2,821 matches
-
creează o evoluție a fiecărui personaj, a relațiilor dintre ele, a confesiunii, a tensiunilor și disputelor, chiar dacă uneori se simte o inhibiție, o teamă, o frînă de mînă trasă. Conflictul omului de știință, doctor psihiatru cu biserica ca instituție rigidă, dogmatică este dublat de o traumă personală, care se infiltrează discret în discursul Marthei Livingstone. Ce se petrece cu fiecare dintre aceste femei bîntuite de angoase diferite, în lumi diferite, cu experiențe și trecut diferit, puse fața-n față într-un
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
ea în contextul unei autoconștiințe profesionale pozitive, cu caracter dominant: "Activitatea mea critică, mărturisea E. Lovinescu, s-a desfășurat, după cum se știe, sub semnul eclectismului, adică fără un punct precis de raportare, într-un cuvînt a fost impresionistă, și nu dogmatică - ea nu rîvnea de a se pune în fruntea curentelor literare sau de a-și asuma roluri mesianice". Oare nu conține notificarea acestui "eclectism" o recunoaștere a relativității cu rol de frînă, întrupate de-o anume conformație psihică? A posturii
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
ele elogiind o temă sau categorie (vocație) bio-psiho-comportamentală: banalul, gafa, penibilul, impotența. Noțiuni îndeobște negative, cărora Valentin Tașcu nu ezita să le facă apologia în cele mai diverse contexte, apărându-le și ilustrându-le în răspăr, resuscitându-le din somnul dogmatic de idei primite de-a gata. La granița dintre seriozitatea moraliștilor și arta palinodiei, mult cultivatul autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
e!), Năstase ar rupe partidul înainte de anunțatul congres din august. Ultima sa carte ar putea fi aceea a... anticomunismului. Dovedind cu date și fapte că n-a fost lăsat să facă reformele pe care le intenționa din cauza sistemului anchilozat și dogmatic patronat de Iliescu, el ar atrage, eventual, partea sănătoasă a partidului. Și-ar asigura în felul acesta un 10-12 la sută din voturi la viitoarele alegeri. În plus, ar avea șansa, în viitorii ani, a unei dezvoltări modeste, dar reale
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
Vladimir Tismăneanu La începutul anilor "80, cînd am ajuns în Occident, imaginea lui Ronald Reagan, mai ales în Franța și Germania, era aceea a unui conservator dogmatic, un anticomunist din categoria "pură și dură", incapabil de compromisuri ori negocieri. Pe scurt, un ideolog, în sensul peiorativ al cuvîntului. Era vorba, evident, de o caricatură: pentru Hellmuth Schmidt și François Mitterand, președintele american era de fapt o marionetă
Ronald Reagan și prăbușirea sovietismului by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12749_a_14074]
-
ieși , mai tîrziu, în Franța, Figaro al lui Beaumarchais. La noi exista și există încă popularul Păcală... Nu ducem noi lipsă de umor; deși ce-i mult strică... Creștin în felul lui, dar și păgân, în sensul cunoașterii depline, ne-dogmatice, Rabelais, învățatul, Rabelais doctorul, Rabelais,avocatul, biologul, astronomul, fizicianul nu se mai îndoiește, nu mai ia nimic în glumă , atunci când declară că omul este regele, neprevăzut, dar rege al Universului.
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
determinare dintre economic și spiritual de către Marx însuși. Atitudinea lui Fondane se cuvine însă înțeleasă în contextul politic în care singura "lectură" a marxismului, cu consecințe dramatice în practica politicii culturale și nu numai, era cea a Puterii sovietice totalitare, dogmatice, deloc dispusă la nuanțări, luându-și drept unice călăuze viziunea leninistă încă agravată de stalinismul ce i-a urmat. Scriitorul e revoltat și dă replici severe tocmai acestui mod rigid-simplificator de a vedea lucrurile, așa cum îl poate constata în acțiunile
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
independenți se strîng laolaltă, interesele lor intră în conflict. Nu întîmplător, Costăchel Gudurău e ,atacat palme picioare" tocmai în ,piața endependenți". Dar bătălia e scurtă. Tot ,piața endependenți" e spațiul unei universale reconcilieri. ,Pupat toți". Căci independentul român nu e dogmatic. La o adică, știe să lase de la el". Pas de mai crede în dispute. Fraier ălă de se supără. Nu poți să acuzi, aici, vreo slăbiciune de prințip. Cel mult o tactică de-a dezamorsa, cît se poate, conflictele printr-
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
una pragmatică și devine, pe nesimțite, nu un act punitiv, ci unul exorcizator. În contextul luptei pe care Paula Ribariu, acest David transparent și fragil, a angajat-o cu Muzeul Național de Artă Contemporană, cu acest Goliat infatuat, semidoct și dogmatic, întrebarea de la început este pe deplin legitimă. Textul care urmează, comentariu mai vechi la o expoziție a Paulei Ribariu, încearcă să readucă în discuție o prezență artistică remarcabilă și o conștiință profesională pe măsură. Așadar: cine este Paula Ribariu? Prima
