113 matches
-
Zara venind din nou la tatăl lui. Acest lucru îi aduse aminte de întâmplarea aceea din trecut care nu-i dădea pace și, fără să vrea, simți o repulsie aproape instantanee față de acest om dubios, cu figură fioroasă și rânjet dogit. - Hei, ce faci, tinere american?, întrebă vioi, afișând un rictus de formol și strângând mai bine în mână valiza aceea îngustă și neagră pe care o căra cu el. Ia spune, ți-a priit acolo, departe de viața asta pur
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1410096241.html [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
alei mă las timpului pradă.Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os,precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor.Pe deasupra caselor bate orologiul cleios,din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor.Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre,cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure?Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre,sînt mucenicul născut pe-un tăiș nevăzut de secure. Cînd plouă-nfundat mă doare mîna cu care sărut
DRAGOȘ NICULESCU by http://confluente.ro/articole/drago%C8%99_niculescu/canal [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ca să nu mergi la ocnă, trebuie să scăpăm de el cât mai repede. Să-l scoatem afară din casă. Omule, tu mă auzi! - Unde să-l ducem?... a rostit vorbele cu spaimă, care-i sunau în cap precum un clopot dogit. - În ciutura din beci. - În ciutură?!... - E părăsită demult... de cînd trăia tata, care a pus peste ea un grătar de lemn și a ridicat deasupra ei grajdul vacilor. O mai păstra să scoată apă cu găleata pentru vite, că
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_ii_a_ultima_spovedan_marin_voican_ghioroiu_1376630680.html [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
timp și poteci de cer m-am golit și de lună m-am golit de ploi și furtună de vise de oameni păgâni de golul ieșit din fântâni cu cumpene albe de ceară din noaptea senină de vară cu ciuturi dogite și sparte plecate din zare departe m-am golit de viață de sfinți de frați de bunici și părinți m-am golit de tine iubire m-am golit de mine de fire m-am golit de vara cu soare de
M-AM GOLIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1429766055.html [Corola-blog/BlogPost/374962_a_376291]
-
și se hotărî să plece. Făcu câteva tumbe pe Hauptstrasse până se apropie ora potrivită, apoi sună. Îl întâmpină în ușă un bătrânel căruia îi atârna barba în neorânduială, cu un piept de bivol și cu un glas de clopot dogit. Nu-l mai văzuse și nu-l cunoștea, deși stătuse și el aici. -Ce dorește domnul? - îngână în barbă moșneagul. -Cu doamna Lovenbach! - scurtă Eminescu dialogul. Din spatele omului apăru aceeași femeie grasă pe care o cunoștea, cu mersul ei de
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1397226997.html [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
în care a înțeles că nu există șansa de a scăpa fără pedeapsă penală. Se gândea la el, la părinți, la Anca, la puținii prieteni care-i mai rămăseseră. Cuvintele au ieșit cu greu din gura uscată subit, cu întreruperi, dogite și avocatul nu a auzit prea bine, dar a înțeles din mișcarea buzelor și din prăbușirea interioară a clientului său. - Tinere, capul sus. Fac tot ce este posibil să obțin o sentință favorabilă. Doresc sincer să te scot la lumină
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
în depresie și, precum bine știm, depresia se trata, putem spune acum, în mod tradițional. Vedre de țuică, de vin, votcă și alte băuturi, plus potoalele de rigoare. Comandoul era zi de zi pulbere, iar necruțătorii oșteni cântau cu voci dogite cântecele damnaților: Hai nevastă să te bat cu scândura de la pat sau Magdaleno spune drept cine te-a mușcat de piept, melosuri cu un puternic impact emoțional și erotic, adoptând cu un entuziasm molipsitor plăcutele obiceiuri ale locului. *** Clopoțelul de
ÎN SFĂRŞIT, COMUNISM! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1494585027.html [Corola-blog/BlogPost/367418_a_368747]
-
școlare dacă vom cânta frumos acum. Așa că trebuie să învățăm imnul regal! Cine știe să cânte? Liniște totală. Chestia asta l-a enervat pe domnul Fusulan. Cum? Nimeni nu știe să cânte imnul regal? Și cu vocea lui de butoi dogit a început să gâgâie : - Trăiască regele / în pace și onor / de țară iubitor... După ce l-a chinuit până la sfârșit, ne-a invitat și pe noi să cântăm împreună cu el. Dezastru. Mormăieli de neînțeles sau urlete, precum câinele la lună. Domnul
