697 matches
-
Gaulle i-a potolit pe paznici rostind formula care va deveni faimoasă: „un Voltaire nu poate fi arestat!”. Era inclus, desigur, un aspect de tragedie în degringolada minții excepționale, hărăzită să facă minuni și totuși neputincioasă să spargă schemele unui dogmatism. A uimit pe toată lumea gafa cu care s-a mândrit scriitorul francez că l-a vizitat în celulă pe Andreas Baader, căpetenia unui grup terorist. Prin actul de curtoazie și de provocare, tolerat de justiția germană, el a crezut că
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
de Marin Radu Mocanu este o carte esențială pentru înțelegerea specificității vieții literare românești în perioada comunismului. Anii ’60 au fost anii de maximă liberalizare ai regimului comunist, fenomen cu ample consecințe, inclusiv la nivelul literaturii. A fost trecerea de la dogmatismul autoritar al literaturii anilor ’50 la relaxarea ideologică și estetică din deceniul imediat următor o acțiune premeditată, venită din interiorul partidului, sau o diminuare a vigilenței (profesionalismului?) aparatului cenzurii, de care a profitat lumea scriitoricească? Au reușit scriitorii noștri să
Foiletoniști de partid și de stat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13055_a_14380]
-
toate, pictează, reproiectându-și reveriile poetice în reverii plastice. Debutul literar al Gabrielei Melinescu s-a petrecut în vremuri complicate, dramatice dar și dătătoare de speranță, la începutul anilor 70, când poezia românească se desfăcea , cu teribile eforturi, din strânsoarea chingilor dogmatismului.Un rol însemnat, poate decisiv, în acea mișcare l-au avut poeții tineri ai acelui moment, Gabriela Melinescu aflându-se printre ei.Prima carte,din 1965, și-a intitulat-o Ceremonie de iarnă și a apărut într-o colecție pentru
La aniversară by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/9322_a_10647]
-
instituții. începutul deceniului 6 n-a înscris desigur un moment fast în destinele culturii române; au existat totuși forme de supraviețuire, iar alături de ele și speranța regenerării. Teoria, critica și istoria literară au plătit un tribut greu ingerințelor politice și dogmatismului ideologic. Dar ceea ce, sub o cenzură atotputernică, rămînea de neocolit în cadrele exprimării scrise putea să se tempereze sensibil în forma comunicării orale. Aici controlul devenea mai dificil și riscul ereziei mai palid. Limbajul catedrei nu putea oricum să coboare
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
a primit E. Lovinescu cu atâta cruzime și ostilitate un debut. Nu se susțin nici un sfert din reproșurile de stricare a limbii, formulate la adresa foarte tânărului prozator Gala Galaction. E. Lovinescu alunecă aici, prin acuzele cu totul exagerate, într-un dogmatism lingvistic, un conservatorism antineologistic preluat parcă în mod direct, prin contaminare, de la N. Iorga, unul din constanții săi adversari ideologici. Mai târziu, când va începe ediția definitivă de Critice, va repudia acest conservatorism lingvistic, de care se considera vinovat în
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
să prefacă structura internă a creației, tematica, stilul, compoziția, fiind dator să participe la programul de educație și agitație elaborat de partid, trebuie să facă propagandă. Ceea ce presupune accesibilitate, reducere a câmpului de acțiune, personaje pozitive exemplare. în cultura română, dogmatismul a ruinat producția unor mari scriitori: Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu. E uimitor și deprimant saltul în gol, de la Baltagul, Creanga de aur până la Mitrea Cocor e o distanță ca de la cer la pământ. La fel pentru
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
1993, pleacă de la remușcările unui evreu român oarecare, care își părăsește țara natală abia după ce a fost marginalizat de sistem, așadar după o existență înfrântă, cu regretul mărturisit în sfârșit de a-și fi trăit viața de impostor propagandist al dogmatismului comunist. El ajunsese la această postură fără convingere, la sugestia accidentală a unui prieten. Rămăsese mereu scindat între farsa și luciditatea retoricii unui fals limbaj. Ca și alte personaje din romanele lui Duda, ratarea politică, profesională, socială sau morală nu
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
30 decembrie 1947, nu mai apare nici Revista Fundațiilor Regale. Fostul redactor notează aproape disperat: "Trăim vremuri atât de grele și de ascuțită luptă ideologică, încât cred că vremea considerațiilor estetice și de judecăți senine a dispărut." Cumplita ofensivă a dogmatismului rmărește "înlăturarea categorică a rămășițelor de estetică burgheză. Presa critică orice exprimare insuficient partinică, inaccesibilă, neutră, și nici Geo Bogza și Tudor Vianu nu au scăpat criticilor..." înfricoșat, înregistrează fără nici un comentariu eliminarea în 1958 a lui Mihail Andricu din
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
din această parte de țară. Zona cea din împrejurimile străvechiului cap de țară al orașului Câmpulung Muscel. Popasul făcut în localitatea Văcarea i-a întărit și i-a provocat inspirația pentru poema Moartea căprioarei. 7. În plin urcuș spre instaurarea dogmatismului proletar și a literaturii de partid, revista Viața românească, nr. 10, din 1954, va tipări această capodoperă. 8. Ea va rămâne, pe drept, cea mai valoaroasă capodoperă a creației sale poetică, zice editorul Nicolae Cârlan. Ieri (1978) criticul literar, academicianul
