46 matches
-
scepticismul, demolatorul vechilor divinități, se străduiește deja din răsputeri să-i rezerve lui Dumnezeu soarta divinităților multiple. Acesta a fost în toate timpurile riposta la greșeala implicată în credința convențională. Istoria culturilor se limitează la procesul creării imaginilor mitice, al dogmatizării și al distrugerii acestora de către scepticism. Cu toate acestea, dacă pe vremuri adevărul psihologic a îmbrăcat întotdeauna o formă nouă de expresie simbolică pentru a crea o nouă cultură, nu trebuie să excludem faptul că într-un viitor mai cultivat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu poate fi gîndit, el nu poate fi decît simțit pe plan emoțional. Cel mai mic efort de a gîndi misterul duce în mod necesar la explicarea, adică la eliminarea, ipostazierea (făcînd din el un lucru sau o ființă) sau dogmatizarea lui. În măsura în care încercăm să gîndim misterul, distrugem sentimentul evidenței lui. Tentația de a gîndi misterul este cea care explică dificultatea de a-l simți și de a se teme de evidența sa. Pentru a împiedica faptul ca misterul să fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
altfel înconjurat de o serie întreagă de episoade mitice, variante ale temei centrale 28. Ostentația celor trei spice nu ar fi avut nici un sens dacă nu ar fi constituit o concentrare simbolică a sensului inițierii, sens care (făcînd abstracție de dogmatizarea pe care o suferă orice religie oficială) nu se putea referi decît la transformarea simbolică: grîu-pîine-hrană a sufletului și a spiritului. Cifra trei este un număr sacru, simbolul spiritului, iar bobul ieșit din mormînt (moartea sufletului) și devenit spic simbolizează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
psihologice a acestuia. În vederea atingerii acestui scop, analiza simbolisticii mitului creștin nu este decît un caz special, iar polemica care stă la baza întregii lucrări nu are, ca să zicem așa, în comparație cu scopul esențial, decît o importanță secundară datorată faptului că dogmatizarea mitului creștin constituie temelia actuală a culturii occidentale. Analiza limbajului simbolic și a evoluției lui a fost pînă acum fundamentată pe istoria trecută a simbolului central al "divinității", care a avut drept rezultat simbolul "încarnării", care caracterizează exclusiv mitul creștin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
trinitară a Noului Testament. Ne va fi imposibil oricît de regetabil ar putea fi acest lucru să procedăm la descifrare fără să amplificăm polemica cu credințele instituite. Cu toate acestea, chiar și descifrarea simbolului "trinității divinie" și confruntarea ei cu dogmatizarea greșeală capitală carecteristică tuturor epocilor postmitice nu va putea epuiza profunzimea semnificativă a simbolului "Dumnezeului unic". Va fi absolut necesar să consacram descifrării lui amănunțite un capitol special în cea de a doua parte a acestui studiu. 3. Epoca postmitică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
-ți cunoaște chiar și motivele secrete ale formelor multiple ale întunecării vanitoase?) Instituția religiilor oficiale, necesară din punct devedere istoric, a contribuit la păstrarea memoriei exemplului trăit și la menținerea interesului treaz față de textele care relatează mitul autentic. Astfel, în ciuda dogmatizării, adevărul mitic a reușit să miște sufletele înzestrate cu o veritabilă forță religioasă, deoarece, în cadrul bisericilor, credința adevărată nu s-a stins niciodată în întregime. Cu toate acestea, dogmatizarea și-a ratat țelul capital, care rămîne unificarea, întrucît a provocat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