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
decât cu o primă ,lectură", superficială. Autorul se detașează de propriul text și se ipostaziază în receptorii lui, când erudit istoric și filolog, când cunoscător al exigențelor estetice impuse de Caliope, muza poeziei epice, când critic ignorant contestatar-agresiv, sau preot dogmatic etc., etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul unor critici. După ce i-a creat, autorul se înstrăinează de glosatori. Ei își conservă mărginirea cu agresivitate, se inflamează, se pripesc în considerații, incapabili să facă
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
La noi - continuă Nicolae Manolescu - termenul este consacrat odată cu broșura din 1951 Pentru realismul socialist în literatură și artă, și are legătură mai puțin cu discursul lui Jdanov din 1934 decât cu alte două intervenții ulterioare ale acestuia, mult mai dogmatice decât ar fi putut prevedea Lunacearski, mentorul său. E vorba de un faimos raport din 1946 în care Jdanov critica publicațiile Zvezda și Leningrad, recomandându-le nici mai mult, nici mai puțin decât promovarea unei Ťliteraturi de partidť și de
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
să transmită multor generații de elevi, dragostea și respectul pentru actul desenului. A fost un profesor de modă veche, adică cu o dedicație deosebită pentru misiunea dascăului, dezinteresat material și cu o scară de valori foarte clară, fără a fi dogmatică. Aurel Vasilescu era foarte preocupat și de istoria artei, îi admira profund pe marii pictori din trecut, dar avea, dintre artiștii moderni, de pildă mult entuziasm pentru Brâncuși. Când vorbea despre istoria artei, amintea de lucrări fundamentale ale domeniului precum
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
alta o anume familiaritate, o experiență a conviețuirii (mai puternică, se pare, în discursului estic decît în cel occidental). Totdeauna interesant și semnificativ rămîne și felul în care sînt descrise tradițiile iudaice. În cele ce urmează, excludem din discuție textele dogmatice sau propagandistice, pentru a ne opri asupra discursului jurnalistic: cel mai potrivit indicator al mentalităților, stereotipurilor, tendințelor generale dintr-un anumit moment istoric. În jurnalism, fiecare dintre cele două tendințe pomenite se poate asocia cu strategii caracteristice de captare a
Cuvinte și religii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12930_a_14255]
-
nu recunoaște, în cadrul criticii noastre de azi, cîteva personalități de indenegabilă autoritate, în felul în care am schițat-o mai sus, ne temem că disimulează nostalgia unui autoritarism desuet. A trecut vremea criticului cu mînă de fier, în numele unui cod dogmatic, ca și cea a monopolizării criticii de către o singură persoană cu discurs apodictic. Năzuim la o autoritate liberală, flexibilă, favorabilă dialogului, atît cît e cu putință să acceptăm “autoritatea” în cîmpul receptării și aprecierii operelor contemporane ori din trecut, a
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
ca să înțeleg” înseamnă că eu, înainte de a crede, am nevoie de a stabili cu ajutorul rațiunii discursive motivele de credibilitate sau temeiurile credinței mele. La fel, odată credincios, rațiunea fiecăruia are a se exercita mereu dacă vrea să pătrundă armonia adevărurilor dogmatice între ele sau concordanța lor cu rațiunea. Numai în acest caz credinciosul va experimenta veracitatea creștinismului. Lui Augustin îi place să comenteze un vers din Scriptură: scientia inflat, caritas vero aedificat (1 Corinteni 8, 1 - „numai iubirea zidește, știința îngâmfă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
a demonstra necesitatea jocului liber al opiniilor. O reproducem cu încredințarea că e utilă pentru a corija înclinația recurentă a unora către intoleranță, în speță tentația actuală a reconstituirii, sub felurite pretexte, a cenzurii, nu doar relicvă a unei perioade dogmatice, ci și piedică pusă sieși oricărui discurs ce-și subminează astfel condiția. “În primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
sistematică, ci prezintă pe Dumnezeu ca țel al vieții creștine, ca Persoană ce revarsă dragostea Sa asupra creației și asupra omului, chemându-l pe acesta să se împărtășească de ea. Scopul lor nu este de a alcătui și sistematiza învățătura dogmatică despre Întrupare, ci de a vorbi „la cererea ucenicilor, dintr-o nevoie sau osteneală a dragostei duhovnicești care se vedea tare dorită, dintr-o biruire de sine a smereniei lor, la nevoia fiilor de a li se spune cele ce
Cunoaşterea lui Dumnezeu la Părinţii filocalici. In: Învăţătura filocalică despre Întruparea Domnului Hristos by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/146_a_135]