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
în șir în slujba ideologiei criminal-comuniste. Exemplul lui Ion Ianoși era doar unul din numeroasele aflate la îndemână. Ce m-a determinat să scriu despre "umanistul de serviciu" (cum era numit în epocă) e persistența neclintită a acestui stâlp al dogmatismului în solda ororii comuniste. Din nenumăratele articole pe care i le-am parcurs, unele continuau să exhale, până și în anii '70, mirosul fetid al stalinismului pur și dur. A scrie, la aniversarea centenarului nașterii lui V. I. Lenin despre
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
declarație simptomatică a Ninei Cassian: "Dureros e că, pentru a lovi în mine, se comit și alte nedreptăți ca aceea privindu-l pe Crohmălniceanu ale cărui merite în calitate de critic, istoric literar și profesor depășesc cu mult articolele scrise în vremea dogmatismului". Așa să fie? E limpede că centrul de greutate al activității lui Ov. S. Crohmălniceanu se plasează în perioada "realismului socialist", cînd a fost vioara întîi a mistificațiilor și execuțiilor, după "liberalizarea" din jurul lui 1965 revenindu-i un rol secund
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
Luca Caragiale), Strofe pentru vânt, strofe pentru ploaie și Imn soarelui (Ion Minulescu), Domn tânăr (Em. Bucuta). Ion Pillat nu făcea decât să continue tradiția cenaclurilor "Junimii", "Convorbirilor literare", "Salonului" lui Alexandru Macedonski, dar într-o atmosferă lipsită de orice dogmatism și dominată doar de vraja poeziei. Entuziasmul și generoasă disponibilitate pentru poezia scriitorilor contemporani s-au mai întâlnit doar la Titu Maiorescu. Se știe de altfel că în 1912 editase volumul Flori sacre de Al. Macedonski și, într-o perioadă
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
în anii cincizeci, echipa de la conducere "a știut să trateze altfel sfera artei și culturii", adică altfel (și deci mai bine) decât a făcut-o, în anii optzeci, echipa lui Ceaușescu, atât de altfel încât în vremea celui mai compact dogmatism s-ar fi putut, chipurile, "să publici o carte de poezie în care să nu fie vorba de putere". Nu se cunosc astfel de cazuri, după cum tot neadevărat este ca, în anii ^80, "nu mai puteai să publici o carte
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
Georgescu-Paul Călinescu. "Istoria" cucerește prin seriozitatea cu care construiește un punct de sprijin solid pe marea nisipurilor mișcătoare, prin corectitudinea evaluărilor, prin precizia axiologică, prin exactitatea diagnosticelor (ex. despre Ion Cantacuzino: "Mai puțin fermecător decît Suchianu, pune în lucru acel "dogmatism necesar" recomandat de Lovinescu autorității critice...") Cartea e, în fond, o sinteză impresionantă a istoriei filmului românesc (văzut inclusiv din unghiul "percepției critice"), istoria unui traseu chinuit, pîndit, mereu, de "nenoroc istoric", un traseu în care filmele unor Jean Georgescu
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
nu lingvistică. Nici Caracostea, care s-a ocupat de expresivitate, nu era lingvist. Iar Ovid Densusianu, deși era, inaugurează în istoriile noastre literare (cu Literatura română modernă din 1921) critică de idei și de sentimente, fără urmă de considerații verbale. Dogmatismul dragomirescian ignoră limba că și estetismul lui Vladimir Streinu sau impresionismul lui Perpessicius. Nici macar cei mai subtili critici contemporani de poezie (Negoitescu, Cistelecan, Grigurcu) nu scriu critică verbală, desi ei înșiși ne ispitesc, uneori, tocmai prin verbalitatea exuberanta ori senzuala
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
decât coșmarul realității, a dat la ănceput și "cezarului ce-i al cezarului", publicând o sumă de poezii pe tema impusă, antifasciste și angajate politic. Sub acoperirea acestor neconvingătoare compuneri, Nichita Stănescu a reușit să introducă an cetatea rigidă a dogmatismului calul troian al structurilor poeziei moderne. an același timp, literatura lui de sertar, binecunoscută confraților de generație, atestă, când și câtă s-a păstrat, seriozitatea și patosul intelectual cu care tânărul poet pregătea o veritabilă "lovitură de stat" ămpotriva poeziei
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
o acribie deopotrivă profesională și etică, între regretabila lui publicistică politică și cea literară, de apărare a esteticului. Sau, recitindui articolele de după 1948, formulând distinguo-uri ca acesta: „Oricât a încercat să se alinieze criticii oficiale, G. Călinescu s-a sustras dogmatismului, apărând specificitatea artei, idee-forță pusă nu o dată, pe atunci, sub semnul întrebării”. Același spirit de moderație a gestului și de cumpănire a lucrurilor, singurul prielnic găsirii adevărului, îl regăsim și în judecățile sale politice, articulate pe un fond de asumat
Al. Săndulescu 85 by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/2470_a_3795]
-
absolută, nu numai din cauză că ea nu poate fi atinsă, ci și din cauză că a trăit vremuri cu totul nefavorabile seninătății cărturărești. Scrierile sale din tinerețe, adică dintr-o perioadă a imixtiunii brutale a autorităților comuniste în activitatea literară, sunt marcate de dogmatismul ideologiei oficiale. Istoricul literar a reparat ulterior ce se putea repara, rescriind, de exemplu, amplul studiu consacrat junimismului. în afară de aceasta, Z. Ornea a dat dovadă mai târziu și de un stângism sincer, prezentându-l cu o simpatie vizibilă pe C.