menținerea interesului treaz față de textele care relatează mitul autentic. Astfel, în ciuda dogmatizării, adevărul mitic a reușit să miște sufletele înzestrate cu o veritabilă forță religioasă, deoarece, în cadrul bisericilor, credința adevărată nu s-a stins niciodată în întregime. Cu toate acestea, dogmatizarea și-a ratat țelul capital, care rămîne unificarea, întrucît a provocat nu numai apariția unor sisteme teologice contradictorii, ci a dus și la intensificarea îndoielii pînă la nivelul extraordinar al epocii actuale. Indiferent de faptul că dogmatizarea textelor biblice a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Cu toate acestea, dogmatizarea și-a ratat țelul capital, care rămîne unificarea, întrucît a provocat nu numai apariția unor sisteme teologice contradictorii, ci a dus și la intensificarea îndoielii pînă la nivelul extraordinar al epocii actuale. Indiferent de faptul că dogmatizarea textelor biblice a fost necesară din punct de vedere istoric, datorită înseși imposibilități de atunci de a întrevedea existența unui limbaj simbolic, lupta împotriva rătăcirii dogmatice nu constituie într-o măsură mai mică o necesitate istorică, ci dimpotrivă. Ar fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
său și coborînd în cele din urmă pe pămînt ca să le aducă muritorilor promisiunea nemuririi. Nu vrem să se vadă în acest rezumat succint nici o ironie, ci numai constatarea unei erori ale cărei consecințe implică cele mai mici detalii ale dogmatizării textelor. Prezentăm mai jos rezumatul exegezei simbolice: I. Dumnezeu reprezintă senul misterios al vieții, prima persoană a Treimii. Dar el nu este viața temporală caracterizată prin permanente molificări, ci "substanța invariabilă", sau, ca să evităm acest termen care ne duce prea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu pot fi dovedite, negîndu-le total și o dată cu ele însăși posibilitatea unei metafizici simbolice. Cercul erorii se închide; dar el nu se închide decît ca să ducă din nou la adevărul simbolic, deoarece acest cerc a avut drept puncte de pornire dogmatizarea simbolurilor și explicarea speculativă a inexplicabilului, speculație prin care credința într-un dumnezeu real este opusă celei în misterul vieții: religia contra religiozității. Ceea ce neagă filosofia devenită critică a cunoașterii este posibilitatea de a-l cunoaște realmente pe dumnezeul presupus
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
POFTA, CÎND A ZĂMISLIT, DĂ NAȘTERE PĂCATULUI; ȘI PĂCATUL ODATĂ FĂPTUIT, ADUCE MOARTEA". Trebuie oare să tragem concluzia că sensul exemplului și al mesajului lui Iisus era cunoscut și înțeles de Creștinismul primitiv și că adevărul a fost pierdut în urma dogmatizării textelor? Nimic, abolut nimic nu este mai important pentru înțelegerea textelor decît distincția netă dintre cele două forme de înviere: redresarea etică și unirea Esenței-Suflet cu Esența-Tată. Confuzia este inevitabilă fără înțelegerea diferenței dintre simbolismul etic cu bază reală și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comună. Potrivit sensului său ascuns, mitul adamic reprezintă exaltarea banală a dorințelor (victoria elanului asupra obsesiei vanitoase, libertatea). Dogma mîntuirii rămîne și ea legată de cădere, dar de dogma acesteia. Deoarece simbolismul căderii este luat drept realitate, propagîndu-se în cadrul întregii dogmatizări și amplificîndu-se conform consecințelor ei, greșeala inițială asupra acestei căderi nu poate decît să ducă la o greșeală extraordinar de mare în privința mitului mîntuirii. În dogma mîntuirii se adună în cele din urmă toate erorile rezultate din dogma căderii omului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
descrierea ființei determinate" Gheorghe Vlăduțescu) ale unui sistem, teorii filosofice. Istoria filosofiei cuprinde momente de schimbare a stilului teoretic și a statutului cultural al acestei discipline, fără a se depăși, desigur, de-limitarea sa epistemică și atitudinal-noetică. Acest fapt interzice dogmatizarea aspectului formal și, totodată, îngăduie diferențierea lui de cel material (de conținut). În cazul personalismului energetic, această din urmă operație are privilegiul de a mai îngădui lămurirea sensului legăturii sale cu kantianismul și cu formulele din filosofia contemporană de care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