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1444326536.html [Corola-blog/BlogPost/381773_a_383102]
-
De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Nu mai voia să asculte aceleași povești cu repetiție de călătorii răsuflate pe Amazon sau în Țara de Foc cu imagini pe măsură Prefera să nu mai asculte vocea lui cea dogită dându-i sfaturi despre diferite puncte de vedere referitoare la anatomia clădirii Nu mai era curioasă să existe ca o trambulină de sunet Nu mai afla haz în anecdotele din noapțile cu și fără lună Nu mai voia să discute
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Ei munceau din zori până-n seară; în absența lor, n-avea cine deschide ușa, și de-ar fi venit cineva să-l vadă pe Bătrân. Așa că atunci când îi deschideau ușa, profita de cele câteva minute să turuie, cu glasul lui dogit și obosit, spre a le împărtăși la ce s-a mai gândit, ce carte mai vrea să scrie, dacă l-o ajuta Cel de Sus ... - Dumnezeu să-l ierte pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1368837414.html [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
și cu altă ocazie, dar n-are a face, nu poți asculta ceva nou în fiecare zi. Primul este Freewheelin’ - Bob Dylan, al doilea album din cariera artistului. Foarte simplu, învârtindu-se aproape exclusiv în jurul unei chitare dezacordate, unei voci dogite și unei muzicuțe stridente, cu piese variind de la simpatic la dureros, majoritatea inspirate din cântece tradiționale, Frewheelin’ este capodopera absolută a muzicii folk, arhetipul albumului călătorului neobosit. Cred că este Dylan-ul meu preferat, deși îmi plac multe discuri din diverse
Trei albume de ascultat la drum lung by https://republica.ro/trei-albume-de-ascultat-la-drum-lung [Corola-blog/BlogPost/337971_a_339300]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DANGĂT MUT Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1595 din 14 mai 2015 Toate Articolele Autorului Striga din turlă clopotul dogit, Dar timpul n-auzea chemarea-i mută. Doar cucuveaua-l mai privea tăcută De pânze de păianjeni năpădit. Uitat de mii de morți din turn vegheați, Cu tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1431586227.html [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
natura ce se dezlănțuie treptat și evoluția patologiei personajului: „Legănate de mișcarea sunetelor, gândurile omului începură să sfârâie iute în cercuri strâmte.“ Elementul auditiv devine pregnant, ploaia măruntă și rece de toamnă căzând „în clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit (...) facea un fel de cântare cu nenumărate și ciudate înțelesuri“. Când, în final, Stavrache se prăbușește, „vântul afară ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân“. Nuvela are un caracter scenic, specific manierei literare a lui Ion Luca
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
bidineaua, sașii din Hărman aveau să-l transforme într-o cămară obștească în care fiecare familie își ținea în bună rânduială atârnată de grinzi, slănina. Zidurile cetății, curtea năpădită de buruieni, răsunând de larma ciorilor și hereților, cu un clopot dogit, îngropat în pământ... (s-a spart de la primul dangăt, - se spune -, și era cumpărat de sași din Bavaria), - vai, domnilor, îngropați-l, întreprinderea noastră onorabilă, n-a mai pățit o rușine ca asta, făceți-l repede să dispară, înmormântați-l
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
a ajuns a scrie cuplete pentru păsările călătoare ale cafenelelor și a vinde bilete pentru ele în orașe de provincie; un altul, cântăreț de biserică, își udase glasul său frumos cu atâta socratică statornicie încît începuse să sune a clopot dogit, spre marea scandalizare a enoriei, a trebuit deci să-și schimbe cariera; un al treilea își făcuse din jocul de cărți o profesie, în fine alții îmbrățișaseră profesiuni cari se feresc și mai mult de lumina publicității. Americani desăvârșiți, oameni
