46 matches
-
său și coborînd în cele din urmă pe pămînt ca să le aducă muritorilor promisiunea nemuririi. Nu vrem să se vadă în acest rezumat succint nici o ironie, ci numai constatarea unei erori ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții, prima persoană a Treimii. Dar el nu este viața temporală caracterizată prin permanente molificări, ci "substanța invariabilă", sau, ca să evităm acest termen care ne duce prea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu pot fi dovedite, negîndu-le total și o dată cu ele însăși posibilitatea unei metafizici simbolice. Cercul erorii se închide; dar el nu se închide decît ca să ducă din nou la adevărul simbolic, deoarece acest cerc a avut drept puncte de pornire dogmatizarea simbolurilor și explicarea speculativă a inexplicabilului, speculație prin care credința într-un dumnezeu real este opusă celei în misterul vieții: religia contra religiozității. Ceea ce neagă filosofia devenită critică a cunoașterii este posibilitatea de a-l cunoaște realmente pe dumnezeul presupus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul exemplului și al mesajului lui Iisus era cunoscut și înțeles de Creștinismul primitiv și că adevărul a fost pierdut în urma dogmatizării textelor? Nimic, abolut nimic nu este mai important pentru înțelegerea textelor decît distincția netă dintre cele două forme de înviere: redresarea etică și unirea Esenței-Suflet cu Esența-Tată. Confuzia este inevitabilă fără înțelegerea diferenței dintre simbolismul etic cu bază reală și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic reprezintă exaltarea banală a dorințelor (victoria elanului asupra obsesiei vanitoase, libertatea). Dogma mîntuirii rămîne și ea legată de cădere, dar de dogma acesteia. Deoarece simbolismul căderii este luat drept realitate, propagîndu-se în cadrul întregii dogmatizări și amplificîndu-se conform consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar de mare în privința mitului mîntuirii. În dogma mîntuirii se adună în cele din urmă toate erorile rezultate din dogma căderii omului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Călinescu 22, în calitate de termen periodizant, postmodernismul poate fi cercetat cu mai multe rezultate atât timp cât prevalează dimensiunile strategică, euristică, interogativă în scopul unei comprehensiuni focalizate. În strânsă legătură cu eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
înscriu toate acele creații "cu sens complet răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le are literatura în aceeași perioadă și apoi și din greșeli se poate învăța. Dacă în sec. XVIII-XIX literatura furniza modele, corespundea unui interes metafizic, acum lucrurile s-au schimbat. Cu secolul XX intrăm în era radicalizării și reducționismului, a dogmatizării și inevitabil a unei pulverizări. În același timp literatura e tratată ca text și textualitate, operă literară, literaturitate sau discurs, producție de semne. Literatura nu mai interesează pentru ea însăși, în literatură este ceva de investigat. Pe de altă parte
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii. Raportul Tismăneanu, prezentat ca "adevărul istoric" exclusiv și singular despre comunism, a oficializat o nouă ortodoxie istoriografică, impunând în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
două fac cu putință funcționalitatea principiului etic. Revenind la creștinism, observăm că Paul Diel operează cu o interpretare specială a unor date de bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula ,,Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și În cadrul mișcărilor de stânga, și În cele de dreapta, iar trăsăturile „personalității autoritare” se Întâlnesc la revoluționari În aceeași măsură ca la conservatori sau reacționari. Ceea ce se poate observa totuși este rigiditatea mentală, adică un ansamblu de tendințe spre dogmatizare susceptibile de a contamina toate pozițiile ideologice și politice ale subiectului. Antirasiștii declarați nu se sustrag acestui pericol În mai mare măsură decât rasiștii desemnați ca atare sau presupuși. Cuopoziția dintre „spirit deschis” și „spirit Închis” (Rokeach, 1960), rămânem totuși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii. Raportul Tismăneanu, prezentat ca "adevărul istoric" exclusiv și singular despre comunism, a oficializat o nouă ortodoxie istoriografică, impunând în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică - exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
legătură cu vechimea creștinismului la români, ră spândit în limba latină, este rugăciunea fundamentală a creștinismului „Tatăl Nostru”, care conține 95 % cuvinte de origine latină . Latinitatea și creștinismul la români sunt inseparabile, elemente esențiale pentru mintea și sufletul românilor vechi. Dogmatizarea conceptelor: latinitate, creștinism, continuitate, supraevaluarea a ceea ce am fost și suntem nu a putut decât să dăuneze unei aprecieri corecte a situației reale în care populația locală nord-dunăreană a putut să se afirme spiritual și politic. Mult mai profitabil pentru
