeau frunțile, conturau surâsuri abia schițate ce brăzdau anemic figuri posomorâte, cu stări de suflet anesteziate și cu minți aproape de
DECORTICĂRI DE LIMBAJ ! (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366707_a_368036]
-
Ei munceau din zori până-n seară; în absența lor, n-avea cine deschide ușa, și de-ar fi venit cineva să-l vadă pe Bătrân. Așa că atunci când îi deschideau ușa, profita de cele câteva minute să turuie, cu glasul lui dogit și obosit, spre a le împărtăși la ce s-a mai gândit, ce carte mai vrea să scrie, dacă l-o ajuta Cel de Sus ... - Dumnezeu să-l ierte pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
ajungând, cum era și firesc, la sprijinul și încrederea deosebită a Editurii „Singur”, la Ștefan Doru Dăncuș. Au urmat apoi celelalte prezentări ale editurii...Dan Șapala, Emilia Dănescu...și iar n-am mai auzit nimic, decât un huruit...de car dogit. “Scrie ... pentru Virgil Ciucă...pentru Ana Blandiana...” Dăncuș îmi dicta, și eu le scriam...ridicam capul și le zâmbeam...Nu vedeam pe nimeni. „Te uiți prin mine! Vezi, acum iar te uiți prin mine...” mă atenționa uneori Mădălina-secretara-fiică. Nimeni nu
O VIAŢĂ, ÎNTR-O ZI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355190_a_356519]
-
las cam tot atâta, Fiecare-i mulțumit. După cum mă simt acum, Ți-aș propune un tratat, Treacă meargă de la noi, Stelele le-am numărat, Însă tu nu vrei și pace, Să te lași ademenită, Susții cum Carul Mare, Are osia dogită. Curios, mă uit spre aștri, Să observ ce se întâmplă, Au reacții, ochii tăi albaștri. Fiindcă nu îmi pot învinge, Drumul meu inițial, Iar privirea mi se frânge, În al ochilor cristal. Tu mă-ntrebi nenumărate, Lucruri ce nu le
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
a început să tușească zgomotos. A deschis ochii și s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu și-a dat seama unde se află. A văzut silueta bărbatului îngenuncheat lângă el. - Unde sunt? întrebă el cu vocea dogită. Sunt dezbrăcat! se miră lung, privindu-se nedumerit și cu teamă în ochii-i tulburi, de cum constată că este gol pușcă. Hainele mele... Pe tine te cunosc, dar nu te văd bine în lumina asta... - Sunt Doru, băi, omule! Prietenul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DANGĂT MUT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Striga din turlă clopotul dogit, Dar timpul n-auzea chemarea-i mută. Doar cucuveaua-l mai privea tăcută De pânze de păianjeni năpădit. Uitat de mii de morți din turn vegheați, Cu tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
înfiorat de bucurie că „frații noștri" nu-mi luaseră gândul, cel mai bun prieten cu care vorbeam în cele mai grele clipe prin care treceam. După acel moment de beatitudine, când hărmălaia s-a stins ca un sunet de clopot dogit, aud ca prin vis comanda de încolonare. Am tresărit și mi-am dat seama că din ființa mea se rupsese o părticică atât de dragă pe care nu am s-o mai întâlnesc prea curând în zilele ce le aveam
EXPERIMENTUL DIABOLIC (1) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360005_a_361334]
-
plural, „răgete”, urmat de adjectivul „lungi”, creează un spațiu în care teama de natură este continuă, un produs al nostru și o întărire a poetului tocmai pentru a se înțelege că eternitatea este continuarea unei alte vieți lipsită de sunetul „dogit” al anunțării înserării și a căderii nopții. Două stări de fapt privite cu atâta șovăială de omul profan, care nu înțelege sensul potrivit al celor două lungimi ale timpului apunerii soarelui și a domniei fără echivoc a lunii în noapte
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
și cu altă ocazie, dar n-are a face, nu poți asculta ceva nou în fiecare zi. Primul este Freewheelin’ - Bob Dylan, al doilea album din cariera artistului. Foarte simplu, învârtindu-se aproape exclusiv în jurul unei chitare dezacordate, unei voci dogite și unei muzicuțe stridente, cu piese variind de la simpatic la dureros, majoritatea inspirate din cântece tradiționale, Frewheelin’ este capodopera absolută a muzicii folk, arhetipul albumului călătorului neobosit. Cred că este Dylan-ul meu preferat, deși îmi plac multe discuri din diverse
Trei albume de ascultat la drum lung () [Corola-blog/BlogPost/337971_a_339300]
-
oameni grăbiți. Băieți, spuneți voi, că sunteți de-ai casei! Dar, vă rog, fără reținere. Am spus că eu suport protocolul. Vreau să vă cinstesc, având în vedere că... --Te-ai furișat de noi atâția ani, bâigui Scârțoi, cu o voce dogită. --Taci, mă, îl întrerupse Firfirică. Eu am gâtul uscat și tu spui prostii? Vrea omu’ să repare imaginea și tu, dai cu bâta-n baltă. Domnișoară, ce fel de țuiculiță aveți, că...trebuie s-o începem gospodărește. --Toate sortimentele, speciale
TRANDAFIRUL SIRENEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344394_a_345723]