-
din vecinătatea locuinței soților Caragiale. Este neobișnuită obstinația cu care Mateiu blamează un personaj altfel plin de bunăvoință și dezinteres. Furia sa pare a fi însă una generică, focalizarea atacului pe blândul părinte Dumitru mascând o pornire confuză împotriva ortodoxiei dogmatice. Răbufnirile din însemnările prezente sunt prilejuite de celebritatea pe care numitul paroh o capătă în urma întâmplării din 2 ianuarie 1935, când un neobișnuit curcubeu circular a apărut împrejurul turlei bisericii Sf. Silvestru în momentul în care sumedenie de credincioși ieșeau
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
vorbește de asemenea despre acest raport de iubire care se stabilește doar între Dumnezeu Și om ca relație personală, care determină statutul de „persoană” al fiecăruia dintre subiecți. Iubirea Îl menține Și pe El Și pe noi ca persoană. (Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Ed. IBMBOR, București, 1978, p. 122); cf. Chișcari Ilie, op. cit., p. 10-11. footnote>. Sufletul trebuie să transforme pasiunea în ceva nepasional La începutul omiliilor sale asupra Cântării Cântărilor, una dintre capodoperele misticii patristice, Sfântul Grigorie de Nyssa
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
cognoscibil-incognoscibil, comprehensibil-incomprehensibil își are temeiul în Dumnezeu. Sinoadele din timpul disputei isihaste vor preciza cu claritate de definiție existența în Dumnezeu a esenței, incognoscibilă și inaccesibilă, și a energiilor cognoscibile și accesibile vederii. În felul acesta s-au pus temeiurile dogmatice ale cunoașterii lui Dumnezeu prin rugăciune, prin experiență, și s-a rezolvat antinomia, în sensul că Dumnezeu e și cognoscibil și incognoscibil, fără ca aceste două însușiri ale Sale să se excludă una pe alta și să silească la extremisme de
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
existență care-i este propriu<footnote Idem, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Humanitas, București, 1998, p. 46. footnote>. Distincția dintre ființă sau esență și energii sau lucrări, așa cum este afirmată de sinoadele din secolul al XIV-lea este expresia dogmatică a tradiției privind atributele cognoscibile ale lui Dumnezeu pe care le aflăm la Capadocieni și mai târziu în opera lui Dionisie Areopagitul și a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Această distincție dă naștere celor două căi teologice privind esența afirmativă și negativă
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
de acest sinod, constituie manifestul oficial prin care Biserica Ortodoxă a aprobat doctrina Sfântului Grigorie Palama. Hotărârile sinodului au fost întărite, în decursul secolului al XIV-lea, de alte sinoade locale. Conținutul lor a fost reprodus în Synodicon-ul Ortodoxiei, culegerea dogmatică proclamată liturgic în duminica Triumfului Ortodoxiei și reluat de cărțile liturgice 66. Cea de-a doua Duminică a Postului Mare prăznuiește amintirea acestui sfânt și a învățăturii sale. Asist.drd. Liviu Petcu, Asistent universitar la catedra de Spiritualitate Ortodoxă, Facultatea
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Întemeietorul ei. El acorda Cel dintâi iertarea păcatelor persoanelor care mărturiseau credința În El, cerând ajutorul Lui Și prin aceasta mărturisind implicit păcatele lor, acceptând totodată Îndemnul Lui de a nu mai păcătui<footnote Pr. Prof. Dr. Stăniloae, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. al III-lea, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1997, p. 83. footnote>. În preajma Înălțării Sale la cer, dat fiind că nu mai putea acorda iertarea păcatelor În mod vizibil, dă putere ucenicilor
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
la restul omenirii, Într-o manieră similară, prin acțiunea Euharistiei. Uniunea divinului Și umanului În Hristos conferă trupului credinciosului viață adevărată. Sfânta Euharistie operează ca o doctorie sau ca un antidot Împotriva otrăvirii păcatului<footnote Diacon magistrand Constantin Voicu, „Probleme dogmatice În opera «Marele cuvânt catehetic al Sf. Grigorie de Nyssa»”, În Ortodoxia, Anul XIII (1961), Nr. 2, p. 225. footnote>, care a pătruns În trupul omenesc: „... Și trupul ÎȘi are un mod al lui de a ajunge la părtășie Și
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Taină n-am fi Știut că Domnul a instituit pe baza morții Și Învierii Sale Euharistia, prin care să rămână cu noi Și să vină În noi totdeauna ca Domnul Cel jertfit Și Înviat”<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă ..., p. 66. footnote>. Sfânta Euharistie este Cina cea de Taină, În care Hristos Se jertfește Într-un chip nesângeros. Această jertfire reală a Lui În Sfânta Euharistie nu Înseamnă că El Se răstignește a doua oară, vărsându-Și iar
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]