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
articole de desființare a unor scriitori români consacrați, precum Rebreanu sau Arghezi, care au fost strânse în volumul Nu. Deși nu-și ascunde o oarecare antipatie pentru gesturile adolescentine executate cu fler de Ionescu, Dan Gulea amintește gradul lejer de „dogmatizare“ a „Faclei“ în comparație cu alte „celule“ ale avangardei: „Din punct de vedere politic, chiar dacă a acceptat contribuțiile unor ilegaliști comuniști, «Faclaă nu a părăsit spiritul democratic în comentariile asupra vieții politice și nu s-a confundat cu limbajul de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și transfigurarea ei. Aceste două procedee formează împreună schema generală a metodei dogmatice. Iată prezentarea schematică a acestui procedeu, pe care Blaga o dă pentru unele dintre dogmele analizate. Voi considera aici exemplul cu privire la dogma Trinității: Văzusem mai sus că dogmatizarea nu a fost singura cale în perioada constituirii doctrinei creștine, ea impunându-se în luptă cu tendința raționalizantă. De ce a învins această soluție care se pune în dezacord cu rațiunea, care provoacă o criză intelectului? Spuneam că simpla nevoie de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
vedem mai mult decât nevoia de sinteză (care poate avea și un caracter rațional); acest mai mult e: setea de mister, tendința de a apăra misterul metafizic de orice încercare de raționalizare a spiritului omenesc (subl. n., V.M.)"74. Prin "dogmatizare", antinomiile, care din punct de vedere logic nu reprezintă nimic, dobândesc un sens profund. Ele exprimă misterul lui Dumnezeu, fără a-i epuiza conținutul transcendent în definiții raționale. "Toate reacțiunile gândirii dogmatice reprezintă tot atâtea eforturi de a salva misterul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
epoca primilor voievozi, urmată de „vârsta ortodoxiei dogmatizate” (secolele XVII-XVIII). Bunăoară, Mărturisirea ortodoxă a mitropolitului Petru Movilă ar constitui un act reformator ortodox de valoare egală cu doctrinele lui Calvin sau Luther. Corespondentul în literatura populară al acestui act de dogmatizare ar fi Miorița, iar „spiritul mioritic” și ortodoxia ar constitui un „fundament de cultură originară” (Spiritul românesc creator). Cu o relativă consecvență, celelalte articole semnate în „Gândirea” (Trecerea între generații, Veșnic și universal, Întregiri etc.) se construiesc pe aceeași temelie
DRAGNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286851_a_288180]
-
diversifică, în mod natural, paradigmele. Renunțarea aproape spontană la marxism dovedește profunda precaritate a moștenirii marxiste din perioada comunistă, iar ca probă stă lipsa unei lucrări românești despre Marx sau despre marxism acceptabilă științific. Iată ce efecte teribile poate produce dogmatizarea unui curent de gândire! Autoarea examinează schimbările din sociologia postdecembristă în ce privește elitele, structurile instituționale, circulația sociologilor. De interes sunt considerațiile despre orientările teoretice dominate în sociologia românească actuală, construcția de paradigme sociologice. Sunt reliefate contribuțiile sociologilor români la cercetarea proceselor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
episcopi din Austria și unul singur din Ungaria, respectiv episcopul unit de Oradea Mare, Iosif Pop Silaghi. Episcopii romano-catolici de Oradea, István Lipovniczky, respectiv de Alba Iulia, Mihály Fogarassy, au făcut parte din grupul episcopilor austro-ungari care s-au opus dogmatizării infailibilității, și care în data de 17 iulie 1870 au părăsit lucrările conciliului. În practică papii au folosit o singură dată prerogativa infailibilității, anume în anul 1950 cînd papa Pius al XII-lea a definit înălțarea la cer a Fecioarei
Conciliul Vatican I () [Corola-website/Science/314306_a_315635]
-
desăvârșite și primite de toți catolicii. Doctrina a fost definită în 1870 ca dogmă de către Conciliul Vatican I convocat de către Papa Pius al IX-lea, în pofida opoziției acerbe venită în special din partea episcopatului din Germania și Austro-Ungaria. Principalii oponenți ai dogmatizării infailibilității au fost cardinalul Friedrich zu Schwarzenberg, arhiepiscop de Praga, și cardinalul Lajos Haynald, arhiepiscop de Kalocsa. Până azi, ortodocșii și protestanții contestă această idee, din varii motive. Conform teologiei catolice, sunt câteva concepte majore pentru înțelegerea revelației divine și
Infailibilitatea papală () [Corola-website/Science/314333_a_315662]