temeiul în actul desăvârșitor al umanului: evaluarea. Ceea ce dă măreție omului îi și tocește măreția. De altminteri, reevaluarea este act "pozitiv" doar în clipa reîntoarcerii la sursele primare ale existenței; dincolo de această instanță ea este minciună. Iar minciuna modernității este dogmatizarea ființei, adevărului și realului. Un critic autorizat al filosofiei lui Nietzsche tălmăcește astfel aceste gânduri ale filosofului german: "Lumea nu este nici adevărată, nici reală, ci vie. A trăi înseamnă a evalua. (...) Ființa, adevărul, realul nu valorează ele însele decât
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii. Raportul Tismăneanu, prezentat ca "adevărul istoric" exclusiv și singular despre comunism, a oficializat o nouă ortodoxie istoriografică, impunând în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică - exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator etc. 3
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Călinescu 22, în calitate de termen periodizant, postmodernismul poate fi cercetat cu mai multe rezultate atât timp cât prevalează dimensiunile strategică, euristică, interogativă în scopul unei comprehensiuni focalizate. În strânsă legătură cu eroarea mimetică, "eroarea teatrală" constă în eliminarea etapelor critice și în rapida dogmatizare a unei idei sau teorii (exemplul oferit de Călinescu în legătură cu postmodernismul este tratarea din perspectivă (neo)marxistă a acestuia), conducând la un scenariu reductiv, care îngustează posibilitățile argumentative și discursive. Încercând să limiteze utilizarea schemelor teatral-ideologice care privilegiază ideea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
două fac cu putință funcționalitatea principiului etic. Revenind la creștinism, observăm că Paul Diel operează cu o interpretare specială a unor date de bază ale creștinismului. Astfel ,,Dumnezeu - Tatăl" îi pare a fi psihoterapeutului francez o expresie confuză, maculată de dogmatizarea excesivă și de metafizica speculativă care-l statuează drept personaj real, prin urmare, el propune formula ,,Esență - Tată", mult mai permisivă interpretării psihologiste. La fel, motivul învierii sufletului după moartea trupului este taxat drept ,,pură ficțiune metafizică". El este înlocuit
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
le are literatura în aceeași perioadă și apoi și din greșeli se poate învăța. Dacă în sec. XVIII-XIX literatura furniza modele, corespundea unui interes metafizic, acum lucrurile s-au schimbat. Cu secolul XX intrăm în era radicalizării și reducționismului, a dogmatizării și inevitabil a unei pulverizări. În același timp literatura e tratată ca text și textualitate, operă literară, literaturitate sau discurs, producție de semne. Literatura nu mai interesează pentru ea însăși, în literatură este ceva de investigat. Pe de altă parte
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
adesea contradictorii, nu o dată exclusiviste, unilaterale și reducționiste. Problema-cheie „ce este literatura?”, reapare mereu, Roland Barthes o consideră întrebarea secolului XX. Literatura este tot mai contestată, aflându se între formalism și ideologizare, politizare. Se constată o excesivă teoretizare în vest, dogmatizare și oficializare în est, urmată de o îndoielnică „liberalizare”. Proliferarea fără precedent a formulelor de creație, a scriiturilor, a școlilor, inventarea și extravaganța terminologică, explozia cantitativă și ponderea funcțională a metalimbajelor și a arsenalelor de instrumente critice sfârșesc prin a
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
de interpretare a realității, în deplină armonie cu spiritul politic al vremii. Raportul Tismăneanu, prezentat ca "adevărul istoric" exclusiv și singular despre comunism, a oficializat o nouă ortodoxie istoriografică, impunând în conștiința publică paradigma anticomunistă a memoriei recente românești. Această dogmatizare interpretativă este relevată cu atât mai clar de propunerea Raportului de "a se interzice drept forme de negaționism, pedepsibile prin lege, tentativele deapologie a regimului comunist" (p. 642). Orice disidență hermeneutică exprimată prin devierea de la linia interpretativă a Raportului care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]