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
discuție principii generale de politică, economie și sociologie. Adevărurile paradoxale ale lui Pessoa țâșnesc din analiza doctrinelor politice fundamentale, din teoria liberalismului și conservatorismului, a teratologiei comuniste, discuție în care tonul devine violent și stilul sarcastic. Comunismul e considerat "un dogmatism fără sistem", bazat pe "brutalitate și desfrâu", un "gunoi moral și mental", o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
dar l-a retras ulterior, la reacția fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a amenințat că se va sinucide dacă se va reveni la dogmatism. N-am amintit întîmplător nici de atitudinea lui Preda, nici de opoziția scriitorilor. în emisiunea televizată cu pricina, la care au luat parte cîțiva scriitori care mai purtau pantaloni scurți în 1971, d-na Mariana Șipoș a acuzat în mod
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
secolului XX, și din inițiativele căreia a rezultat o cultură revoluționară în esența ei, cum ar fi filmele lui Eisenstein sau școala de critică cunoscută ca școala formală rusă. Lenin a gîtuit însă repede pretențiile avangardiste ale proletcultiștilor, aducîndu-i la dogmatismul ce va fi un triumf sub Stalin în toate domeniile spiritului. în România, din motive care-mi scapă, termenul circulă la sfîrșitul anilor '40, în pofida faptului că tezele lui A.A. Jdanov, care le dogmatizau la extrem pe cele leniniste
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
să plătești tribut concepției marxiste. Istoricii și criticii literari se fereau cît puteau de ideologie, tocmai din această cauză. Z. Ornea a înfruntat cu un anumit curaj riscul major, acela care transforma rapid orice analiză a curentelor de idei în dogmatismul marxist de rigoare. în loc să ocolească monstrul, i-a făcut față. Și-a propus să-l biruie la el acasă. Și a reușit. Dacă nu de la primele studii (între altele, l-a reluat pe acela despre Junimea iar mai apoi a
In memoriam by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15705_a_17030]
-
carierei literare sînt proiectate de către putere astfel încît să selecteze operele și scriitorii care corespund cel mai bine idealului identitar al epocii. De-a lungul socialismului real, aceste mecanisme se schimbă, devin mai elastice și mai subtile. Dacă în perioada dogmatismului, puterea operează cu distincția netă dintre vizibilitate (cu privilegii enorme) și non-vizibilitate (care putea însemna de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate (tiraje mici/ mari, locuri
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
Că județul Neamț e o zonă cu resurse artistice bogate se știe. Se vorbește însă prea puțin despre faptul că, în anii cei mai urîți ai ceaușismului, a existat acolo, în jurul unor nuclee, o emulație, o combustie ce a topit dogmatismul imbecilizant, amatorismul provincial, imposturile, făcînd din Piatra & Tîrgu Neamț un centru cultural. Unul din aceste nuclee era o grupare de poeți optzeciști, mai puțin gălăgioși decît colegii lor bucureșteni, dar cu nimic mai prejos. Lipsiți de tutela și promovarea unor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
admonestarea fermă a criticului îndrăzneț". Din păcate, abolirea cenzurii n-a coincis cu dispariția unui mental viciat, dominat de conservatorismul postideologic, de un "centralism" al opiniei ce nu îngăduie variațiuni, id est, spre a pune degetul pe rană, de un dogmatism care, chiar îngropat într-un verbiaj "democratic", nu e mai puțin constrîngător. Revizuirile - termen ajuns aproape peiorativ, din pricină că a fost răsucit la infinit de atîția pledanți ai stagnării - sînt frecvent refuzate, pe motivul că ar tulbura "stabilitatea", cultul valorilor, spiritul
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]