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un fel de flirt combinat cu un zbor disperat, împreună. Artificiile săreau în aer. Un scripcar orb cânta și se tânguia, cu arcușul scârțâind dansuri macabre, făcându-le serenade turiștilor. Apoi catedrala a început să își sune clopotele, acea voce dogită a unei tăceri uriașe, cu crustă. Și datorită acestui vacarm, toți oamenii ăștia pe care îi apucase cheful de vorbă au fost amuțiți o bucată de timp; și-au băut berea sau și-au dat pe gât păhărelele de tequila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Totuși ceva ce aducea cu mândria m-a oprit. Iată cât de scurt s-a dovedit de fapt primul val de dragoste. Deci mă judeca - ei și ce dacă? N-avea decât. Nu eram eu ăla zdrobit, șifonat, cu capul dogit, cu dinți lipsă, dezamăgit și așa mai departe? Și nu aș fi putut oare să îi spun, „Ei, asta e, Simon. Iată-mă.“ Nu, ce i-am spus eu a fost cum m-am dus în Mexic să rezolv ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vedere, romantismul și cavalerismul lui Chandler sunt cât se poate de prost plasate. De aici nu rezultă că aceste trăsături sunt mai puțin reale și că n-ar face parte din profilul său psihologic și moral. Faptul că idealismul sună dogit, că lumea în care trăiește respinge cu violență valorile vechi nu înseamnă, pentru Marlowe, nimic. Textele teoretice ale lui Raymond Chandler - și îndeosebi „arta sa poetică”, eseul The Simple Art of Murder - au direcționat lecturile înspre acest fel de abordare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de comparație pentru trupul și sufletul omului. Oala are gură, buză, gât, burtă, toartă, mănușă, mână, picior, când e bine arsă are glas frumos, iar când e ciobită sună răgușit. Fecioara este asemănată cu oala nouă, fata greșită cu oala dogită, iar femeia bolnavă cu hârbul. În proverbele și zicătorile locale, oala este termen polivalent: „Sună a oală”, pentru omul grav bolnav, adică „e pe ducă”, trage să moară; „S-a făcut oale și ulcioare” - pentru omul mort de multă vreme
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ăștia ce mi-au stîrnit uimirea Și, ca un Șoarece mare, umblam încolo-încoace, când două dobitoace mi-au și atras privirea: întîiul blînd și pașnic, în totul plin de vrajă, au celălalt năprasnic, cu ochi tăioși, de strajă, și glas dogit și aspru, menit să te-nfioare... Avea pe țeastă creastă și ca un fel de brațe cu care vrea să zboare și-o coadă cu panaș (mai povesti hoinarul cel poznaș) și se izbea în coapse așa asurzitor, de răsuna tăria
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
clase elementare, tuciurie, cu un corp pe care grăsimea era pusă cu lopata, păr și mai negru și mai ondulat și mai scurt, ochii negri pe un fond alb, mai alb ca zăpada, dinții albi, puternici, sănătoși, mîini butucănoase, voce dogită, era soția. Vîrsta în jur de 42 de ani. Păi cum, dom'le? întrebați domniile voastre. De ce mă întrebați pe mine, mă rog? Așteptați să fac săpături! Familia aceasta, pe numele său Camacho, avea patru din cei mai frumoși copii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
intrare Pablo, șamanul, tocmai a apărut pentru a supraveghea purga lui Emile și a celorlalți participanți. Pablo este un bărbat slab, de vreo cincizeci de ani, cu o față presărată cu riduri adânci, ochi negri cu privire pătrunzătoare și vocea dogită a unui fumător inveterat. În ciuda staturii mici are o prezență impunătoare și, observ cu mirare, aproape agresivă. Îmi aruncă o privire de control după care pare să capete o postură semi indiferentă, semi atentă. Facem cunoștință, îmi exprim admirația pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
fundul bazinului era nisip, și nu piatră rece. Se chinuia, strângând din dinți, să execute exercițiile dictate cu un ton aspru și neîndurător de instructor. Instructorul era o femeie. O femeie-bărbat, care i se adresa pe un ton autoritar și dogit, de-ai fi zis că fumează cel puțin două pachete de țigări fără filtru pe zi. Dar instructorul nu fuma. Femeia-bărbat înaltă, osoasă, cu umeri puternici și picioare drepte, masculine, cu părul decolorat, dat peste cap și strâns invariabil cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
furia voiesc să mi-o revărs asupră-le, si răsturna-voi Neprețuita binecuvîntare; în locul fermecătoarelor culori Le da-voi negura; în locul giuvaerelor, cumplită promoroaca; în locul podoabelor, slutenie; În locul coroanelor, șerpi încolăciți; în locul dulcilor miresme, rău mirosindă depravare; În locul glasurilor încîntării, dogite orăcăituri prin ger dezarticulate; 40 În locul truditei griji de tată și al învățăturii dulci, da-le-voi Lanțuri de necunoaștere întunecată și corzi de strîmba îngîmfare Și bice de căința aspră și hrană de îndărătnicie de catîr, Să-l blésteme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]